Gînduri îngrămădite, gînduri frămîntate … (2)

„Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.”- Pslamul 94:19 Dacă în „episodul” precedent accentul se voia căzut pe sporadicitatea gîndurilor negre, ca dovadă a zicalei ”Doamne nu-mi da cît pot purta”, în rîndurile de mai-jos ,el, accentul, se va așeza pe „frămîntare”. „Frămîntarea” e specifică domeniului culinar, al artei, al construcțiilor. Dar nu [...]

Gînduri îngrămădite, gînduri frămîntate… (1)

Prejudecata noastră referitoare la capacitatea antemergătorilor noștri antici, lipsiți de technologia avansată , de cercetarea în domeniul psihiatriei-psihologie (pentru a aminti doar cîteva din evantaiul domeniilor secolului XXI), prejudecata aceasta deci, ar trebui aruncată la coșul de gunoi... Asta , deoarece realitatea și obiectivitatea unora dintre scriitorii Scripturilor, bate contemporaneitatea. Mai concret, e vorba de [...]

Minima moralia, sau cum „să iei cărbuni aprinși cu mîna altuia…”

Nu știm exact pe baza căror criterii Dumnezeu l-a considerat pe David un om „după inima Lui”. Probabil datorită unei corecte imagini despre sine. Sau poate din cauza dependenței lui de Domnul. Sau poate datorită ambelor aspecte. Un lucru care m-a frapat la David, pe durata domniei lui, a fost abandonarea răzbunării în mîinile lui [...]

Eli, preotul de „doi bani”

A fost Eli, preotul, unul de „doi bani”?!? Eu cred că da... „Primul ban”: cînd a judecat-o enorm de greșit pe Ana (viitoarea mamă a lui Samuel) care „se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea”. Ce deformare profesională la Eli să confunde o femeie rugativă cu una desfrînată! „Al doilea ban”: pe adevărații vinovați [...]

Relevanță levitică?!?

Am rămas surprins să constat că cel mai „arborizat” subiect din partea „civilă” a Leviticului, ca parte a Pentateuhului lui Moise e ... E, care?!? Lăsăm cititorul să descopere prin o simplă lectură extensivă , corelată cu observația textului sacru, care e acel topic. Dar mai ales, ce relevanță , nu doar culturală ci și [...]

O centrare Macron-istă

„Că chiar așa!”- ar spune un cacofonist francofon. De la centrul european renew-ist, proaspătul (re)ales al Hexagonului, cel care joacă la mai mult de două capete politice, vine cu blîndețea-i caracteristică unui duplicitar neo-stîngist și ne spune solemn: „SĂ NU UMILIM RUSIA!” e versiunea dîmbovițeană a ”NE PAS HUMILIER LA RUSSIE”- majusculele îmi aparțin. Vai [...]

Dubla valență a „Te/te”-ului

„Ce este omul ca să Te/te (n.m.) gîndești la el?” Iată o întrebare existențială care (implicit) abordează atît originea (divină) cît și destinul (funcție de alegerea) omului. Întrebarea, în versiunea ei originală, prin „capitalizarea t-ului”, e expresia nedumeririi, a uimirii, a unei retorici adresate Creatorului. Altfel spus, mai că omul nu merită mai multă atenție [...]

„Om de rînd și necărturar”versus supraspecialist-o dilemă existențială

Un profesor de filozofie (dacă era profu Levi Șt. din liceu sau altul de la facultă- nu sunt sigur), avea o vorbă. Nu ca George Pruteanu cu a lui „Doar o vorbă să-ți mai spun” (vă mai amintiți ?!?), ci ceva asemănător. Iată cum suna aforismul profului de filozofie pe marginea supraspecialistului! „Un supraspecialist știe [...]