Miercuri: când mijlocul își dă întâlnire cu prilejul


”Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc…” – Luca 22:2

”Iuda căuta un prilej nimerit…” – Luca 22:6

Opoziția Luceafărului rebel față de Dumnezeu e de când lumea. Afirmația profetică făcută primului Adam după prima pactizare cu șarpele, în Săptămâna Mare începe să prindă tot mai clar contur. Pe parcursul celui de-al treilea an de lucrare cristică, clasicul an de opoziție, animozitățile cresc spre un paroxism. Era problema (doar) de găsirea unui mijloc și a unui prilej adecvat.

Evangheliștii sinoptici uimesc prin unisonul manifestat pe marginea redactării acestui eveniment. Febrilitatea de care erau animați preoții, cărturarii și ”sursa” (ca să folosim un termen consacrat) e simptomatică la toți vânzătorii, delatorii, trădătorii.

Întrebarea mai mult teoretică: care din cele două ”aripi luciferice” (Iuda sau restul complotiștilor) e mai vinovată, mai că nu prea importă. Iuda a devenit (mai) notoriu tocmai pentru că a fost ”dintre ai Lui”. Toată tensiunea mocnită din Iuda explodează la momentul Z. Acesta ne e revelat de Luca prin: ”Satana a intrat în Iuda”  – 22:3.

Din această afirmație terifiantă, pot izvorî o serie de interogații:

De ce (vrea să) intre Satana în om? Când intră Diavolul în cel făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Dar mai ales cum? Ce șanse, ce resurse de rezistență față de acestă ingerință diabolică are lutul? Odată intrat, mai poate fi expulzat de Cineva, sau trebuie privită prezența lui ca una fatalistă?

Aceste întrebări pot fi puse nu doar pe marginea cazului Iuda, ci a tuturor celor care prin păcat, prin varii modalități trădează, vând, conspiră.

”Trădători au fost, trădători sunt încă, ș-or fi în neamul (r)omenesc…”

Vrem nu vrem, place sau displace, aceasta e realitatea. Întrebarea e dacă ea mă vizează pe mine sau nu. Vorba lui Costache Ioanid:

”Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…”

Și eu și tu…” până la o vreme.  Cea a pocăinței genuine !

 

7 gânduri despre „Miercuri: când mijlocul își dă întâlnire cu prilejul

  1. ,,Satana a intrat în Iuda” Luca – 22:3.”

    [citat din Ioan cap.13 ]
    Şi ucenicul acela s’a răzemat pe pieptul lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, cine este?”
    Isus a răspuns: „Acela, căruia îi voi întinge bucăţica, şi i-o voi da.” Şi a întins o bucăţică, şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul.
    Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.”
    Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n’a înţeles pentruce îi zisese aceste vorbe.
    Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic;” sau îi poruncea să dea ceva săracilor.
    Iuda, dupăce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte.
    B

  2. -cred ca am probleme cu trimiterea comentariilor.
    Te-as ruga sa-ti dai cu parerea cum armonizam aceste 2 relatari -ale lui Luca si Ioan
    .,,Satana a intrat în Iuda”

    ,,Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda.

    1. Pornind de la premisa că Biblia nu conține contradicții (antagoniste-sic!), cred că fiecare relatare trebuie privită prin prisma scopului cu a care a scris Ioan respectiv Luca.
      Dacă e să luăm în calcul cea de la care pornește Luca (”cercetări cu de-amănuntul… în șir, unele după altele”), cred că ordinea cronologică mai apropiată de ”adevărul adevărat” e a lui.
      Ioan are alt scop; el e enunțat în 20:31.

      1. Dacă nu deranjez discuţia, mi se pare că această concluzie nu este bine fundamentată, în acest caz. Nu cred că-i corect să acordăm din start prezumţia de cronologie-etalon la Luca. În situaţia de faţă chiar lipsesc acele cuvinte de legătură, care ar indica o anume ordine a întâmplărilor. Luca aminteşte „ce s-a mai petrecut” în acea seară, fără să stabilească cronologia exactă a tuturor amănuntelor. Observaţi spre exemplu vers. 24 apoi vers. 31, din Luca 22. Nici urmă de cronologie aici! Pe când exprimarea lui Ioan în acest caz stabileşte concret derularea secvenţelor în discuţie. Observaţi versetele 27 şi 30 din Ioan 13. Nu putem răsturna această ordine, exprimată concret de un martor ocular, de dragul „cronologiei lui Luca”.
        Zile binecuvântate vă doresc!

      2. Neluțule, nu deranjezi deloc!
        Cronologia în Luca trebuiește căutată în capitolul 1. Acolo e cât se poate de explicită.
        ”am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai. ”

        Nici eu și nici tu, ci alții, au statuat că Ioan nu are în vedere o construcție cronologică a evangheliei. Așadar…
        Și la o adică pe ce cade accentul: pe o cronologie sau pe faptul în sine, acela al conjurației celor răi?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.