De Crăciun, Ușă la ușă!

Față-n-față, nas-în-nas, gură-către-gură, ochi-în-ochi, de-la-mînă-la-mînă, spate-n-spate, sunt expresii care dincolo de aparenta trivialitate pot exprima și altceva. E vorba de proximitate, de intimitate, de apropiere.

Crăciunul e o oportunitate a proximității. Nu doar una în plan familial, social, ci și (sau cu atît mai mult) în plan spiritual. Este vorba de începutul unei îndumnezeiri nemijlocite a întregii umanități. Și aceasta datorită luării „robiei roabă” de către Cel ce S-a învrednicit să înmănuncheze în Sine nu mai puțin de șaizeci de atribute. Ioan, asinopticul evanghelist, epistolarul și vizionarul apocaliptic, printre multe alte atribute, ni-L prezintă pe Christosul lui Dumnezeu (care cu ocazia Crăciunului devine și Isusul nostru) și ca pe UȘĂ. E vorba de Ușa oilor. Misterul Crăciunului include și faptul că tocmai Ușa nu a găsit uși deschise nu doar în Bethleem, ci peste tot. Același Ioan metafizicul, ne introduce prin Apocalipsa 3:20 în complexitatea unei realități spirituale unice și paradoxale.

Cum se face că Ușa stă la ușă și bate?!?

Metaforele plac… Plac cel puțin pentru faptul că împachetează esențe, adevăruri pe care multitudinea de cuvinte (poate) le-ar știrbi. Ușă la ușă! Ce miracol! Ce taină! Ușa s-a deschis în ambele sensuri (spre Dumnezeu și spre oameni), ca și ușa noastră să-i urmeze exemplul. Pentru a fi înglobate, pentru a fi locuite de Prima. Lipsa de rezerve în deschiderea Ei largă, tandrețea și îndelunga Ei răbdare în așteptarea întredeschiderii miriadelor de uși, o fac Unică, Inefabilă.

Reflexia noastră interogativă de Crăciun este: de ce refuză cu obstinație ușa noastră să rămînă nu doar închisă pentru El și pentru semeni, ci și blocată?!? Din ignoranță? Datorită indiferenței? Din pricina aroganței? Pentru că… Pentru că ce?!?

Credem că unul din cele mai inexplicabil invocate pseudo argumente este frica. Nu vrem pur și simplu că ne e frică. Ce frică absurdă! Ne e frică că dacă deschidem ușa întregii noastre personalități, Ea, Ușa, ne va strivi, ne va eclipsa, ne va depersonaliza în ultima instanță. Iată una din cele mai absurde, incredibile și imposibile alternative ofertate de către Înșelătorul și pe care noi o acceptăm cu o nepermisă ușurătate.

Nimic intempestiv (deși ar putea fi), nimic abupt (deși s-ar putea justifica), nimic brutal (deși am merita), nimic din toate acestea nu întîlnim la Christosul lui Dumnezeu plămădit miraculos din și în lutul nostru, de Crăciun.

O rugă-colind de încheiere:
Doamne nu renunța să ne colinzi la ușă! Măcar încă odată! Poate că, poate…

Anunțuri

2 gânduri despre „De Crăciun, Ușă la ușă!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s