Creştinul lui „Unde scrie ..?”

Majoritatea convertirilor din Noul Testament, dacă nu cumva  în totalitatea lor, au o marcă: disponibilitatea pentru voia lui Dumnezeu.  Acel celebru „Ce să facem?” pronunţat la unison de adevăraţii convertiţi,  pe care meticulosul Luca nu omite să îl menţioneze atât  în evanghelia lui cât şi în Fapte, e filtrul.

De multe ori suntem tentaţi să evaluăm genuinitatea celor care se botează sau vor să o facă, bazându-ne pe spuma lucrurilor şi nu pe profunzimea lor. Îi chemăm la comitet, îi chestionăm, apoi îi prezentăm plenului Bisericii unde depun o mărturie mai mult sau mai puţin personală. Ca la o comandă, maşinăria de vot e pusă în mişcare prin rapidul: „Cine e pentru? Cine se abţine? E cineva împotrivă?”  „Următorul vă rugăm…” pare a spune cel ce prezidează  „şedinţa”.

Nu ne prea interesăm de atitudinile, de motivaţiile „copilaşilor în credinţă”. La puţini dintre aceştia se degajă acea atitudine, acea înclinaţie înspre inima şi voia Domnului.

Cred că o paranteză pe marginea acestui ultim aspect  nu e de prisos. Voia Lui, care e una „bună, plăcută şi desăvârşită” , poate fi decelată prin trei modalităţi. Prima, şi cea mai simplă (dar nu şi cea mai simplistă) e aşa-numitul „negru pe alb”. Orice afirmaţie, poruncă sau  îndemn e inechivoc. A doua cale e cea a limbajului indirect, aproape aluziv  întâlnit în Scriptură. Şi în fine, dar nu lipsit de semnificaţie, e spiritul care transpare din Cuvânt, referitor la voia plăcută şi/sau permisivă a lui Dumnezeu.

Închisă fiind paranteza, revenim la atitudinea centrifugă  a unora în raport cu centralitatea voiei Lui. Unii dintre noi „umblă pe mejdia  Cuvântului”; fac un fel de echilibristică pe sârma periferiei voiei Lui. Nu vor  nici afară, ca să nu-şi piardă veşnicia, dar nu sunt nici atraşi spre centru. Sunt predispuşi la negocieri, la taclale cu Duhul lui Dumnezeu. Tranzacţionează voia Domnului. Pe aceştia, când e vorba să-şi justifice o atitudine, o trăire, un obicei, îi auzim adesea  folosindu-se de: „Unde scrie că/să nu…?”

Din panoplia scenariilor am ales câteva.

„Unde scrie în Biblie să nu fumezi? Că doar şi Moody pipa!”

„Unde scrie în Cuvânt că nu e voie să dansezi ? Că doar şi David a jucat !”

„Unde scrie în Scriptură cât de lungă trebuie să fie rochia sau fusta?”

„Unde scrie că nu pot să am un/o prieten/ă  care nu e în Domnul, că poate o/îl  pocăiesc eu?”

„Unde scrie că…?”

Şi fanteziile înaripate ale unora zboară aiurea.

Orice discuţie onestă pe marginea celor invocate de ei,  pare să- întărâte şi mai tare. Nu faptul că nu se cunoaşte litera şi spiritul Logosului întristează, deşi e foarte dureros să constatăm aceasta, cât faptul că sunt tangenţi  şi străini faţă de inima lui Dumnezeu. Cum altfel se explică în creştinismul actual plictisul multora, glacialitatea dintre părinţi şi copii, separările şi/sau divorţurile într-o dinamică îngrijorătoare, lipsa de implicare a „fiecărei încheieturi” în creşterea Trupului?

Spectrul anilor ce vin, se arată destul de sumbru, tocmai datorită creşterii acestui segment  al creştinismului lui: „UNDE SCRIE …?”

12 gânduri despre „Creştinul lui „Unde scrie ..?”

  1. „umblă pe mejdia Cuvântului”;

    ce vrea sa insemne expresia asta ?
    [Mejdia.]
    Fii bun draga Barthimeu-vreau sa pricep .

  2. Nu cunosteam acest regionalism…
    Uite ce am invatat din conducerea masinii in RO.
    Iarna, mai ales in timpul noptii, pe ceata este foarte greu sa circuli pe drum necunoscut.
    Daca drumul nici macar nu e marcat e si mai greu.
    Ai nevoie macar de un punct ici si colo pentru a sti unde e MIJLOCUL.
    Mergand pe MIJLOCUL drumului te simti in siguranta.
    Daca din sens opus vine cineva poti sa te dai usor in drapta si apoi sa revii.
    E BIBLIC !
    (unde scrie ???)

    ,, Eu (INTELEPCIUNEA) umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
    ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.”
    iar eu -un fiu al INTELEPCIUNII -unde as putea fi mai in siguranta???
    La noi a rasarit Soarele peste prima zi din saptamana
    O ZI BINECUVANTATA!!!

    1. Când am deschis ”căsuța poștală” ,la noi era miez de noapte: Cineva m-a trezit… Urmăream transmisiunea în direct a serviciului de ”La revedere” a unui fost cunoscut și frate în Domnul: Eugen Stâncel. Cu această ocazie am resimțit cum lațul se strânge ușor, ușor…
      Să fi binecuvântat (”la indigo”) Mitică, tu toți ai tăi! 🙂
      ”Poftă bună !”
      sau
      ”Să-ți fie de bine!”

  3. ,,am resimțit cum lațul se strânge ușor, ușor…”

    recunosc, si eu am tresarit un pic cand am citit despre anul nasterii:
    1952…

    1. Dacă avem în vedere faptul că evenimentul coronarian s-a petrecut în centrul Clujului (aşa după cum ne-a parvenit ştirea), atunci surprinderea e şi mai mare.

  4. Bine venită postarea ta, Barthimeu! Chestia asta cu „unde scrie?” e un reflex ţăţesc, de chivuţă cu mîinile-n şolduri care se tîrguie cu Dumnezeu.
    Cum să explici „spiritul care transpare din Cuvânt” (cum foarte frumos ai dezvlotat paranteza)? Şi pe mine m-a întrebat cineva despre urîtul obicei al fumatului şi l-am întrebat: poţi citi Biblia cu tigara în gură? păi cum să fac aşa ceva?!- s-a uimit omul… Deci, în carnea lui ştia că orice lucru care crează dependentă ridică probleme. Nici cuvîntul viciu nu e definit în Biblie, dar există aluzii cîte vrei. Că e fumatul, că e băutura, că sunt femeile…, chiar şi cititul poate deveni viciu, dacă pleci cu mintea la plimbare şi nu te întorci la El la timp, să pui capul pe pieptul Său. Doar ştii ce scria Augustin în „Confesiuni”, nu? cît a rătăcit prin filozofie pînă să-L întîlnească pe Domnul…

    1. Fermecător e acest Dumnezeu !
      Cât de smerit e!- vorba lui C.S.Lewis.
      Din respect pentru Sine și pentru noi, ne-a dat un perimetru al libertății de exprimare, și nicidecum o frângie a lui ”nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru” pe care să face echiliibristică. Tragedia e că tipul de creștin a lui ”unde scrie?”, nu realizează , ci abuzează de această libertate.

  5. „Majoritatea convertirilor din Noul Testament, dacă nu cumva în totalitatea lor, au o marcă: disponibilitatea pentru voia lui Dumnezeu.” – tot timpul m-am întrebat dacă această disponibilitate pentru (voia lui) Dumnezeu vine de la noi, este o calitate intrinsecă, ori nu cumva tot Dumnezeu a pus în (unii) oameni această „disponibilitate”, „aplecare” spre dumnezeire.

    __

    Legat de ceea ce numiți creștinismul lui „UNDE SCRIE”, cred că totuși trebuie să fim pregătiți să răspundem cu răbdare, dragoste și înțelepciune celor care se pare că iubesc astfel de întrebări. Unele întrebări pot fi sincere, deși majoritatea sunt doar o scuză și o eschivă ieftină de la adevăr. Și tot unele întrebări merită analizate mai cu atenție și mai cu aplecare. Există anumite întrebări venite din gura proștilor la care nici zece înțelepți nu pot răspunde, sau o fac cu dificultate 🙂

    1. Bun venit Andrei în tinda noastră…virtuală.
      Mulțumim pentru aportul tău la șezătoare!
      Cred că darul discernământului spiritual ne va ajuta să-i diferențiem pe unii de alții. Esențial e să nu ”rămânem încremeniți în proiect”, vorba bunicuței. În cel al stereotipiei și lozincilor. Cred ca valoarea cuvântului FLEXIBILITATE, e una actuală.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.