Neobosit (și) în mormînt !

„Despre morți numai de bine!” iată o zicere care mai degrabă ar trebui schimbată în „Despre morți numai pe bune!”- adică numai adevărul. La români, în anumite zone se poartă cultul morților. Despre realitatea acestei stări de fapt, despre cîtă teologie ascunde ea, nu e momentul să polemizăm. Cert e că sunt cîteva texte biblice [...]

Anunțuri

De ce-am crucificat-o?

O introspecție colectivă niciodată nu prisosește. Ea are precedente. Pe marginea Vinerii Mari însă niciodată ea nu e un surplus. De ce-am crucificat-o? La ea, deși e vorba de Smerenie & Blîndețe, ne referim. Ele sunt Una! Dacă Smerenia e imaginea sinelui în urma privitului în Oglindă, iar dacă Blîndețea e renunțarea la a mai [...]

Opusuri în teaca unei Miercuri

Miercurea e o cumpănă. Una a săptămînii de, în și pentru care unii se bucură, iar alții se lamentează, cîrcovesc. Teaca-i multiplă... Prin semnificații. Ba-i învelitoare pentru tăișuri,tăietori și alte înțepători. Ba-i teasc zdrobitor de caractere-boabe tari. Ba-i păstaie verde (de viață) sau uscată (de fariseism). Opusuri muzicale sau caracterologice sunt tot opusuri. Ele pot [...]

Semiologie ecclesială (2)- Biserica de tip maternal sau despre corintenizare

„De ce n-am purcede la o evaluare a semnelor & simptomelor Bisericilor sănatoase respectiv a celor bolnave?” Astfel puneam problema cu ceva vreme înainte, în articolul introductiv la Semiologia Ecclesială. O punere în ecuație a stării de sănătate/boală se justifică pe deplin prin prisma (in)evoluției spirituale a creștinismului contemporan. Nimeni de bună-credință și cu simțul [...]

Quo Vadis Justitia ?

Pe ce vad merge Justiția Română? Iată o întrebare legitimă, cîtă vreme Ea merge pe mai multe vaduri, viaducte și poteci... Certamente: adesea o întîlnim pe un mare vad comercial. Se vinde și se cumpără (mai ales) mai ceva ca la iarmaroc. Cea mai mare trecere și cu un trend ascendent al prețurilor o au [...]

Un sentiment nașpa: a dispărut răzorul?

Sentimentele, ca parte integrantă și semnificativă a funcției afective (pe lîngă cea cognitivă respectiv volitivă) ne sunt date pentru a ne împlini. În graficul dezvoltării noastre ontogenetice, ele sunt primele care se exprimă. Dincolo de o anume înclinație spre o stare de fond afectivă (pe care o moștenim), o serie de influențe externe și/sau interne [...]

Frustrări asumate

„N-am știut...Dacă știam...”, iată un paravan, un alibi pe cît de natural invocat, pe atît de naiv asumat! Prea adesea decidem (mai ales în domenii majore) cu prea mare seninătate și facilitate. Această grabnică propensiune spre hotărîri radicale, nu face decît să reliefeze o carență caracterologică:imaturitate. „N-am știut...Dacă știam...” e subterfugiul invocat în mariajele disfuncționale. [...]