Înviorarea de după Înviere

Cei care am făcut armată (fie la” termen redus”, fie ”normă întreagă” 🙂 ) ne amintim cu o oarecare repulsie de cele mai neplăcute momente ale zorilor; erau cele în care ne era tulburat somnul cel mai dulce, de către goarna care ne chema la …înviorare.

Există însă un alt gen de înviorare care dăinuie. De ea vorbește titanul-evanghelist al Vechiului Testament, Isaia. Așa cum bine reitera pe blogul ei o (deja) cunoscută și apreciată creștină mesianică, nu demult au fost (re)expuse privirii vizitatorilor manuscrisele de la Qumram. Chiar dacă ele nu conțin toate capitolele cărții Isaia, ce e demn de remarcat, e că Cineva a vegheat ca ”cel mai mesianic capitol” ( de capitolul 53 e vorba) să nu lipsească ! Asta, chiar dacă nu place rabinilor și evreilor ultraortodocși… În penultimul verset profetul jubila la ce avea să trăiască Cel profețit, prin cuvintele:

 ”Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora.”

Ordinea pe care fiul lui Amoț o folosește în construcția frazei, nu e nici pe departe aleatorie. Există o logică elementară a acestui adevăr axiomatic.  După o viață pământească de peste 33 de ani, viață impregnată cel mai adesea cu suferință, viață care în ultima ei săptămână a coborât tot mai adânc în cuptorul suferinței, culminând cu Ghețimani și mai ales cu Golgotha, Christosul lui Dumnezeu Și-a sfârșit ”munca sufletului” prin insondabilele, irepetabilele, neprețuitele îndeajuns cuvinte: ” S-a sfârșit!”. De acum încolo urma să intre (vorba lui Pavel la Evrei) în odihna Tatălui. Dar nu doar atât. Isaia prefigurează bucuria, jubilația pe care Domnul Isus o va trăi în ceruri după Înviere. Nu e vorba de una firească, asemenea celei pe care cei mai mulți o experimentăm după ce am mai bifat o realizare sau o caznă. E vorba de o înviorare apoteotică. Vorba fratelui lui Isus, Iacov: cerul jubilează când sunt acoperite o sumedenie de păcate prin întoarcerea unui păcătos.

E vorba de o înviorare ”după Scripturi”.

În treacăt fie spus, pentru rabinul și evreul (ultra)ortodox, Scripturile sau Tanakh ( acronimul de la Torah, Neviim/Navi și Ketuvim) cuprind următoarele: Torah (sau Pentateuhul) – Geneza, Exodul, Levetic, Numeri, Deuteronom; Navi (sau Profeții) – Iosua, Judecători, 1,2 Samuel, 1,2 Regi, Isaia, Ezechiel, Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Țefania, Hagai, Zaharia, Maleahi; Ketuvim (sau Scrierile) – subgrupate în ”Cărțile Adevărului”  (Psalmi, Proverbe,, Iov), ”Cele 5 suluri” (Cântarea Cântărilor, Ruth, Plângerile lui Ieremia, Ecclesiatul, Estera) și ”Cărțile istorice” (Daniel, Ezra-Neemia, 1,2 Cronici).

Când Pavel face din Înviere  punctual culminant al apologiei lui, în epistola adresată unora dintre cei mai firești creștini pe care i-a cunoscut vreodată istoria creștinismului evanghelic (scuzați curajul unei astfel de asumpții), el se folosește în prima parte a capitolului 15 din 1 Corinteni  de o sintagmă: ”după Scripturi”. Ca unul care, după Domnul Isus,  s-a folosit cel mai mult de Isaia pentru a-și construi teologia,  credem că Pavel avea în minte și versetul din Isaia 53.

Ne place tuturor să credem că odată cu El, și noi am înviat la o nouă viață. Normal ar trebui să fim înviorați, revigorați tot mereu. Realitatea pare însă alta… Dacă radiografia momentului reliefează ceva în creștinismului evanghelic românesc,  credem că e apatie, nominalism, indiferență… Sau ca să fim în ton cu cele de mai sus, el duce lipsă cronică de o înviorare. Nu de un foc pompieristic, ci de o înviorare durabilă. Dacă principiul enunțat de Isaia cu privire la Christos cel Înviat e valid – și nu văd de ce nu ar fi universal valabil- atunci e limpede! Dacă ”Fiecare seară este o chemare spre mormânt”– vorba lui Trăian Dorz, iar dacă cu ”fiecare noapte murim câte puțin”- vorba anonimului, atunci înviorarea se justifică.

O întrebare ”înviorătoare” de Paște: pe care ”gură de canal” își devarsă sufletul nostru energiile?

După Scripturi” ar trebui să trudim la împlinirea numărului celor scriși în Cartea Vieții. Ca tot ”după Scripturi” să putem ( păstrând proporțiile, binențeles ) să vedem ”rodul muncii sufletului nostru și să ne înviorăm”!

De o astfel de înviorare să ne facă parte tuturor, Cel Înviat din morți!

Christos a Înviat!

Anunțuri

8 gânduri despre „Înviorarea de după Înviere

  1. bartimeu, multumesc pentru toate mesajele acestea din saptaman mare,
    si puternica invitatie spre meditatie, spre izvoarele vietii vesnice.

    fii binecuvantat!ch

  2. ,,de către goarna care ne chema la …înviorare.”
    -ce bine ca n-am facut armata in aclasi timp si loc…ai fi avut motive sa fii suparat pe mine in fiecare dimineata.
    Sa ai parte cu toti cei dragi de sarbatoare si cu noi cei ramasi aici.
    Multumiri -Domnului si tie -pentru postarile din aceasta saptamana.

    [un fost gornist in armata]

  3. Pastrand distanta si proportia ;
    „si vei vedea rodul sufletului (trupului) tau,inviorandu-te”.
    Ai vre-o veste mai buna?
    Continuam sa ne rugam si ne-am bucura de vre-o inviorare!
    Intelegi tu ce citesti fratele meu!
    Inca o sarbatoare

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s