Jocurile de obște sunt milenare. Olimpiadele sportive au și ele o istorie ne-ntreruptă multiseculară. Daciadele au fost pe vremea răposatului. Mai nou însă a apărut un nou sport loco-regional, cu implicații naționale. E vorba de Dîmbovițiada. Se pare că avem ”Dîmbovițiadă pe pâine”, vorba unui fost premier, pe nedrept sacrificat (spunem noi) și blocat împreună cu facțiunea tradițională creștin-democrato-țărănistă, pe marginea exterioară a mantinelei electorale.
Apariția unui nou hoby, a unui nou sport național, nu ar fi o problemă câtă vreme ar fi reglementat de un minim cod de reguli. Necazul e că de cele mai multe ori, regulile (care sunt neclare și multe) se schimbă in timpul regulamentar de joc. Și ce-i și mai grav e că ele sunt opera jucătorilor, nici măcar a arbitrilor. Când arbitrul își propune ca să fie și jucător, atunci haosul e asigurat din start. Că am întîlnit jucător-căpitan sau antrenor-jucător, nu ne-a mirat. Se poartă și pe alte plaiuri. Dar ca la noi , la nimeni.
Bâlciul deșertăciunilor politice la care am asistat în ultimele câteva săptămâni, justifică pe deplin atât profeția brucaniană de acum mai bine de 20 ani (celebra și hulita ”stupid people”), cât și diagnoza patapieviciană referitoare la boala genetică a națiunii (etichetă nereproductibilă, din motive de …pudoare, una care a avut parte de o huiduire a galeriei ultrașilor naționaliști mult mai mare decât cea a lui Brucan ). Când Băsescu și-a oferit demisia ”în avans”, la schimb cu respectarea referendumului pe marginea modificării Constituției (printre care și decenta propunere de reducere a numărului hiperinflat de parlamentari de la 441 la 300) , ocazie cu care l-a propus atunci pe Victoraș ca prim-ministru, fostul marinar de Antwerpen a fost luat peste picior. În treacăt fie spus, se pare că moș ion Roata (istoriei) se întoarce împotriva lui BT; ce i-a făcut lui Ciorbea și Constantinescu (via Petrică ), cum i-a copt-o lui Roman ( cu PD-ul), acum se pare că i se întorc. Vorba mioriticului: Cel de Sus nu bate cu bota. Bate cu bilele albe și negre.
Dar să revenim la politichia carpato-danubiano-dîmbovițeană (că tot se vehiculează vorba de canalul Dîmbovița- Dunăre). După ce , în urmă cu câteva săptămâni, am asistat prin intermediul prăpăditului de iutub la Popasirea pentru sufletul micului Ponta(c) și a lui suită uselistă la Chicago, foarte recent am asistat la jubilarea Victor(așului) din ultima rundă a Dîmbovițiadei. Pentru nimeni nu mai e inedit faptul că marioneta pesedistă joacă după partitură. Necazul e că acest jucător nu joacă după regulile bunului simț și nici pentru el. El joacă după cum i se șoptește în cască de către bunicuța și mai ales de către bombonel. De fapt bunicuța mai ieri-alaltăieri profețea că Victor(ia) micului Titulescu ar fi de rău augur, în perspectiva medie și îndepărtată. Bunicuța știe ea ce știe! Dar pentru că Adrian (ministrul minune – minune datorită faimoasei de acum tușica Tamara) și bunicuța lui politico-iliesciană nu au nici Antene și nici Ziare.ro ( ca să fie deformatori de opinie), se justifică întrebarea din titlu.
Ca atare, perdantul e ginerică sîrbul cu a lui daciană, iar câștigătorul (până la următoarea ediție a parlamentarelor) e danilă voi(ni)culescu, zis Felix!
Stimați spectatori, tele și cyberspectatori: cereți-vă banii (pe bilete, abonamente, cotizații și donații) înapoi!
Barthimeu- Un alt orizont 
Thanks Tudor for link!