Să râdem împreună cu Dumnezeu!

Ştiinţele comportamentale plasează râsul în categoria armelor eficiente  faţă de situaţiile critice. Cel ce are capacitatea de a trata o criză, o nenorocire cu un temperat simţ al umorului, e considerat matur.

Dar râsul, ca stare de spirit, nu e doar un antidot fericit la o situaţie nenorocită. El este şi un energizant în zile bune pentru zile negre.

Pentru unii dintre noi (mă refer la cei hiperpocăiţi) crescuţi sub imperiul unor clişee deformate  despre un Dumnezeu insensitiv, inflexibill, de o sobrietate glacială, ne vine destul de greu să credem că El mai şi zâmbeşte sau că savurează umorul.

Mai întotdeauna, ni “L-am confecţionat” cu barbă şi mustaţă albă, cu păr lung şi argintiu, stând “ţintuit” pe un tron cu sceptrul în mână, gata-gata să pedepsească, să zdrobească pe cel ce-I calcă voia. Foarte rar (dacă nu cumva niciodată pentru unii) ne e dat să auzim predici despre un Dumnezeu jovial.

Biblia însă ne prezintă  (şi) un astfel de Dumnezeu bine dispus.

Cel ce şade în ceruri râde.”

Contextul în care e plasat acest adevăr axiomatic despre Dumnezeu e unul tipic: cugetări, frământări, sfaturi, răscoale ale împăraţilor şi neamurilor lor cu tot. Dacă mai era nevoie, Dumnezeu Şi-a manifestat suveranitatea prin râs şi ironie. Şi asta nu doar odată! Istoria e mărturie!

Recent, a apărut pe un anume blog mănăstireano-ieşean o mică “cugetare din puţul gândirii”; o minusculă frământare într-un pahar cu apă ; un crepuscul sfat “frăţesc”  emanuelo-danielo-nădăbănesc; o scânteie de pseudo-răscoală pentru “pacea” Palestinei războinice!

Nici mai mult nici mai puţin, cel care decenii la rând a mâncat din blidul evanghelicilor neoprotestanţi români, acum îşi varsă fierea. „Asta face ideologia. Ii face pe oamenii cei mai inteligenti sa vorbeasca la fel ca cei fara minte (si fara inima).” – citat din “prăpădit”.

Îţi vine să răzi împreună cu Dumnezeu când vezi un astfel de demers ridicol. Ce altceva reprezintă aceste “sign the petition and send this page to everyone – let’s get 1 million signers now!”, sau “share it with everyone – let’s make this campaign 1 million strong!” dacă nu nişte scremeri de femeie stearpă!

Să presupunem absurdul şi culmea ridicolului: că se vor aduna cele un milion de semnături. Crede cinve de bună credinţă că ele vor fi luate în seamă ?!? Eu unul nicidecum.

Aşadar, la acest sfârşit de săptămână (dar nu numai), să ne descreţim frunţile…  să ne aşezăm comod în şezlongul credinţei… şi să râdem împreună cu Dumnezeu!

P.S. Articolul (care trebuie obligatoriu  readaptat la registrul politic românesc al momentului) a fost preluat de pe Vindecătoru.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s