Crin(ii), un Zimri de modă nouă

Întoarcerea capului după femei, urmată de sucirea lui de către acestea pînă la sufocare, iată cauza şi efectul unei tragedii umane multimilenare!

Nu trebuie necesarmente ca „părinţii să mănînce aguridă” (în cazul de faţă taţii) pentru ca urmaşii lor să aibă dantura tartrată. Dacă David a „călcat pe bec”, Solomon nu era în mod fatalist constrîns să-şi ia „multe femei străine”. Această deliberată decizie avea să coste enorm viitorul unei naţiuni înfloritoare dar abia înfiripate. Unitatea naţiei avea să dureze extrem de puţin comparativ cu perioada de secesiune.  O sciziune disproporţionată şi semnificativă, teologic vorbind. Ce conotaţii escatologice trebuie să fi avut separarea celor unsprezece seminţii nordice cu capitala la Samaria, de  rămăşiţa lui Iuda cu capitala la Ierusalim?!? Cert e că nu mărimea numărului sau a ţinutului avea să le asigure (şi)  adevărul de partea lor. Nefericirea a făcut ca majoritatea regilor israelieni să fie (mai) răi, comparativ cu cei din Iudeea. Din rîndul primilor s-a numărat şi Zimri.

Semnficaţia acestui nume poate fi extrasă după „cum vă place.” Dacă ne place rugăciunea, Zimri e sinonimul. Dacă savurăm muzica, Zimri poate deveni „muzica mea„. Culmea tragediei e că adevăratul Zimri nu a cunoscut cîtuşi de puţin din cele două.

Complotistul şi asasinul de Zimri, un servant la casa regală a lui Ela, face ce face şi se înscăunează pe tronul lui Israel. Chiar dacă a fost folosit drept ustensilă în şi de mîna Providenţială pentru pedepsirea casei lui Baeşa, Zimri nu poate fi absolvit de vinovăţia multiplelor călcări de principii şi reguli, numite eufemistic rînduieli ale Curţii Constituţionale. Urmările unei astfel de comportări nu au întîrziat să apară.

Prima a fost durata domniei lui. Una extem de scurtă. De fapt cea mai scurtă, din întreaga istorie milenară a Israelului. Ce-s cele şapte zile comparativ cu cei patruzeci de ani ai lui David sau ai lui Solomon?!? Vacs! O domnie de asemenea lungime e o culme a derizoriului! Şi unii ca Zimri se mulţumesc (şi) cu atît. Ce a urmat se cunoaşte: debarcarea ruşinoasă a impostorului.

A doua, una logică: depresia profundă ce a condus la suicid. Autoflagelarea prin incinerare a fost finalul unui episod imperial extrem de efemer pentru Zimri..

Istorioara biblică tradusă în registrul vieţii politice extrem de recente a ţărişoarei noastre, e nesperat de relevantă. Un Crin absent nu doar fizic de la viaţa parlamentară (atăt ca simplu parlamentar, dar mai ales ca preşedinte de Senat); un Crin uzurpator de principii nu doar morale, dar şi constituţionale; un Crin  de o suficienţă şi aroganţă sfidătoare; un Crin mulţumit cu efemere fărîmituri prezidenţiale…

Un astfel de Crin e un Zimri de modă nou!

Anunțuri

3 gânduri despre “Crin(ii), un Zimri de modă nouă

  1. Interesantă descrierea „noului Zimri”; parcă aţi fi citat pe „Izabela”, sau „presa de la curte”. Şi ea (Izabela) a numit aşa pe un altul, care numai „Zimri” nu era. Mă rog, din perspectiva ei aşa se vedeau lucrurile. Curiozitate: a spus ceva şi despre „via lui Nabot”? Am auzit că el a fost omorât iar via i-a fost furată. Probabil că tot „noul Zimri” este vinovatul.
    Săraca noastră „vie”! Eu aş zice altfel: o va mai scoate cineva oare din mâinile lui „Ahab” şi ale „Izabelei”?

      1. Să fie!!! Schimbarea este stringent necesară. Dar… oare chiar se va petrece? Nu doar la nivel de „costumaţie”, nu doar ca demers tactic şi nu doar de moment??? Dumnezeu să se îndure de noi – şi de USA şi de RO şi… de toată lumea!
        (a plouat cu ghilimele în primul meu comentariu; too much, sorry!)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s