Cina Domnului și evanghelizarea

Cînd suntem chemați la ritmicitate și periodicitate, există șansa decăderii în rutină, iar prin aceasta ajungerii la stereotipie. Dacă  în joc e un simbol prețios, riscăm să-l depreciem prin cele de mai-sus.

Cina Domnului, se poate înscrie într-un astfel de scenariu.

Ce putem și trebuie încercat, e evadarea din obișnuit. Revalorizarea  Cinei din perspectiva umană, poate fi făcută prin reconsiderarea vredniciei noastre (ca parte a edificării spirituale) de care e strîns legată  evanghelizarea. Prin aceasta Cina își îndeplinește dubla funcție: cea de fortificare respectiv de  extindere a Împărăției.

Apostolul și evanghelistul Neamurile, am putea spune chiar un expert al Cinei, ne invită la o (re)descoperire a valenței Ei evanghelistice. După ce în două versete consecutive  (e vorba de v.24 și 25 din 1 Corinteni)  statuează apăsat rolul activator al memoriei noastre de către  Împărtășanie (nu doar pe cel de frenator în calea uitării), Pavel vine în v.26  și subliniază valența  Ei evanghelistică.  Acel kataggellete ce apare la originea scrisorii pauline, ne dezvăluie elementul declarativ, proclamativ, de trîmbițare, de dare în știre, a Cinei.

Ce ar trebui să se întrebe și să descopere oricine nu are o relație personalizată (dincolo de simpla apartenență la o denominație), permanentă (dincolo de o sporadică prezență la slujba religioasă), legitimată (prin botezul Christic), atunci cînd vine între noi la o astfel de Celebrare? Ce ascunde, dar nu dăm voie să transpară, participarea noastră la Trupul și Sîngele Lui? Ce întrebări stăruitoare ar trebui să ne pună copii și cunoștințele noastre nemîntuite cînd ne văd întinzînd mîna în blid respectiv bînd din pahar?

Împărtășirea, asemenea slujbei unui herald, face parte din acele modalități non-verbale de proclamare, de predicarea a Jertfei Mîntuitorului.

Faptul că de prea puține ori suntem „deranjați” de întrebările celor nemîntuiți, ar trebui să ne dea de gîndit. Banalitatea, rutina, mecanicismul nu suscită interogații. Doar o trăire vie!

Credem că cercetarea de sine a fiecăruia dintre noi, e organic legată de predicarea  Jertfei Supreme. Dialectica dintre acestea, fac din cercetarea personală acel prim pas care e acompaniat de al doilea: „vestirea morții Domnului pînă va veni El.

Să dea Domnul!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s