Quo Vadis Justitia ?

Pe ce vad merge Justiția Română?

Iată o întrebare legitimă, cîtă vreme Ea merge pe mai multe vaduri, viaducte și poteci…

Certamente: adesea o întîlnim pe un mare vad comercial. Se vinde și se cumpără (mai ales) mai ceva ca la iarmaroc. Cea mai mare trecere și cu un trend ascendent al prețurilor o au sentințele. Cazul celor două judecătoare „capitaliste” neprinse în flagrant, dat burdușite cu micro-microfoanele de ascultare/înregistrare adeniste, reprezintă doar icebergul corupției din ministerul pivnicerei „independente” și migratoare (mai nou la Curtea Constituțională).

La fel de evident e și faptul că cea simbolizată prin femeia legată la ochi și cu o balanță echilibrată în mînă, numai imparțială nu e. Unei bătrînici al satului mioritic care și-a permis să taie cîteva lemne de foc din propria pădure (nu să fure cu megatrenurile zeci de mii de cubici din pădurile carpatine ale secuimii), i se aplică întocmai și la timp o sentință de pușcărie de peste un an, pe cînd tîlharilor forestieri nimic! Cît de (des și dez)echilibrată a ajuns balanța justiției, o vede pînă și „Orbul din Brăila”! Ca să nu mai amintim de cîte dosare NUP nu au fost clasate, pe lîngă sentințele de ani grei de închisoare dar, atenție: fără executare! Apropos: pe cine crede că „induce în eroare greșită” justiția română care pronunță sentințe „babane” dar cu suspendare?

Vadul politic pe care se plimbă justiția românească e ca un bulevard cu patru benzi pe sens. Dacă Legea Supremă în democrațiile consacrate nu fluctuează funcție de ciclul schimbării guvernanților sau majorității parlamentare, Constituția României postdecembriste credem că e demnă de Guinness Book, după cîte mutații, ciuntiri și ciopîrțiri a suferit și încă se mai prefigurează.

Pe vadul întrajutorării frățești zburdă un trio: Justiția, Medicina (în speță cea Legală și Cardiologia) și criminalii (de toate nuanțele). Ca la un pocnet de bici, infractorul care pînă mai ieri era sănătos tun, mai trage un tun: unge bine osia și se lasă la fund, adică la pat. Ba cade într-o depresie de doi bani (cu fularul la gît), una artistică care-l împinge spre rastelul cu armele și muniția din dotare și mimează caragialesc un suicid (care dă bine pe ecranul Antenelor); ba se vaietă că-l doare pieptul a la angina pectoris, după ce i-a tras pe alții în piept; ba i se năzare o claustrofobie și hop-țop la psihiatru; ba o gastrită banală; ba o reumă la vîrful cotului drept; și cîte și mai cîte nu-i apar borfașului peste noapte?!?

O paranteză obligatorie trebuiește făcută pe marginea „bombonelului” zîmbărețo-sinucigaș. Voiajorul pesedist de pe traseul Zambaccian-Spitalul Floreasca-Spitalul Jilava-Penitenciarul omonim și retur zâmbește triumfal alături de porumbelul păcii. Priviți-l !
nastase-dove

(Sursa: New York Times – asta pentru vînătorul de virgule și alte minuscule!) 🙂

Ăsta da profesor de drept! Ăsta da mentor pentru micul mucenic copy-paste! Căci bucurosul de Victoraș, numai „micul Titulescu” nu poate fi numit. Mai degrabă micul Minciuni-escu! Și dacă ne gîndim ce viitor de aur (politic) i se rezervă lui Năstase-patru-case în și de către partidul-mamă, ne apucă groaza.

Ce să mai zicem de vadul colaborării Justiție-Miliție (pardon-Poliție)? Cîți chestori, șefi de brigadă, sau mai știu eu ce ofițeri superiori, nu s-au ales cu diplome de Drept (cît ai bate din palme), cu doctorate (la comandă) pentru a avansa în grad?

Și în fine, dar nu în ultimul rînd ca importanță și nici datorită epuizării subiectului, justiția (cu toate acareturile-i) se plimbă nonșalant, cot-la/în-cot, cu ea însăși. Adică, în cadrul tagmei, se aplică zicala: „O mînă spală pe cealaltă!” – și invers, adăugăm noi. În aparență avocații apărării și cei ai acuzării se postează pe poziții adverse, dar în realitate sunt bine-merci. Știm noi pe cineva care a luat de la un client milioane bune, fără să elibereze chitanță, fără să facă un contract scris (așa cum cere legea) și fără să miște un deget la procesul care a trenat aproape un an, unul pentru o cauză extrem de banală. Cînd clientul a sesizat cazul la Serviciul de Infracțiune Fiscală din cadrul unui IJP, și cînd s-a adresat ierarhilor respectivului angajat al justiției, ambele foruri au făcut „urechea șută”.

În locul sintagmei Dura Lex, mai bine s-ar scrie Dura Flex. Adică de luat flexul la Justiție! 🙂

Lehamite: numele tău e Justiție!

Anunțuri

Un gând despre „Quo Vadis Justitia ?

  1. Barthimeu, m-ai facut sa-mi amintesc de versurile:
    ,,Cand mantaua domneasaca este de piei de oaie
    Atunci judecatorii fiti sigur ca despoaie”
    [citat din memorie- Gr. Alexandrescu ]
    Sa fie doar o meteahna a ,,dambovitenilor ”,una veche, veche ?
    Si totusi Dumnezeu iubeste dreptatea si de felul in care este respectata intr-o anumita tara o binecuvantaza sau NU .

    … In momentul arestarii lui Nastase am avut grija sa nu ma bucur.
    [Prov 24:17]
    Acum ca este din nou liber …nu inteleg de ce nu ma pot bucura.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s