Neobosit (și) în mormînt !

Despre morți numai de bine!” iată o zicere care mai degrabă ar trebui schimbată în „Despre morți numai pe bune!”- adică numai adevărul.

La români, în anumite zone se poartă cultul morților. Despre realitatea acestei stări de fapt, despre cîtă teologie ascunde ea, nu e momentul să polemizăm. Cert e că sunt cîteva texte biblice care dezvăluie ceva despre starea celor adormiți, dar care texte nu ne îndreptățesc să purcedem la edificarea unei doctrine precum cea a mîntuirii.

Și totuși ne întrebăm: ce fac morții noștri?

Depinde! Unii se odihnesc, iar alții se chinuiesc. Asta funcție de „cum și-au așternut”. Ambele alternative sunt mostre palide a ce va să vină: Ziua cea Mare! -vorba lui Iuda.

Nu despre rugăciunile pentru morți, nici despre botezul pentru ei, nici despre pomana mortului e vorba mai la vale. Ci dimpotrivă: despre lucrarea neobosită a Celui îngropat printre morți, a Domnului Christos!

Există un singur text canonic, și acela e cel petrin, care relatează lapidar despre lucrarea lui Christos din perioada cuprinsă între predarea Duhului în mîinile Tatălui și Învierea incontestabilă în Duh și Trup glorios. Faptul în sine, acela de a merge și a proclama Evanghelia (credem noi), e o dovadă în plus în favoarea unicității lui Christos, comparativ cu ceilalți fondatori de religii. Nu detaliile și/sau răspunsurile la o multitudine de întrebări care suscită un astfel de text ar trebui să ne frămînte, ci inima și atitudinea Lui față de voia Tatălui. Cu siguranță că propovăduirea a fost una din plăcerile Tatălui. Și cum Fiul a venit în întîmpinarea voiei paternale prin faimoasa de acum „Iată-mă că vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”, e limpede.

De ce această renunțare la o odihnă legitimă, după atîta lucrare și suferință?!?

Neobosit a fost dintotdeauna, deoarece dragostea pentru Tatăl și pentru capodopera Creației Lui au fost combustia care-L măcina.

Noi, nu doar (sperăm) că ne vom odihni cînd va fi să ne dăm obștescul sfîrșit, dar din rațiuni mai mult decît străvezii, o începem de pe acum cu repausul- ca să nu-i zicem pe nume: lenea! Prea îndelungatele noastre momente de respiro în ce privește îndeplinirea mandatului încredințat în Matei 28 respectiv Fapte 1, ar trebui să ne facă „să ni se umple fața de rușine”.

Neobosit chiar și în mormînt!

O provocare mai potrivită pentru generația noastră, mai că nu se poate!

Christos a Înviat!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s