O revenire la normalitate…

A trecut mai bine de o săptămână de la ”lovitura  (super)grea ” pe care a resimțit-o avangardismul creștinismului evanghelic prin moartea subită și neînțeleasă de mulți a lui Tom White, fostul director al VOM (Voice of the Martyrs).

Nesiguranța variantei sfârșitului lui Tom prin autoliză, s-a risipit… Deja e istorie: a fost sinucidere. Vrem nu vrem, stupoarea ne încearcă. Cum se face, cum se poate, cum se explică că ucenicul lui Richard Wurmbrand nu a rezistat tumultului lăuntric, unul generat de molestarea unei tinere, comparativ cu rezistența acerbă la toate vicisitudinile externe pe care le incumbă o astfel de intreprindere precum apărarea creștinilor persecutați? Câte scenarii n-o fi plămădit el și echipa VOM, câte variante de strategii n-or fi fost în mintea lui când a fosat vorba să străbată barierele ridicate de statele fățiș sau voalat declarate anticreștine? Să nu mai fi avut resurse pentru el ? Să-și fi epuizat creativitatea, una inspirată de Providență, pentru ieșirea din impas?!?  Ne place să credem că dacă noi eram confruntați cu o astfel de circumstanță, ne-am fi asumat eșecul de-a nu fi fost temperați. De câte nu suntem în stare la mânie ?!? Ne-am fi cerut iertare, și am fi încercat să vindecăm  tot ce se mai putea; am fi fost deschiși în a ne asuma orice decizie pe care justiția ar fi luat-o. Aici Huidu, se pare că ne e exemplu. Toată această ipoteză nu dorim nici pe departe să fie percepută ca o critică, și cu atât mai puțin ca o judecată adusă celui plecat dintre noi. Nimeni nu are dreptul sau capacitatea de-a penetra în abisurile celui care  pentru o secundă poate, a avut o cădere în hăul deznădejdii,  în abisul fără orizont. Cred că ”De ce?”-ul  și ”Cum”-ul  sunt de prisos… Un astfel de deznodământ reliefează extrema fragilitate umană. Nimeni nu poate și, cu atât mai puțin, nu trebuie să braveze. Acel ”Eu nu…”  petrin, e doar pentru  infatuați. Mulți eroi ai Scripturilor au avut momente suicidale. Pare ciudat, dar acesta e adevărul… Fericirea face că acele momente nu s-au permanentizat. Așadar  tot harul rămâne ultima rezervă de izbândă asupra acestor gânduri negre.

Cum bine reitera noul președinte al VOM, James E. Dau, lucrarea merge înainte. Și aceasta cu atât mai mult cu cât e a lui Dumnezeu. Prin acceptarea realității, prin invocarea proniei, asemenea multor altor situații , heralzii martirilor își vor continua curajosul demers. Acela de-a ne trezi pe noi ceilalți din indiferența, glacialitatea și formalismul în care ne complacem respectiv de a-i sluji pe confrații noștri, în locul nostru… Să ne rugăm pentru ei, măcar…

Cu alte cuvinte, prin alegerea noului lider al Vocii Martirilor, asistăm la o revenire la normalitate…

Anunțuri

3 gânduri despre “O revenire la normalitate…

  1. Si-a dat Politia raportul? Am vazut ceva americani comentind interesant; politia nu-si daduse raportul.
    L-am intilnit odata pe Tom. Mi-a facut o impresie foarte buna.
    Ar trebui sa fim maturi. Judecata este a lui Dumnezeu.
    De ce sa scriem despre acest tragic sfirsit? Parca nu se potriveste pe-un blog crestin. Da, dar nu se potriveste nici cu marturia publica/cunoscuta a lui White, harnic si extrem de curajos lucrator crestin. I s-ar fi cuvenit un alt epilog.
    VOM a declarat ca n-a auzit de acuzatii si ca ele ar fi aparut ca o reclamatie la autoritati saptamina trecuta; Tom a refuzat sa confrunte acuzatia si si-ar fi luat viata la scurt timp dupa acuzatii.
    Socant! Trist! Ramine ca Dumnezeu sa judece.
    Desi e o lectie dura, ramine sa invatam ceva:
    – 1- indiferent care e adevarul cu White, sa nu lasam pacate nemarturisite, nerezolvate. La fel ca-n cazul regelui David, un pacat aduce altul. In plus, devenim vulnerabili atacurilor Diavolului daca traim in pacat.
    – 2- Sa nu ignoram pacate/inclinatii pacatoase nici la alti frati, misionari/pastori, spre binele lor. Exista uneori si printre lucratorii Domnului lucruri care, daca nu se pocaiesc, vor crea drame -peste ani- nu doar pt ei ci pt victimele lor si pt lucrarea Domnului in general.
    Solutia nu este sa le acoperim sau stergem din istoria bisericii. Ele isi scot tentaculele oricit le-am acoperi. Cea mai buna dovada “e”… dosarele de securitate. Pacate ascunse la Strict Secret au iesit la iveala cu sa fara voia noastra.
    Din pacate, dusmanii Domnului vor jubila si in cazul lui Tom…
    Pacat! Tom White ramine in admiratia mea pina se va rezolva -daca se va rezolva- acest trist epilog.
    Dumnezeu sa se milostiveasca de VOM si de sotia, fata si nepotul lui Tom.

    1. Ar trebui sa fim maturi. Judecata este a lui Dumnezeu.
      De ce sa scriem despre acest tragic sfirsit? Parca nu se potriveste pe-un blog crestin. Da, dar nu se potriveste nici cu marturia publica/cunoscuta a lui White, harnic si extrem de curajos lucrator crestin. I s-ar fi cuvenit un alt epilog
      .”

      Dorule,
      Cui ii este adresat acest indemn/repros: celor de la VOM, celor de la CT sau lui Barthimeu?
      Daca doar ultimului, atunci nu e corect.Pentru ca el (din cei trei) a scris ultimul despre eveniment.
      Nici unul din cei trei nu au determinat epilogul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s