„Sub acoperirea organului de Miliţie”…, e rândul mamei

Ceea ce urmează, seamănă cu o „telenovelă” acolistă  sub acoperire. De fapt e vorba de o anchetă la domiciliu, una aparent legitimă. Aparent, deoarece lucrurile au stat altfel…

Era în perioada Adventului. Românii creştini cu adevărat, chiar şi pe acele vremuri, se ocupau de cu totul altceva la apropierea Crăciunului.

Dar ordinul e ordin: el „se execută, nu se discută!” Zis-şi-făcut!

O  „mică- mare”  surpriză mi-a fost dat să trăiesc cu ocazia analizei acestui raport.

Ea e  legată de ataşarea la dosarul meu, a unui raport care este întocmit, în integralitatea lui, în urma anchetării mamei mele .Ce  căuta acest raport aici şi nu la dosarul ei ?!?  Explicaţia am aflat-o mai târziu, mai precis în 2011. În urma cererii de eliberare de către CNSAS a dosarului ei, raspunsul instituţiei abilitate să păstreze cu fidelitate originalitatea dosarelor, a fost unul mai mult decât nesatisfăcător: a fost unul profund consternant. La dosarul dânsei s-a găsit o singură filă, cu o singură perifrază. Parafrazez: „persoană nemulţumită, pe motiv că e persecutată”. Stupefacţie! Asta după ce familia noastră, prin multiplele ei relaţii cu fraţi de un real calibru spiritual, atît din Romînia cât şi dinafara ei, se aflase ani la rând alături de alte familii din Biserică, în „obiectivul”  surselor informative (a se citi a celor ce „nu erau dintre ai noştri”, a trădătorilor).

M-am întrebat, fără însă a afla până acum un răspuns satisfăcător, de ce acest raport (mai exact prima pagină), are trei numerotări: 93,113 respectiv 170. Cronologic punând problema,care e cea primară şi de ce a fost nevoi de alte două ?!?

După ce „Şeful” vine (stânga-sus) cu amendamentul de rigoare la Raport, urmează descrierea unei anchete aparent banale. Am putea spune că are loc un fel de „inventariere” a familiei.

„În primele rânduri de scrisoare…” (pardon- nu suntem nici pe front şi nici în stagiu militar- căci aşa îşi începeau scrisorile către cei dragi,cei aflaţi în slujba patriei). Aşadar în primul paragraf, ne bucurăm că „băieţilor” le-a „picat fisa”, cea a corectitudinii. Se face un fel de mea culpa colectiv. Se revine la normal; adică se recunoaşte că nu eram la Politehnică ci la Medicină.Securiştii recunosc că nu locuiesc singur ( aşa după cum rezultă din raportul lt. Meadn- vezi  postarea : „Aloo ” Radio (i)Erevan ?!?”), ci  împreună cu cei dragi.

„Mai la vale” apare o nouă corectare; dacă în rapoartele de până acum tatăl meu era botezat (şi) cu DORU respectiv era „avansat” la rangul de tehnician, acum se revine la normalitate. Am putea spune că Teodor a fost „retrogradat” de la tehnician la forjor.Aceasta din urmă era adevărata profesie a tatălui.

Nu putem trece „insensibili”  peste paragraful în care sunt „listaţi” fratele şi surorile subsemnatului. Dacă ar fi să fim maliţioşi, am folosi o formulă de genul:

„Măi (securiştilor-n.n.), nu se pune…”  conjuncţia „şi” înaintea lui „respectiv ” !  – 🙂 🙂

Dar nu o facem. Ajunge zilei…umorul ei !

Ce surprinde mai apoi ,e caracterizarea „obiectivului” de către vecini şi cunoscuţi.Aşa după cum s-a putut observa până acum şi după cum se va vedea şi în serialele următoare, această caracterizare contrastează vădit cu cea a turnătorilor şi securiştilor.

În pagina a doua a raportului, se remarcă dintru început nota  naţionalistă, xenofobă a securistului. Drama trăită de familia noastră, traumă de care familia noastră s-a vindecat prin iertare creştinească, nu trebuia reprodusă.Faptul că mulţi dintre vecinii şi cunoscuţii care ne-au caracterizat (mai sus) au fost de altă naţionalitate decât română, dovedeşte că relaţiile noastre  cu ei era normale, de bună-înţelegere.

Mai apoi, securitul o dă cu patriotismul ieftin.

Când vine vorba ca cea anchetată să dea exemple de persecutare a creştinilor evanghelici, ne sunt oferite două exemple. Cel al  investigatei respectiv al studentului baptist din Arad, student aflat la acea vreme la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.Actualmente Daniel Chiu (personaj pe care-l vom mai întâlni) este pastor al uneia din bisericile baptiste române din Chicago, SUA. Nu scapă atenţiei sublinierea ofiţerului de securitate: ea priveşte relaţia de prietenie dintre Daniel Chiu şi subsemnatul. De ce era nevoie de această remarcă?!?  Cui folosea ?!? Pe cine avea să-l/i afecteze ulterior?!?

Şi în fine, în ultimul paragraf al depeşei securistului „aflat sub acoperirea organului”, ceea ce ne izbeşte privirea  prin intensitate şi cantitate, sunt cele două „acoperiri grafice” ale organului… de securitate. Prin aceasta se încerca  mascarea identităţii a două persoane.După „lupte seculare”, apelând la „iluminatul” paginii din mai multe incidenţe :), nu am reuşit mare lucru. Nu ne grăbim, avem răbdare căci : „Ziua-ceia nu-i departe!”

P.S. Dacă există dificultăţi in descifrarea înscrisului de-mai-jos, ne-am bucura să aflăm pentru a putea veni în ajutor prin retranscrierea lui.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s