Bombonelul eșarfat și flan(gel)cat- Un DIVERTIS-ment de ultimă oră

Cîte ceva despre un personaj mai ceva ca patrupedul elevat pe piedestal din ferma lui Blair. Nu cea a fostului premier britanic Tony, ci a lui Eric Arthur. Căci acesta e numele real a lui George Orwell.

Adrian Năstase, căci despre el e vorba, un personaj neo-orwellian în registru caragialesco-dîmbovițean, cu sau fără voia lui a monopolizat mare parte a Știrilor Fierbinți, a Știrilor Spărgătoare de plictis.

Asta datorită ultimei furci din carul cu fîn al fostului ministru (de externe și prim) care a fost asvîrlită miercuri seara. Prima reacție la aflarea veștii că Adrian (condamnatul –minune) s-ar fi împușcat a fost una de mirare, vecină cu stupoarea.Asta deaorece, statura și osatura lui „Năstase-patru case”, nu trăda nimic a înclinații suicidale. La aflarea verdictului completului de judecată, după o așteptare înfrigurată (!), nepotul mătușii Tamara își juca partea cea mai critică (dacă nu și fatală) a rolului lui din ultimii peste 22 de ani de tragicomedie carpato-danubiano-pontică (mai nou-poantică!): încerca să ne convigă că a cedat. Nu în fața bunului simț (cum era dezirabil), nici în fața Justișiei (cum era de așteptat), ci în fața destinului. O încercare doar, nimic altceva. Dar una întrețăsută cu prea multe semne de întrebare.

Dincolo de telefonului prealabil al fostului subaltern (pe linie guvernamentală) și al actualului Ministru de Interne (Nelu) Ioan Rus; dincolo de aducere suspectă a Ambulanței în spatele reședinței din Zambaccian; în spatele „protestului prea spontan și rapid” al celor doi adolescenți în fața Cotroceniului, în favoarea lui Năstase; dincolo de perdeaua de sugestii străvezii fesenisto-fedesenisto-pedeseristo-pesediste venite din partea bunicuței I.I.-ste ( de a-l fi grațiat pe bombonel), a lui Codrin Ștefănescu, Vanghelie „care este”; mai presus de încercarea progeniturii celei mari (Andrei) de a transforma Spitalul Floreasca într-o anexă a antenelor lui Felix (prin ținerea unei conferințe de presă pe marginea circului de doi bani, peste capul conducerii spitalului- căci de „testament politic ” nu poate fi vorba); înafara faptului că fularul nu era îmbibat cu sînge ( în ipoteza că ar fi atins un vas sanguin vital al gîtului); dincolo de… cîte și mai cîte n-ar putea fi trecute în reviste despre cel care (culmea impertinenței) a fost numit cel mai important prim-ministru pe care l-a avut România de după 1989, dincolo de toate deci, se mai pune de-o-ntrebare: de ce în gât și nu în cap?

Nu în cap, pentru că regia nu prevedea așa ceva!

Da avem temeiuri destul de multe și substanțiale să înclinăm, vorba editorialistului Cristian Cîmpeanu, să credem că episodul de miercuri seara, și tot ce i-a urmat, se înscrie într-o scenarită ieftină. Prea se leagă multe și vizibile. Prea sună a conjurație antijustițiară. Adică cum?!? Un țărănist ca Ioan Mureșan și un portocaliu ca Apostu pot face pîrnaie, și ditamai bombonel, cel care sugera celor de la CNSAS să-i numere ouăle, fostul profesor de Drept, fostul judecător,  nu?!?

Cum rămîne cu „Nimeni nu e mai presus de lege” pe care o pretindea studenților ?!?

Circarul „Trofeului Calității” e demn pentru un serial (nu doar de un episod) în grila DIVERTIS-mentului autohton!

Psihoterapia prin rîs care e foarte uzitată la români, prin acest orwellian episod, și-a mai adăugat un comprimat: un bombonel !

6 gânduri despre „Bombonelul eșarfat și flan(gel)cat- Un DIVERTIS-ment de ultimă oră

  1. „fularul nu era îmbibat cu sînge” -> unii l-au numit esarfa, pretinzand ca sub el/ea erau bandaje 😕 (ar fi fost pus peste „pansamente” dintr-un „prim gest de protejare întrerprins de familie și de medici”, conform declaratiei prof. dr. Ioan Lascăr)
    [subscriu la concluzia dvs.]

  2. Dragul meu Barthimeu, noi avem vocaţia ratărilor: am ratat schimbarea la revoluţie, am ratat restaurarea monarhiei, am ratat legea lustraţiei… ce mai contează că ratăm o sinucidere, dacă nu la vîrful societăţii, măcar la gîtul ei 🙂

    1. Pentru că suntem în a doua jumătate a lui EURO 2012, voi apela la o comparaţie din domeniu.
      Dragă Răsvane: noi ratăm nu doar în timpul regulamentar, ci şi în prelungiri. În cele ale democraţiei balcano-dîmboviţene.
      Şi mai ratăm nu „din mers”, sau din fază fixă, ci din penaltiuri. Culmea e că poarta adversarului e goală! 🙂 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.