Moarte-n castravete

Nici nu s-a rupt bine apa; nu am apucat să ieșim de tot din tunelul cervical la lumina zilei, că moartea ne și dă tîrcoale. Neavînd astîmpăr în Locuința Ei, Moartea ne încearcă ba printr-un virus, ba printr-un microb, ca să nu mai amintim toată paleta la care apelează.

Trăian Dorz are o vorbă:

„Cu fiecare noapte murim cîte puțin,

cu noaptea cea din urmă ajungem morți deplin.  

Ca-ntr-un sicriu ne-ntindem în orice așternut,

grăbind spre cel din urmă, rămas necunoscut.”

Moartea poate fi în oală, vorba cronicarului vechi-testamental. Moartea putea fi în vîrful unui ac de seringă nesterilizat, binențeles. Moartea poate fi în sau pe volanul unui bolid, sau pe pedala lui de accelerație. Nu știu cum se face, dar multe persoane publice (de pe blog sau de la amvon) pe care le cunoaștem, par să se fi întîlnit cu Ea. Unele frontal (pentru ultima dată), iar altele doar tangențial.

Personal am întîlnit-o pe la începutul anilor ’90 pe drumul „ca cureaua” dintre Arad și Timișoara. Era noapte…Oboseală mare…Pe traseul rectiliniu pomenit mai-sus, ești tentat uneori să-i depășești pe alții pentru a scurta oboseala dar nu numai… Era să ne scurtăm și viața în momentul depășirii unui TIR. Pe contrasens venea ceva nedeslușit cu un singur far ( și acela dinspre marginea drumului), ce trăgea a motocicletă. În momentul depășirii TIR-ului, șoferul care conducea un Renault 16 D, a realizat în ultima fracțiune de secundă că de fapt unei Dacii 1300 nu-i funcționa decît un far… Cel amintit mai-sus. La peste 100 pe oră, între două vehicule care circulau în sens contrar, s-a creat un balans că nu-i adevărat. A fost una din întîlnirile cu Măria-Sa!

Vi s-a întîmplat să gustați dintr-o salată făcută din cele adunate din grădină, nu din cele neorganice de la supermarket-uri? Diferența de gust, dar nu numai e vizibilă! Dar să vă înnecați cu ea?!? Pregătind o astfel de salată proaspătă, nu după multe „îmbucături” ne-am văzut moartea-n castravete. Ceva nu vroia să treacă de glotă! 🙂 Nu de gloată, ci de „capacul” ce separă „calea aerului de cea a mîncării”. Și dăi, și tușește, și inspiră profund, și intră-n c(p)riză, și încearcă să anunți pe cei din casă de eveniment… Dar nimic. Ea venise să mă anunțe! Efectiv, o senzație „mai iminentă” de plecare ca cea trăită recent, nu ne-a mai fost dată. Era atît de aproape! Era atît de vie! (sic!) Dar în final s-a dus… S-a dus odată cu bucățica de castravete care plecase din intersecție…A fost ultima întîlnire cu Ea!

Vorba lui Stuart Weber cu a lui best -seller Tender Warrior: a mai sunat alarma odată!

Încă odată! Oare pentru ultima dată?!?

După asta, vom fi mai buni sau ne vom împietri?!?

Anunțuri

6 gânduri despre „Moarte-n castravete

  1. Fratele meu……..
    Ce ne povestesti tu aici … !!! Ne sperii de-a binelea!! Venind in drum spre casa am sunat un verisor de al nevesti, pe care-l vizitasem in Austria in drumul spre Romania si credeam ca-i gasesc veseli si cu pofta de viata si cand colo tacere…. sora lui de 47 de ani nu mai e !!!! s-a dus la cele vesnice ….. am inmarmurit .Ei acolo cu moartea in casa ,tu dincolo cu ea prin preajma !
    Oricum nu noi vom invinge „boldul Mariei Sale” stiu ,dar va veni Cel ce trebuie sa vina si se va gata odata toate astea!
    Politica ,politicianism,tot cei nascut din femeie se duce ….. noi ,ei voi.
    Pana atunci de la noi care ne-a mai prelungit Tata viata „numai de bine”!

    1. Deci nu doar eu m-am speriat! 🙂
      Nu Felician dragă: Ea tot vine odată ș-odată. Depinde cum ne află. Cu sau fără castravete! 🙂
      Pînă atunci ,vorba ta, să mai auzim și de bine, că de rău ni s-au acrit zilele! 😦

  2. Tot se spune ca noi”barbatii ” avem un nod (poama) in gat ,tu era sa ai doua!
    Atat ca ne cunoastem…. si ne suportam bine !!! Dar sa-mi fi spus alcineva si doctor pe deasupra ca era sa moara cu un castravete (ma gandesc ca nu era intreg) muream eu de ras!!! Asa ca trebuie sa ne mai auzim si poate vedem odata si odata…. „m-am obtinut” !,vorba cuiva ,alcumva decat cea normala in cazu dat…

  3. Mi-am amintit de interpretarea conorasanului tau Florin Piersic piesa din Caragiale sti tu „cei ala un castravete? Castravetele este mai…” dar eu nu pot pune coada la s asa ca nu are haz!!!
    Toti vom muri dar nu deodata si uni nu o data!!!
    Oricum mai rezista ….nu stiu cum stai cu nepotii? Si chiar stranepotii ,apoi,apoi,mai discutam .

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s