Nerăbdarea și eternitatea

Într-un anumit fel Dumnezeu este inconfortabil”-F.Kafka
Așa-i: din perspectiva eternității!

Nerăbdarea ca mediu ambiental. Nerăbdarea ca natură și tară. Iată una din caracteristicile umanului din noi.

Parcă ne grăbim să alunecăm cît mai lin și fără traume prin tunelul ce desparte lumea tainică și liniștită, pîntecoasă, maternală, înspre orizontul unei alte lumi: cea a zbuciumatei existențe terestre.

Nu au nici alții dar parcă nici noi, acea răbdare de-a crește organic și armonic. Suntem bombardați încă de cînd suntem de-o șchioapă cu și de idolul numit superlativ. Performanța nu doar că ne împinge brutal de la spate, dar parcă ne și sugrumă. Și asta de cînd suntem doar prichindei, continuînd pe toată spirala educației academice.

Unii, nelegitim de grăbiți, sar peste treptele normalității, nereprimîndu-și nici o plăcere sau instinct primar.

Alții, în goana după CV-uri cît mai stufoase, se distribuie simultan pe mai multe paliere profesionale. Prețul dopajului cu orice preț, prea puțin importă din perspectiva imediată și a profitului facil.

Alții, sau ca să fiu mai exact altele, se grăbesc împinse de teamă, să urce treptele mariajului cu orice preț.

Odată ajunși conjugați, ca familie, ne dorim cît mai repede crescute odraslele pe care nu prea știm inițial cum să le oblăduim. Nota cu care noi am fost forțați, le-o aplicăm copiilor noștri. Îi dorim peste noapte maturi, impecabili și cu un rost. Abia așteptăm să ne pună în poală atît de rîvniții nepoți.

Odată împinși de curentul timpului pe toboganul senectuții, părcă nu mai avem răbdare să vină îngerul. Diabolic de nerăbdători, unii scurt-circuitează finalul.

Și toate acestea în plan apropiat, personal, familial… Ca să nu mai amintim de trepidația și alerta lumii exterioare.

Aici și Acum, nerăbdarea e la ea acasă!

Dar ce ne facem cu ea Dincolo? – prin Dincolo subînțelegînd eternitatea cu Dumnezeu.

Nu putem face absolut nimic! Nu de alta, dar cu ea Dincolo nu se intră! Ea trebuie lăsată în, sau mai exact, pînă la groapă. Nerăbdarea și eternitatea sunt esențialmente contradicții ireconciliabile. Cu ea nici nu se poate vedea, și cu atît mai puțin intra pe tărîmul veșniciei divine. Vorba cuiva: „sunt lucruri potrivnice”.

Lecția pe care cam de multișor și cu sudoarea eului Providența continuă să ne-o predea, cu o consecvență izvorîtă dintr-o dragoste pentru noi genuină, e una a (în)frîngerii nerăbdării.

Răstignirea nerăbdării, e un exercițiu pentru eternitate.

Unii (după Henry David Thoreau) insultă eternitatea omorînd timpul, alții (printre care și Miguel de Unamuno) sunt însetați după ea!

Însetăm sau insultăm?!?

Anunțuri

2 gânduri despre “Nerăbdarea și eternitatea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s