Romeva: Papagala virgulată

Deliberat şi creativ am ales papagala în detrimentul papagaliţei, deoarece papagala aduce a (mahala)gală.

Nu se ştie exact, dacă papagala ţine pasul cu papagalul sau nu. Ne referim la capacităţile intelectuale şi psiho-afective ale pestriţei aviare. Logica elementară ne îndreptăţeşte să credem că da. Ca atare papagala are un deficit, o limitare. Şi anume cea de şi în exprimare. Prin repetare, ajunge să-şi dea semnificaţie. Cu ciocu-i încovoiat asemenea unui iatagan, ciuguleşte semninţe  sau bilete (vorba lui Arghezi), sau clănţăneşte un spectru limitat de cuvinte pe care cineva i le-a „injectat” în creieraşu-i firav.

Cei care ţin pe lîngă casa lor virtuală vietăţile acestea riscă să dea în psitacoză, o boală manifestă prin „aprindere de plămîni”, cu dureri de cap şi inflamarea ochilor (spirituali). Contrar aşteptărilor, stăpînii acestei vietăţi , „de dragul dragostei” le dau şi nume.

La capitolul nominalizarea animalelor, românii stau binişor. Am fost uimiţi, recent, de fantezia unui românaş care a dat nume, care-mai-de-care, la nu mai puţin de 17 pisoi,pisici, pisicoi şi pisicuţe. Aia da fantezie! Aşa că ne-am gîndit şi noi cum să o numim pe papagala cu pricina.

Ce aţi spune de Romeva ?!?  La români se poartă tot felul de Rom-uri. Există un Romexpo, o Romsilva, o Romarta, ba chiar şi o ciocolată delicioasă omonimă, de care nu ne îmbătăm dacă o mîncăm. Bine-nţeles dacă o luăm cu măsură şi cu mulţumiri. 🙂

Romeva, papagala noastră, are o plagă dar şi o placă. Plaga e generată de o profundă frustrare: cea de semnificaţie. Placa însă, asemenea uneia de patefon, e una zgîriată rău şi care sună deşănţat. Laitmotivul Romevei e :” Bă pocăiţilor...!”. Înaripata n-are limite la impertinenţă. „Bă pocăiţilor…!” e înjurătura papagalei. Nu e singura. Că de „tîmpit” pe unul (gălăţean) şi pe altul (care se vrea creştin total), nu mai încape discuţie.  Sau despre „cu organul la control:terapie sau teologie”, nici aşa. Cei care au citit articolul ştiu că versiunea originală a titlului articolului incriminat conţine ceva ireproductibil, repugnabil în spaţiul public.

Acest „Bă pocăiţilor…” are  o dublă utilizare:  la scormonitul virgulei dintre subiect şi predicat respectiv la ţinuta ortografică a unui scris. Nu că nu am agrea cu estetica scrisului, dar nu admitem cîtuşi de puţin  atingerea demnităţii umane. Prezenţa virgulei dintre subiect şi predicat, unde nu există, se inventează. Dar ce-i mai grav, e că însăşi papagala noastră suferă de psitacoză, mai ales prin afectarea vederii. Romeva nu mai poate vedea propriile-i greşeli ortografice din trecutul nu prea îndepărtat. Dacă cineva ar avea determinare, energie, migală şi timp pentru a-i pune pe tavă  propriile-i seminţe virgulate şi construcţiile gramaticale anapoda, atunci să vezi sudalme, anaforizări imprecatorii.

Dacă „fiecare pasăre pe limba (ciocului) ei piere”, atunci zilele papagalei Romeva sunt numărate…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.