Vocație sau migrație?!?

Cu o ritmicitate quadrienală ne e dat să asistăm la circuri la scară națională. De „rîsul curcii”, vorba cațavencilor, să vezi cum un canditat parlamentar pedelist apare cu plase avînd sigla uselistă; să vezi cum un cioban care din cînd-în-cînd dă tîrcoale pe la muntele Athos ca să aducă „lumină sfîntă” poporului întunecit de ignoranță [...]

Asexualitatea, care face diferența…dintre raiuri

În post modernism, cîți indivizi, atîția dumnezei. Adesea ne e dat să auzim pe unii revendicativi și monopoliști religioși, fluturînd lozinci de genul:„ dumnezeul meu...” Cînd mai mulți  de aceiași speță se asamblează, apar adună(tu)ri religioase. Și cu asta se schimbă și drapelul: apare „dumnezeul nostru...” Unde există un dumnezeu ca ultimă instanță, trebuie să existe și un [...]

Ridicolul unei brume

„Bruma nu-i ca roua!” Nicicînd și nicăieri ele nu pot coexista. Dincolo de cîteva similitudini, diferențele dintre cele două prevalează. Una stridentă e că totdeauna bruma dăunează. „Dăunează grav sănătății” a tot ce e vegetal. O extrapolare a ilustrației precedente în plan spiritual nu e lipsită de semnificații. „Inteligența nu-i ca înțelepciunea!” Mai presus de [...]

Era RADU VASILE 32 – „Opțiunea Zero”

  Punțile culturale, politice sau de orice altă natură care pot apropia părțile aflate într-un dialog (în cazul nostru e vorba de unul evanghelistic), nu doar că sunt teologic fundamentate, dar au și o doză de eficiență. Elimină orice suspiciune de bigotism, denotă o ancorarea în realitate, exprimă un orizont mai larg. E dezirabil ca [...]

Era RADU VASILE 31- „Flacăra” dezinformării prin București și Alexandria

Cine nu a auzit de Revista „Flacăra” de pe vremea cizmarului de Scornicești?!? Cred că mulți. Mai puțini poate știu că bardul proletcultist al celor doi din Primăverii, a confiscat acest nume. Fondatorul originalei „Flacăra” a fost Constantin Banu. La 101 ani de la apariția ei, sub patronajul lui George Arion, apărea în „Flacăra” un [...]

Era RADU VASILE 30 – „Deci am rămas singuri numai cu biblia”

Nu toamna, ci primăvara (mai ales după o iarnă lungă și grea) e anotimpul predispoziției spre deprimare. Deprimarea, sau mai exact depresia, după caria dentară este cea mai frecvent întîlnită afecțiune. Toți suntem vizitați de ea. În unii își găsește lăcaș mai larg sau mai (re)strîns, pe un timp mai îndelungat sau mai scurt. Depinde... [...]

Cosmetizare prin translatare

Traducerea e o mixtură! Una dintre artă și știință. Nu orice ordinator se poate încumeta (sic!) să purceadă la un astfel de proiect. Îi lipsește sensibilitatea. Aidoma, nu orice agramat, cît ar fi el de pasionat de limbi străine, nu poate să se aventureze înspre o astfel de înălțime precum tălmăcirea din alt grai. Trebuie [...]

Era RADU VASILE 29 – Raportez tot: de la nașterea băiatului, la strînsul mălaiului și a porodicilor!

Mai mult decît transparent, devine faptul că informatorii trebuiau să raportez nu chiar tot (căci era imposibil), ci cît mai mult. Și aceasta, cu orice preț. Banalitatea era „la ea acasă”, adică la sursă. Înțelegem (deși nu prea) că atunci cînd subiectul, prin importanța lui aparte se impune, trebuiește raportat. Ne gîndim la o știre [...]

Vindecat de comparațită

Într-o eră în care, dacă nu se importă, se inventează cuvinte, să ne fie permis un astfel de demers cu comparțita. În medicină cel mai adesea, orice -ită ca  sufix al unei rădăcini lexicale, denotă o infecție. Sezonier, mai ales primăvara și toamna, există valuri epidemice mai ales de viroze. Cu astfel de prilejuri, companiile farmaceutice producătoare [...]

Vrednicia nevrednicului

Se spune adesea că România este o insulă de latinitate într-o mare cvasi-slavonă. Cvasi, deoarece  pe direcția nord-vestică a insulei, în mare se devarsă rîuri a căror izvoare sunt altaice. Prin urmare influența slavonă asupra limbii române în formare de acum cîteva veacuri, se resimte și azi. O exemplificare o avem chiar în titlul de [...]