Un Oscar ambivalent

Mulți Oscari au fost, sunt și vor fi pe lumea asta, pe cea trecută și pe cea care va să vină. Spre exemplu să ne amintim de: un Oscar De La Hoya (fost boxer american), un Oscar I și II Rege al Suediei și Norvegiei, un Oskar Lafontaine (politician german) și de mulți alți Oscari (sportivi cu predilecție și din lumea artelor).

Dar numai unul singur e Oscar Pistorius din Africa de Sud. Născut cu un handicap locomotor (lipsa fibulei-un os „complementar tibiei”- la ambele picioare), într-o familie de „albi” (mai mult d.p.v. rasial decît socio-emoțional, avănd în vedere că părinții lui au divorțat pe cînd era de 6 ani, iar mama i-a murit din cauza drogurilor la 16 ani), suferind o amputație a membrelor inferioare de la genunchi în jos, Oscarul nostru (al cărui etimologie irlandeză sună frumos: Os însemnînd cerb, iar cara prieten) ne apare unul bizar, controversat, ambivalent.

Certamente, lipsit de afecțiunea parentală (atît paternală cît și maternală), condiție extrem de frustrantă pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil și adolescent; văduvit de o mobilitate locomotorie comparativ cu alți semeni de-ai lui; dar de o voință rarisimă… Oscar „Moraru” (căci asta semnifică latinescul Pistorius) „a făcut valuri”.

Ca o mică paranteză: prezența valurilor poate fi observată atît la curentul de flux cît și la cel de reflux, funcție de poziția Pămîntului în raport cu cei doi luminători:Soarele și Luna. Celebru prin amploarea mareelor e Golful Fundy din Canada.

Oscarul nostru a fost pe „curentul de flux”, făcînd valuri de simpatie extrem de ample cu ocazia Olimpiadei londoneze de anul trecut. Ne mai amintim de cursa de 400 m?!? Iată o imagine cu Oscar înainte de și la startul ei:

Oscar Pistorius-1709040

Pistorius-wont-soon-resume-training

Prin aceasta Pistorius a impresionat nu doar lumea atletică, ci întreaga Planetă. Semn că voința pentru unii dintre noi nu e doar vorbă goală, nu e doar deziderat, ci întrupare efectivă. Apropos de asta: Nick Vujicic e un alt exemplu, pe un cu totul alt plan.

Acest titan, nu doar cu picioare de „oțel laminat” (vorba -vine, deși cred că e vorba e un aliaj) dar și cu inimă pe măsură, ajunge să se îndrăgostească de o sud-africană de origine scandinavă: Reeva Steenkamp. Tînărul de 26 de ani se îndrăgostește de suedeza de 29 de ani, dar și invers. Înainte de fatidica zi de 14 Februarie (care numai Ziua Îndrăgostiților nu mai avea să fie pentru ea) fotomodelul Reeva i-a pregătit o surpiză plăcută lui Oscar. Iată-i împreună zîmbind (pentru ultima dată):

Oscar Pistorius -1709064 (1)

După fluxul celebru de pe Tamisa, a urmat refluxul sinistru din Johanesburg. Asta se întîmpla în noaptea spre dimineața zilei de 14 februarie 2013. Individul care ajunsese să afirme „I found myself smiling on the starting blocks, which is very rare.” avea să-și ciuruiască prietena cu nu mai puțin de 4 (patru) gloanțe. Nu unul, care în treacăt fie spus ar fi putut justifica explicația criminalului cum că a crezut că e un tîlhar în apartamentul lui luxos, ci patru! Asta e clar că e premeditare, vorba procurorilor. Nici plînsul, nici argumentele, nici faima, nici handicapul mixt, nici efortul lui dramatico-teatral de-a o lua în brațe după ce a împușcat-o nu-i diminuă lui Oscar Pistorius abominabila crimă. Cazul lui rămîne baricadat înțelegrii depline, asemenea imaginii de mai-jos:

Oscar Pistorius-1709777

Atunci pe bună dreptate ne putem întreba: cum de încape într-o ființă omenească atît de radicale și șocante realități?!? Cum se ajunge de la o voință de fier la paranoia unui omucideri? Unii poate vom invoca lipsa unor detalii în acest demers al comprehensiunii unui astfel de tragic eveniment. Nu cred că detaliile facilitează înțelegerea noastră sau absolvirea de vinovăție a lui Oscar.

Odată suplimentar, trebuie să recunoaștem că, fără El, suntem pradă lesne contradicțiilor flagrante și inacceptabile. Vorba parafrazată a lui Pavel din Romani: suntem un boț de controverse care adesea facem ceea ce nu vrem. Ba chiar mai mult: facem ceea ce urîm. De aceea strigătul disperat al lui „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?” se justifică odată în plus.

Și cum nu există fatidic, fatalism pentru cei care sunt ai Lui, nu se poate un final mai optimist ca:
Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s