Era RADU VASILE 39 – În sfîrșit! Dar ce sfîrșit?!?

Toamna se numără bobocii” – iată o zicală de actualitate!

De actualitate pentru o eră: ERA RADU VASILE. Dar mai mult decît o eră: e vorba de finalul unei relații. Patru ani consecutivi, cu o ritmicitate relativ regulată, cu o consecvență și naivitate aproape copilărească, cu speranțe și încredere investite enorm într-un model de verticalitate morală, unul care în noiembrie 2007 (la intrarea în posesie a Dosarului de Urmărire Informativă-celebrul DUI-, de la CNSAS) avea să se dovedească tocmai invers. Aici trebuiește făcută o corectură la biografia făcută de (nu știm exact cine) de pe un anume site. Mai exact e vorba de http://www.epathology.ro/anatomia-patologica-moderna-si-contemporana.html. Ultima frază, „Destin tragic, V.V. Papilian s-a stins din viaţă în noiembrie 1982, în plin elan creator, la vârsta de doar 62 de ani, fără să fi fost avansat profesor (pe motive politice)” trebuiește filtrată (și) prin prisma „Erei Radu Vasile”.

La profundele dezamăgiri generate de „frații” din interior, iată că se atașează și una din exterior.

E ultima depeșă semnată de Victoraș, așa cum îl apelau cei apropiați, pentru a-l distinge de Victor-tatăl. Asta deoarece, la nici o lună mai tîrziu (adică noiembrie 1982), avea să treacă puntea pe unul din cele două maluri ale existenței eterne. Nu suntem abilitați să emitem sentințe, să facem judecăți de valoare, să stabilim destine veșnice, dar finalul subit (credem că a fost vorba de o hemoragie internă generată de o afecțiune hepatică), consecvența în delațiunea CORBU-lui, lasă loc la puține speranțe… Încă odată: asemenea tîlharului mîntuit „pe final”, orice ar fi putut să se întîmple. Un ultim regret, un strigăt disperat de iertare, o pocăință genuină… Domnul știe ce s-a derulat în forul extrem de lăuntric al personajului nostru. Noi suntem gata să-l iertăm în totalitate!

Detalii statistice, personaje implicate, locuri conspirative, și altele, cu un alt prilej. Poate următorul episod, un fel de postfață la această relație.

Revenind la ultima Notă Informativă, trebuiește observată lipsa adnotărilor redactate (de obicei) de către securiști. Mai puțin sublinierile din finalul Notei, care cu siguranță le aparțin. Să fi presimțit oare și ei finalul unei relații de subjugare, de încovoiere a unui destin profesional?!? Ce-și vor fi zis oare în sinea lor?!? „Dacă nu am fost paroliști prin a-l avansa în grad academic (așa cum se știe de altfel despre majoritatea covîrșitoare a cadrelor universitare ale regimului criminalo-comunist- subiect și incursiune despre care s-ar merita să revenim cu o altă ocazie), măcar să-l lăsăm să se odihnească!”. Sau poate că hidrele securiste s-or fi lamentat: „Am mai pierdut pe unul!” Domnul știe!

Dincolo de unele greșeli ortografice (circumstanțiate de mai mulți factori), sursa relatează mai tot. Frustări ale CORBU-lui, stressuri sociale inerente, rațiunile de la baza emigrării (familiei lărgite) respectiv ale renunțării la exod (a familiei personale), toate acestea fac substanța ultimei depeșe.

Persecutarea CORBU-lui s-a dovedit odată suplimentar, prin „neavansarea ” (vezi Doamne!- mare pierdere) la grad de sublocotenent. Asta era moda vremii: făceai nouă luni de pseudoarmată (celebrul terist vine de la termen-redus; ceilalți făceau 18 luni) după care deveneai sergent (deși eu am rămas doar caporal); iar după facultate te chemau la încă o lună pentru „avansare în grad”. Deveneai ofițer inferior. Minciuna celor de la Comisariat nu a avut picioarele prea lungi. Dovada? Și azi tot „căprar” am rămas.

Despre (mai mult decît) neplăcerile generate familiei Codreanu de către securisto-comuniștii acelor vremi, nu mai face sens să amintim. Decizia de emigrare sau nu a fiecăruia dintre noi, a fost una deliberată și personală. Cel puțin din punctul nostru de vedere, nu regretăm că alegerea exilului a fost făcută la peste 20 de ani de la emigrarea părinților. Toate la vremea lor sunt frumoase, atunci cînd intervine El!

Suntem într-o dilemă. Nu știm cum să încheiem?
Cu „Adio!” sau cu un „La Revedere!” pentru cel ce a fost o sursă.
Depinde pentru cine și mai ales de care ?!?

P.S.
Poate pentru cei care sunt tentați să jubileze că s-a încheiat serialul „DUI, DUI și iar DUI”, le sugerăm să nu o facă. E prematur. Nu de alta, dar mai urmează! „Mult și bine!”. Pardon, „Mult și rău!” 😦 🙂

Sursa:„RADU VASILE”
Rez: „RICĂ”
Mr.Ghiurcuțan Trăian
Data: 18 X 1982
Nr. 59/0073

Notă informatibă

În ziua de vineri 15 octombrie 1982, sursa a fost vizitată, după lungă absență, de Viorel Codreanu, medic credincios baptist.

Viorel Codreanu și-a motivat absența prin faptul că soția sa a născut o fetiță, Emanuela.

Viorel Codreanu a spus că nu a fost convocat la armată ca toți colegii lui. S-a interesat la Comisariatul Militar unde nu i s-a dat nici o explicație. Ii s-a spus că va fi convoca în altă serie.

V. Codreanu i-a mai spus sursei că părinții lui, fratele și cele două surori au început să-și fac formele pentru a imigra în Statele Unite.

La întrebarea sursei care este motivul, V. Codreanu i-a răspuns că părinților li se făceau neplăceri la serviciu.

Sursa l-a întrebat de ce nu pleacă și el. V. Codreanu i-a spus că el nu are nici un motiv, și acum are cei doi copii.

Cluj-Napoca
18 X 1982 Radu Vasile

15 oct '82

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s