Cazul Cristi Bărbosu – Detașarea ca necesitate stringentă și urgentă

Nu știu alții cum sînt, dar eu cînd mă gîndesc la…” . Iată o sintagmă care trebuiește actualizată prin prisma cazului Cristian Bărbosu, caz (supra)licitat în ultima săptămînă.

Generic punînd problema, „Nu știu alții cum sînt” devastați atît de rapid, dar mai ales atît de facil, la aflarea unei vești, bîrfe, calomnii, dezinformări prin omisiune, sau mai știu eu ce ?!? Devastarea, ca reacție la o situație critică, e nota dominantă a comportamentului „puerilo-infantil” (sic!). Dar dacă devastarea e generată de o „găselniță”, atunci perplexitatea e și mai puțin înțeleasă.

Cineva se identifică în cadrul bloggosferei evanghelice ca fiind meridianul „Ioan 8”. Acum, dacă ar fi să exegetăm și să „hermeneuticăm” acest capitol al filozoficului evanghelist Ioan, am observa că el cuprinde cîteva linii directoare. Capitolul relatează despre Cărturarii și Fariseii vremii de atunci în proporție covîrșitoare. O mică paranteză e alocată celor care au crezut în El, și aceasta pentru a-i încuraja la perseverență. Fariseii și Cărturarii care „umblau cu lupa” (în viața privată a unei concitadine) erijîndu-se în justițiari…; Fariseii și Cărturarii care judecau după înfățișare…; Fariseii și Cărturarii care din cauza împietririi nu puteau înțelege că Mesia, Christosul lui Dumnezeu din fața lor e mai mare ca Avraam…; Fariseii și Cărturarii care datorită legalismului din fibra lor intimă, nu mai aveau loc pentru „Adevărata slobozenie”…; aceștia toți deci, fac substanța capitolului 8 din evanghelia ioanină. Cu cine a intenționat Paul Dan să se identifice atunci cînd și-a intitulat bloggul cu „ioan8”?”? Dilema mea legată de proprietarul bloggului, după o abordare retrospectivă și detașată, începe să se disipeze. El se plasează în urma Cazului Cristi Bărbosu odată în plus, în postura Fariseului și Cărturarului contemporan.

Revenind la bombastica, inflamata și „devastatoarea” formulare din titlul articolului „Pastorul Cristian Barbosu a demisionat! – Marturii devastatoare impotriva lui” publicat în 17 februarie a.c. pe http://ioan8.wordpress.com, trebuiește adoptată o atitudine detașată. La „devastare”, se impune detașare! Mizîndu-se pe reacția primar-instinctuală a omului de rînd (și din păcate și a pocăitului „de rînd”), reacție dominată de infaustul dicton „Crede și nu cerceta!”, autorului se pare că și-a atins scopul: demolarea, vorba lui Barzilai. Articolele „Pastorul Cristian Barbosu a demisionat! – Marturii devastatoare impotriva lui” (cele 163 de comentarii), „Traian Cretu membru la Metanoia Arad raspunde falselor acuzatii” (cu cele 6 replici) și „O spun cu parere de rau, Cristian Barbosu merge inainte nepocait” nu sunt altceva decît mostre ale verdictelor, etichetărilor și judecăților ilicit, prematur și pripit formulate. Asta pentru că cel puțin, simultan dacă nu și primordial, trebuia să plece urechea și spre partea cealaltă. Dacă era să fie obiectiv, trebuia să publice „în oglindă” sau „în paralel” cu informațiile vehiculate de acest „trepăduș” (după ton, emfază și ambiguități) numit Trăian Crețu, și poziția lui Cristi Bărbosu. Tonul imperativ și impacientat, abordarea „de sus”, selectarea preferențiată a unor comentarii (mai puțin conforme cu ale lui), etichetarea de genul „Cristian Barbosu merge inainte nepocait”, fac din Paul Dan un personaj bucolic.

Pentru calmarea spiritelor potențial inflamate și suspicioase (tentate să creadă că sunt partizan disimulat al metanoicului) vreau să reiterez (așa cum am făcut-o și în trecut) că nu-l cunosc de aproape pe Cristi. N-am nici un interes să fiu apologetul lui. În urmă cu aproape 20 de ani l-am întîlnit la Iris, unde a predicat și și-a depus mărturia convertirii. Mai pe urmă i-am răsfoit (virtual) cîte ceva din scrierile lui; am auzit din mărturia directă a unei surori sincere de lucrarea Duhului de la Metanoia (asta se întîmpla la Detroit, acum 2-3 ani); am analizat cu atenție „spiritul și litera” punctului lui de vedere/apărare… Și în final, înafara unei (probabile) lipse de transparență față de membrii „de rînd” de la Metanoia privind „sponsorizarea” Harvest, nu cred că poate fi incriminat de păcate „mari”- o sintagmă dragă legaliștilor.

Dacă ținuta non-conformistă (și nu cea indecentă, provocatoare)… Dacă mersul tinerilor prin baruri în scopul evanghelizării (și nu compromiterea lor prin așezarea și înfruptarea din „tăriile” servite în atari așezăminte)l… Dacă integrarea noilor și adevăraților convertiți în grupurile de rugăciune și părtășie a avut drept țintă creșterea lor (și nu clivajul Bisericii pe bisericuțe, prin bîrfe)… Dacă spiritul creator și novator, bazat pe cel al Scripturii, a fost generatorul programelor publice de la Metanoia (și nu secularizarea Bisericii)… Dacă neconformarea față de o tradiție (fie ea și baptistă) „încremenită în proiect” insipidă, incoloră și inodoră în ce privește impactul evanghelistic a fost trigger-ul devastator…Dacă nu abaterea de la normativele Cuvîntului, precum trăirea în imoralitate, dorința de cîștig mîrșav, propovăduirea de erezii de tipul celor gnostice (ci invidia, ranchiuna, competiția și răzbunarea au alimentat toată această tevatură)…Dacă toate acestea (și probabil altele asemenea) au făcut obiectul „devastării”, atunci îmi pare rău.

Se tot vehiculează eticheta „legămîntul Harvest”. Cei care o flutură, ar putea fi atît de amabili ca să-l dezvăluie, ca să nu murim în neștiință ?!? Sună prea criptic, prea ezoteric că să nu nască suspiciuni. Nu de alta, dar ar prinde bine la clarificări!

Să ne imaginăm un scenariu! Să presupunem că am plonja în viitorul nu prea îndepărtat… Și în Arad, ar renaște după modelul phoenixian, o nouă dar în același timp (re)cunoscută prin spirit Biserică Metanoia. Dacă cei peste 500 de membrii de care amintea cu atîta patos acea soră care-i cerea ultimativ lui Cristi să se lepede de Harvest (ca și cum Harvest ar fi sinonim cu Satana), dacă toți aceștia și alții vor forma o nouă comunitate creștină cu impact inafară, ce vor zice detractorii de azi? Nemaifiind baptiști, cine și de unde îi va exclude?!? Din Împărăție ?!? Ferească Dumnezeu! Să avem „puțintică răbdare”, spune o vorbă caragialească. Timpul va fi fie avocatul, fie procurorul lui Cristi & Metanoia!

Cei care avem răbdare și detașare, să încercăm să filtrăm omul, evenimentul și momentul prin imparțialitate…

11 gânduri despre „Cazul Cristi Bărbosu – Detașarea ca necesitate stringentă și urgentă

  1. Ufff…. mai ca-mi vine sa fac pe carismaticul si sa te aplaud la scena deschisa!
    Prima data am citit raspunsul lui C. Barbosu pe blogul lui Doru Pope, asteptam peste tot sa zica ceva si omul acesta.
    Dupa ce citi si-mi otravi sufletul cu toate infierarile si revarsarile de „bunatate crestin-o draceasca ” pe blogul extraordinar de bine sagetat de tine, azi dupa ce vini de la biserica dupa o predica extraordina (subiectul fiind „Frica si paranoia lui Saul”), citesc raspunsul dupa mine mult, mult diferit de al celorlalti si mai ales a celui ce pretinde a fi „prezentul si viitorul” (nu-i dau numele, nu-mi plac deloc astfel de oameni) de la Metanoia si aflu in sfarsit o alta parere, o alta atitudine . Iata si postarea ta ,tare bine si intelepteste formulata,merci!
    Asemenea tie eu chiar nu l-am vazut vreo data pe omul acesta in realitate, decat in ceea virtuala ,dar prin raspunsul sau pare a se deosebi mult de cel ce pretinde „scaunul papal” si cei ce-i fac galerie pe blog. Subscriu mai degraba in a-l sustine si chiar a ma ruga pentru el si familia lui greu incercata.
    Inchei cu salutul luii N.C.M „Sa auzim numai de bine”!

    1. Feliciane dragă!

      Doar carismaticii aplaudă la scenă deschisă?!? 🙂
      Simte-te liber ca Pasărea Colibri care cuvîntă ceva de genul:

      „Nu, nici un cuvînt, nu-mi spune că-i o formă.
      Cunosc însemnătatea ei deplin.
      Știu, voi aveți în viață altă normă.
      Eu însă-n fața normei nu mă-nchin.”

      Cred cu tărie în abordarea detașată emoțional a oamenilor, faptelor, evenimentelor. Chiar dacă nu întotdeauna reușesc din prima, ulterior mă corectez. Se pare că unora le e greu să se „retușeze”. Și e păcat…!

      O duminică seara plăcută îți doresc!

  2. Ma provoci cu intrebarea ta „Doar carismaticii aplaudă la scenă deschisă ?” darmite cu raspunsul pus in versuri….
    Anul trecut stii cind grupul romano-american a vizitat Europa am avut aici la Paris o strangere a aproape tuturor bisericilor romanesti si fiecare s-a silit sa aduca si invitati,seful conducator fiind Fr Negrutiu.
    Tinerii vostri s-au intrecut pe ei si au cantat grozav. La un moment dat sala a explodat in aplauze iar apoi brusc o tacere (intelegi tu ce citesti !) Îti spun, am ras in sinea mea mult dupa aceea.
    Extraordinar cat ne-a modificat vremurile apuse ,le spun catorva „oare cand plangem plangem cu adevarat „sau de frica regulilor trisam si atunci ?!!!

  3. Bine v-am gasit (sau bine ca v-am gasit)! Asa cum spunea si Felician B., dupa ce m-am otravit pierzandu-mi timpul cu citirea comentariilor binevoitoare de pe blogul nementionabil, m-am intrebat daca sunt singurul care gandeste altfel. Multumesc pentru gura de aer proaspat si pentru exprimarea care m-a uns la suflet. Cu permisiunea dumitale, am sa mai revin.

    1. Bun venit „Omului Prăjitură” sau „Cofetarului”! 🙂 Căci, „tradus la liber”, cam asta ar înseamna Muffinman.
      Fie-ți gura dulce precum cake-urile și te mai așteptăm!

  4. Pot sa va spun ca Cristi Barbosu a pierdut pe mina lui, datorita devierilor pe care le-a initiat, sustinut si pus in practica. N-au nici o legatura cu cesationismul liderilor C.R.B. Arad sau chestii din astea. E praf in ochi. La METANOIA e un caz tipic de colonialism religios american. Cristi se pune in postura de victima fara sa recunoasca greselile ce le-a facut. Din curiozitate, cititi dedicatia cartii pe care a scris-o in 2010. Aceluiasi comitet, caruia atunci ii multumea, acum ii imputa ca l-ar fi lucrat.
    N-a complotat nimeni impotriva lui. Si-a facut-o cu mina lui si nu a aceptat ca cineva sa ii spuna adevarul. In biserica Metanoia este o sora cu darul prorociei care i-a prorocit exact ce va pati din cauza asta. Si asa s-a intimplat. Proprii sai sustinatori, din ultimul an, l-au parasit pentru ca a luat-o razna.
    Ce parere aveti de Centrul Metanoia Arad, adica Harvest, de 7 milioane de dolari, pe care trebuia sa il construiasca cu capela, sala mare, sala mica, coffee lounge etc, intr-o biserica cu oameni ce au probleme financiare? De atita “carismaticeala” biserica a ajuns sa fie o cladire. O noua convertita spunea, in urma cu putin timp, ca nu mai merge la Meta pt ca acolo se vorbeste numai de bani. Probabil ca exagera. Oare de ce in tara toate bisericile-sucursale se numeau tot Metanoia? Asta pute de la mare distanta a secta tipica. De ce numai Cristi predica la Meta? detinea monopolul adevarului cumva? Cristi a cazut victima propriului sistem pe care l-a implementat. Doar ca ceea ce a facut el nu se mai numea biserica si majoritatea s-au saturat. Prea mult management, harvest, fundraising, dollari si Barbosu si prea putin Cristos. Asta e.

    1. Stimate Alex,
      Cel mai adesea, cam toți pierdem pe mîna noastră. S-ar prea putea ca și Cristi „să fi făcut lucru manual” pentru el :).
      Cît privește atitudinea unora sau/și-a altora de acum doi ani comparativ cu ce-i acum, se prea poate. Dar după înțelegerea mea lucrurile au virat „mai brusc” în ultimele 9 luni. Se prea poate ca, datorită temperamentului și personalității, Cristi să fie o persoană dominantă. Și nu e primul dar nici ultimul. Dacă ai fi fost la Iris în ultimii 5-10 ani, ți-ai fi dat seama că monopolul amvonului nu e doar apanajul lui Cristi.
      Nu cred că accentul din articol cade pe apărarea lui Cristi. Atît conținutul cît și concluzia subliniază altceva. Temperarea reacțiilor primare (emoționale), aceasta încerca articolul să sugereze.
      Cît privește politica financiară din multe biserici, ea lasă de dorit.
      Poate că voi scrie un articol pe marginea acestui caz, un fel de „erată” sau apendice.

  5. Ati adus, poate, primul punct de vedere decent asupra problemei. Laid back, onest si cu sange rece. In tot tavalugul asta de satane si sfinti inchipuiti, mi-a facut placere sa citesc articolul asta.

    1. Scuze Gabi pentru întîrziere!
      Terțe motive m-au determinat să procedez așa.
      Dacă ție ți-a creat plăcere lectura articolului, mie mi-a făcut plăcere vizita ta!
      Te mai așteptăm!

  6. Draga Barthimeu…de o saptamana sunt ,,in ceata”…
    E ceva ce nu pricep eu. Sa faci studii acolo , apoi odata venit in Ro. sa te incadrezi intr-o biserica baptista de unde la un moment dat sa pleci ,,roind” si dupa multe stradanii si eforturi pentru a creste si zidi acea biserica , sa te trezesti ca esti neinteles de turma pe care ai format-o si careia i-ai adus invatatura …
    Referitor la acel legamant [ legămîntul Harvest ] ma gandesc ca e o povestea care se aseamana cu ,,strategia cucului ”.
    Se va face LUMINA cumva si pentru mine.
    Pana una alta trebuie sa fie cineva si de partea celor ramasi in acea biserica Metanoia care a decis sa ramana in UBR.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.