„Dan Emil” se prostituează: de la Adunare la „Gabriela”

„Dan Emil”, „Dan Emil”…

Parcă ne-am mai întîlnit cu el. Dar nu cu Dan Emil din comuna Baciu (limitrofă Clujului), o rudenie de-a noastră mai îndepărtată, una care „era dintr-o bucată” în plan spiritual.

Oh, da! Ne-am întîlnit cu „Dan Emil” cu ceva episoade mai înainte. Ne mai amintim de voiajul lui în Țara Sfîntă, în vremea în care păcătoșii de rînd nu puteau ieși din lagăr?!? Din cel comunist, of course! Acest Dan Emil, după cele mai posibile, probabile și plauzibile estimări, face parte dintr-un „trib ”. Unul de colaboraționiști de „viță aleasă”. „Șeful” a fost adînc înfipt în conducerea cultului baptist în decada a șasea și a șaptea a trecutului secol și mileniu. „Mlădițele” desprinse din acest butuc de „viță aleasă”, au fost și ele în posturi-cheie ale cultului. Dan Emil e una din aceste vlăstare. Înclinația delatorului spre organizații, organisme, asociații, congrese, comunități și mișcări, era una vădită. Adora festivismele. Ce puteam să-i facem?!? Fiecare cu hobby-ul lui! 🙂 El însuși a fost președinte, peste și/sau după președinte. Trecînd prin posturi-cheie, el a fost o cheie pentru securitate. Urmarea logică a fost că a avut extrem de multe cunoștințe sus-puse.

Și uite așa Dan Emil al nostru a comis adulter, s-a prostituat în plan spiritual. A făcut naveta între Adunare și Casa „Gabriela”. Un fel de templu al zeiței numită Trădare de Frați. Ce mai conta în confuzia dintre capre și oi, dintre grîu și neghină, o picătură de vin turnată pe statuia acestei zeițe?!? Păi nu așa au trădat și unii creștini din antichitate, cînd pe statuia Cezarului au vărsat (doar) un strop de vin, ca semn al dezicerii de Christos?!? Să zîmbești jovial (dar forțat), să extragi informații de la confrații tăi întru Christos (asemenea extracției unui canin cu un clește dentar, dar sub anestezia unui zîmbet de iscariot), să calci apoi pragul Casei „Gabriela” fără remușcări și cereri de iertare, trebuie că împietrirea era mare… 😦 Și dacă ne gîndim la cît de naivi (asemenea unui copil) am fost cînd îi călcam pragul proprietăților din Munții Apuseni unde „ne refugiam de timpanul și ochiul securității”, mai că ne vine să ne dăm palme… Nu știam că de fapt noi eram sub lupa și microscopul acesteia din urmă.

Revenind la întîlnirea Dan Emil- CORBU, bucuriile și întristările acestuia din urmă au trecut în plan secund comparativ cu gestul turnătorului. Din nota căpitănașului deducem că subiectul „transfer” încă mai suscita interes. Deși era un eveniment consumat de peste șase luni, el a făcut să mai curgă încă multă cerneală. La acea vreme, transferul a fost aprobat de fostul medic pediatru de la Clinica de Pediatrie I, care era simultan și director al Direcției Județene de Sănătate Cluj, și anume de dr. Zoe Pațiu. O bună cunoștință a lui Dan Emil. Asemenea lt.maj.-ului Medan Ioan, și „fratele Dan Emil” nu se rezumă la a fi pasiv. El descoase, interoghează, scormonește. Se pare că una din sarcinile lui, atunci cînd venea la adunările Bisericii Iris, era să facă catalogul. Cine e prezent și cine nu … Și cum noi nu am trecut neobservați, iată că informatorul își întreabă obiectivul despre motivația absențelor. Ca la școală. Una de, și a partidului securisto-comunist.

În rest nimic semnificativ „sub soare”…

Nu putem omite și să nu comentăm cele menționate în N.L. de la subsol (un fel de notă a locotenentului?!?) respectiv în adnotarea oblicizată din antet a șefului. Firesc ne punem întrebarea: de ce am mai fost supravegheați (și) de lt.maj. Medan Ioan (deși el se ocupa de studenții mediciniști și cadrele didactice din UMF Cluj) cîtă vreme eram în paza căpitanului Hâncu?!? Să fi fost nevoie de doi ofițeri inferiori pentru exploatarea unui CORB? Sau nu cumva trecerea de la unul la altul trebuia făcută lent, cu grijă și cu toate bagajele (e vorba de DUI) ?!? Și în fine, de ce trebuia ca șeful să dea o indicație atît de (ne)prețioasă: „Se dă ofițerului din problema sănătate, cpt. Hâncu”?!? Păi nu era deja Hîncu posesorul?!? Dincolo de acest nonsens, e interesant de știut ce anume trebuia să „Prezentați completare la planul de măsuri”?!?

Cu astfel de nonsensuri se încheie încă o filă din „prostituarea lui Dan Emil la Gabriela”… 😦

22.10.1983

Anunțuri

17 gânduri despre “„Dan Emil” se prostituează: de la Adunare la „Gabriela”

  1. Dragul meu.
    N-am crezut că mă mai poate șoca ceva în legătură cu deconspirările. Personajele pitite prin dosarul tău fac parte din copilăria și tinerețea mea. Am fost în casa lor, au fost în casa noastră.
    Citind acum 10 minute această postare am rămas fără grai, am chemat-o și pe soția, am citit împreună și probabil în următoarele zile memoria noastră va derula ”filme”. Am fost și eu la cabana din Apuseni, am văzut și eu diapozitivele din țările străine, am fost și eu la tineri acolo unde conducea nepotul și numai el. Tatăl sursei tale (butucul de viță aleasă) era prieten bun cu bunicul meu și ”m-a binecuvântat” pe mine când aveam numărul corespunzător de săptămâni. Se pare că și în alegerea numelui meu a cumpănit prietenia lor. Este o vorbă prin America, acum 5 ani când am fost ultima dată l-am întrebat pe un prieten despre un altul: ”…ăla cum a venit în America?” -”Și-a luat viză cu fustă, ca mine:” Am aflat apoi că există și ”viză cu pantaloni.” Se pare că viza pentru Israel și Turcia se dădea atunci la ”casa Gabriela”. Viză cu ”note informative”.
    Ca și concluzie citez ce am scris mai demult: ”Au fost trădătorii aceea mântuiți? Nu știu, ar fi trebuit să fie mântuiți și de închinarea la alții decât la Domnul, de orbirea de a nu vedea pe cine slujesc, de neascultarea de a sluji la doi stăpâni, de spiritul de gașcă care i-a liniștit:”toti fac așa, ce să facem, așa-s vremurile.” Citatul e de la prohodul de când baptismul meu a murit: http://vesteabuna.wordpress.com/2011/02/19/de-ce-nu-mai-sunt-baptist/
    Atunci a murit, acum îmi pute.
    O pribegie binecuvântată să ai!

    1. Măi Veste Bună!
      Baptismul a murit! Trăiască baptismul! 🙂
      Acum că se apropie al „doilea” Paște (pentru mine ca român exilat), vino și tu cu ceva constructiv!
      Vezi cum ți-e cu ploile de primăvara: apa trece, pietrele rămîn. Dan Emil s-a dus, iar noi am rămas. Nu-i extraordinar?!?
      Să fii iubit(ă) și să iubești pe măsură!
      Christos a Înviat! 🙂

  2. De data asta nu pot sa nu recunosc : tovarasu’ are un scris frumos…chiar de invidiat .
    Pacat ca l-a pus in slujba cui nu trebuie.
    Barthimeu , ai ramas printre putinii care ,,ne dai de stire” despre acele vremuri- nu ca n-ar fi si altii care sa nu aiba ceva de spus.
    Iti doresc tie si familiei tale sa te bucuri
    [si cu noi]
    de aceste marete sarbatori.
    -Osana IMPARATULUI !

    1. Mitică dragă!
      Cine știe cîți sunt(em)?!? Poate șapte sute! 🙂
      Oricum, chiar dacă la noi au trecut sărbătorile, noi tot le mai ținem. Salutările noastre sunt pentru voi toți și cu „indigo”!
      Sărbători în și cu Domnul!

  3. NL de la sfarsitul documentului este prescurtarea de la Nota Lucrătorului, respectiv a Lucrătorului operativ cum apare în alte documente. În cazul de față NL este nota căpitanului Hancu cel care s-a întâlnit cu sursa și a redactat ulterior nota pe care o prezentați aici.

  4. Stimata Cristina & Valentin Dan:
    Aveti toata simpatia mea; n-aveti nicio vina. Barthimeu are simpatia mea si admiratia mea pt persecutia din comunism si curajul de-a fi aparat drepturle noastre, ale crestinilor. Sunt de-acord insa cu dvs: trebuia sa va conacteze anterior publicarii. Lucrul acesta i l-am spus si lui Mitrofan cind publica dosare si lui Croitoru (autor penticostal). Nici ei precum barthimeu n-au crezut de cuviinta, gresind. In plus jocul de cuvinte cu Gabriela nu trebuia facut.
    Va scriu insa pt ca e posibil ca barthimeu sa aibe dreptate vs. tatal dvs. Bathimeu e intelligent. E si o mica sansa sa greseaca: de obicei, Secu nu recruta din aceeasi familie. Sunt insa si exceptii.
    Cred insa ca problema dvs e mai simpla decit pare. Cereti dosarele de urmarire si de retea ale tatalui dvs, daca exista. Mitrofan mi-a explicat ca orice informator avea si DUI. Valentin, luati-va inima in dinti si cititi intregul dosar.
    Daca e adevarat ce presupune barthimeu, puteti avea ocazia sa cereti iertarea in numele tatalui dvs pt partea lui de vina –daca exista- si in acelasi timp puteti spune lucrurile curajoase in apararea lui. Barthimeu s-ar putea sa aiba o surpriza. Tatal dvs sa nu fi informat despre intilnirile din cabana. Daca ar fi facut-o, la dosarul lui barthimeu ar fi fost o copie… daca si el pare-se c-a fost acolo. S-au mai vazut cazuri cind informatorii au tainuit lucruri…. Ceea ce face problema vinovatiei lor si mai complicata.
    Aveti un precedent, Marius Cruceru. Scriptura ne invata sa ne cinstim parintii; asta nu implica sa ascundem greseli/caderi daca ei au avut din astea. Tatal dvs e era un om cunoscut; pot sa apara si alte dovezi daca ele exista. Pina la urma, Adevarul ne elibereaza. Dumnezeu sa fie cu dvs si sa va lumineze.

    1. Stimate DR!

      Mă onorează o astfel de apreciere. Cea legată de admirație respectiv inteligența! 🙂 Dar cum trăim într-o epocă a relativismului…

      Legat de ce trebuia sau nu trebuia, fiecare avem o anume justificare. În cazul de față, nu am considerat necesară o abordare prealabilă a urmașilor celui vizat în articolele mele. Din motive pe care acum nu consider necesar să le expun. Fii sigur Dorule că ele există.

      Cît despre recrutarea practicată de Securitate, dă-mi voie să invoc cazuri contrare ipotezei tale. Cunosc cazuri (și nu unul) în care mai mulți din cadrul „unui clan” (scuze pentru jargon) au fost racolați.

      Cît despre omisiunile în raportare, e și nu (prea) posibil. Dacă avem în vederea numerotarea inițilă a Securității, peste care s-au suprapus alte renumerotări ale aceleași Securități respectiv a CNSAS-ului (din motive lesne de înțeles), atunci e limpede… DUI-ul a fost retușat pe ici pe colo în părțile lui esențiale. Esențialul fiind păstrarea activă a colaboratorilor.

      În rest ce ne putem dori, decît o veritabilă eliberare și iluminare ?!

  5. Vesteabuna -I:
    Nu mai fiti atit de uluit. N.C. Munteanu, din care citeaza barthimeu, a fost el insusi informator la Europa Libera. Batrinul Ioan Dan care v-a binecuvintat a fost un pastor simpatizat. El a fost printre liderii baptisti care au cerut libertate pt baptisti… inainte de razboi. M. Silvesan va poate spune mai multe. Sunt monarchist, am votat cu partidele istorice dupa revolutie, “mi-s” capitalist din USA, toate pacatele. Dar baptistii –mai ales la tara- au fost persecutati inainte de comunisti. Nici Majestatii Sale si nici partidelor istorice nu le-a pasat de noi si nici Constitutia din ’21 nu ne-a aparat. Ba Antonescu a sigilat bisericile baptsite. Abia la sf. razboiului, liberalii i-au cautat pa baptisti propunindu-le libertate daca-i ajuta sa reia relatiile cu anglo-americanii. Prea tirziu! Comunistii au furat puterea si ne-au dat libertate; ba legea Cultelor din ’48 i-a recunoscut ca legali pe b. si i-a interzis pe martori, ostasi si greco-catolici. Un singur pastor baptist a fost arestat (Cure) –dupa Bunaciu. Adica, vesteabuna, omeneste/aparent politica relatiilor (cum o numea Mitrofan) dusa de Rusu si Dan parea sa dea rezultate. De ce sa nu colaboreze? In jur era o teroare crunta: oameni dispareau sau erau arestati, batuti, etc. Justific eu colaborarea? Doamne fereste! Dar gogorita cu care i-au prins comunistii pe liderii baptisti a fost “noi v-am dat libertate”. Si pina la arondare (’56-’57) bisericile au ramas deschise si pastorii pe functii. Desigur, Uniunea era controlata. Undeva, in contextul asta, a ajuns si cel ce v-a binecuvintat pe dvs sa semneze un angajament cu Securitatea, dupa cite imi amintesc din documentele publicate. Un bonom ca el si altii sau unii mai vicleni precum Rusu au fost o prada usoara in miinile patate de singe ale comunistilor. Fiti mai ingaduitor cu prietenul bunicului dvs.
    Cei din anii ’50-’60, au o scuza. Cei de dupa ’68 nu au scuza asta. Stiti bine, ca in ’68 Securitatii i s-au pus anumite limite. Securistii n-au devenit ingerasi, dovada urmarirea lui barthimeu, si dovada omorirea –probabil de catre Secu- a 3 pastori baptisti chiar dupa ’68.
    Va propun un exercitiu istoric in comentariul urmator.

  6. Vesteabuna-II:
    Cei devaniti informatori in anii ’70-’80 nu au scuza celor din ’50-’60. Va propun un exercitiu imaginar. Imaginati-va ca batrinul Dan & co. ar fi adoptat in ’50 tactica din ’78 a lui barthimeu si ARLC (comitet pt apararea noastra)! Erau de mult “sub glie taica si sub cruce”. Nici macar nu era Helsinki si alte organizatii la care sa te plingi. Curajosul pastor Pitt Popovici spune ca a vrut sa-si depuna actele de emigrare la inceputul anilor ’60. Fratele sau, Alexa- pastor in Bucuresti, n-a avut curajul nici sa-i arate unde e ambasada SUA din Bucuresti. De ce le-o fi fost frica bucurestenilor sa se apropie de ambasada USA la mai putin de 100 m? Dar sa mai si protesteze? Intre colaborationistii/adaptatii anilor ’50-’60 si curajosii din anii ’78-’89 e-o diferenta nu doar de teologie si curaj ci si de conditii istorice.
    Fiecare trebuie sa ne pocaim, negresit, in dreptul nostru. Sa-i judecam insa pe altii cu mai mutla ingaduinta frateasca, chiar umana. Dar Dumnezeu? La intrebarea asta va las sa raspundeti singur.
    Va cer iertare de indrazneala.

    1. Dorule,

      Nu mă substitui Veștii Bune. Dacă va considera să replice sau nu e problema lui.

      Dar cît privește adoptarea unor tactici funcție de decadele trecutului secol, dă-mi voie să am cîteva nedumeriri. Asta pentru a folosi un eufemism. De ce nu invoci și alte personalități marcante ale dezidenței evanghelice care realmente au făcut istorie? Sintagma „sub glie taica si sub cruce” nu se probează în cazul unui Trăian Dorz, Niculiță Moldoveanu, Mia Iovin, Băbuț și alții din „fatidicii ani ’50 – ’60” la care faci trimitere. Nici Mihai Cornea nu intră în tiparul ăsta. Așa că să nu mai căutăm circumstanțe atenuante. Sunt prea străvezii. Alăturate „meritelor lor” nu fac decît să deruteze, să bulverseze conceptul de martiraj.

  7. Dragul meu DR
    Ți-am urmărit cred, aproape toate comentariile din ultimii ani. Îmi pari partinic, nu principial, ții cu gloata, nu cu adevărul. Asta e impresia mea, m-am făcut vulnerabil că ți-am spus-o, dar astfel mi-s fidel mie și crezului meu. N-o să-mi dau palme peste ani!
    Simt dialogul cu dumneata ca manevrarea unei grenade de către geniști: cu grijă că poate bubui. Nu ți-aș fi spus, dar după felul cum ai întors-o la rasvancristian și cum zic eu că ai manevrat dialogul, rămân rezervat.
    Acuma ai scris niște grozăvii, mari de tot!
    Da, DR, justifici colaborarea! Cum? Tu crezi că faptul că ”bisericile au rămas deschise” și pastorii pe funcții în anii 50 a fost un succes? În acele condiții și pentru viitor trebuie scris: singura soluție demnă de Adevărul care mântuiește ar fi fost și este intrarea în ilegalitate. Aia nu a fost libertate DR.

    Știu că în anii 50-60 teroarea era cruntă, cum spui tu: ”În jur era o teroare crunta: oameni dispăreau sau erau arestați, bătuți, etc.” dar în acei ani de teroare au fost unii, nu puțini, care au refuzat acea libertate care li s-a oferit.
    Ei au fost toată viața urmăriți, ei și cei ce erau cu ei până astăzi.
    Pocsy, Ioanovici, Moldoveanu, Ioanid, Moisescu, nu au fost excluși de nicăieri, au refuzat să intre. Lor li se potrivește versetul din Evrei: ” unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi.”
    Izbăvirea care s-a dat prin cult a fost o cursă, nu o salvare, o capcană, nu o casă.

    Mai adaug ceva și termin, de data aceasta pentru barthimeu.
    Cel ce a dat note despre tine nu a turnat ”apă de ploaie” cum i s-a părut cuiva care ți-a scris astăzi.
    Acela, dacă tot a fost contactat de secu, trebuia să vină franc la tine, să-ți toarne mângâierea dragostei lui de frate, să se roage cu tine, să-ți mărturisească cum vrășmașii Domnului caută să-l tragă de limbă, să te asigure de dragostea din inima lui și să te mângâie prin necazurile prin care treci. Apoi să meargă la securist să-i spună tot franc cum că el nu-și vinde frații. Ar fi pățit ce-a pățit Mia Iovin(vezi (**) mai jos), citiți-i cartea: 5 ani de pușcărie și o viață de urmărire până azi, dar plină de glorie. Și cu viză sigură pentru Ierusalimul de Sus.
    Cei ce au vândut crezând că toarnă ”apă de ploaie” culeg o rușine lungă și lată cât calea pe care umblă, că-s grozav de mulți.
    Asta pentru înțelegerea diferenței între apa de ploaie și izvorul de apă vie din inimă.

    (**) citat din cartea lui Mia Iovin
    ”Hristos Domnul este Adevărul si fratii sunt fratii mei. Si pentru Hristos si fratii mei sunt gata sa merg pana in panzele albe! Este pentru ultima data cand mai vin la vreo intalnire cu agentii securitatii. Acum, de aici inainte, sunt gata sa sufar pentru Hristos si fratii mei pretul suprem: daca e nevoie, chiar moartea. Nu am nevoie de libertatea pe care voi o dati, de familie, de copii, de sotie, de tot ce mi-e drag in lumea asta. Pentru Hristos si frati sunt gata nu numai sa sufar, sunt gata si sa mor. Aici, pe strada Memorandului 10, sau ori unde in alta parte nu mai vin. Acum, de aici, luati-ma si arestati-ma, pentru ce sunt vinovat ma condamnati, dar am terminat!

    Interlocutorul meu a devenit ca o fiara fioroasa si zbierand intreba:

    -Cu cine ai stat de vorba, cui i-ai spus aceste lucruri? M-am uitat tinta in ochii lui si i-am raspuns…..”
    sursa: http://vesteabuna.wordpress.com/2008/10/28/acum-am-venit-sa-va-dau-raspunsul-hristos-domnul-este-adevarul-si-fratii-sunt-fratii-mei-si-pentru-hristos-si-fratii-mei-sunt-gata-sa-merg-pana-in-panzele-albe/

    1. Vestea Bună,
      Nu mă pripesc în a face conexiuni, relaționări de tipul cauză-efect, dar realmente, aici (fără să ne fi înțeles) am fost pe aceiași lungime de undă: cea a Duhului!
      Mulțumim pentru link!

  8. vesteabunaIII:
    Va inselati de doua ori. Eu nu justific colaborarea. N-am de gind sa ma apar. Demersul meu a vrut sa va cumpere dvs putina ingaduinta. Da, i-am cunoscut si pe Pocsi si pe „moisisti” (am si scris despre dinsii). Ba odata -am vizitat pe Ioanovici; pe Moldoveanu de mai multe ori. Admir pe cei ce au rezistat. Sa va spun ceva ciudat; mea culpa. L-am tot criticat pe fr. Bunaicu. A aparut cartea lui Silvesan; am obtinut-o si m-a dezamagit in unele aspecte si m-a surprins in altele. Aduce insa un element nou. Fr. Bunaicu (agentul Ivan) a fost scos din colaborare pt ca „refuza cu orice chip sa mai colaboreze si pt probleme psihice” dupa un an in care „n-a decit o nota, doua, fara informatii valoroase”…si asta prin ‚56-‚57. Apoi au incercat sa-l recruteze din nou in Bucuresti; acelasi refuz „nu-l lasa constiinta sa dea informatii despre frati”… Trebuie sa ma pocaiesc pt criticarea dinsului. Dar adevarul e incurcat, vesteabuna. Mitrofan publicase anumite note. Ce erau alea? Note de protocol pt Departament. Si aici e buba. Vedeti dvs., unii obtin hirtie –pe drept- de la CNSAS cum ca n-au colaborat. Doar ca notele de protocol ajungeau –pe cai ocolite – tot acolo, la Secu. Problema asta am ridicat-o de mai multe ori pe bloguri. Vedeti dvs, adevarul e incilcit. Eu nu incerc sa-l ascund ci sa-l descilcesc. Nu-mi fac vreo speranta ca va pot convinge si nici nu incerc. Sa avem insa curaj – eu nu-l am ca sa va spun totul ca dovada nu va spun unde va inselati a doua oara- dar chiar daca nu ne convine, sa recunoastem adevarul partial pe masura ce-l desoperim. Imi cer iertare de la fr. Bunaciu pt ca –pt moment- il nedreptatisem.
    Ca sa va destindeti, am o veste buna pt dvs in urmatoarul comentariu.

  9. vesteabuna IV:
    Pe Pocsi l-au dus de multe ori la Secu. Citeva mostre de dialog:
    Ofiterul: „urasc intilnirile clandestine. Ai auzit?”
    Pocsi „Si eu le urasc, domnule capitan. I-am spus la Erji: Sa nu mai veniti la mine la partasie pe ascuns; sa veniti pe fata.”
    Ofiterul: „Il vezi?” –ii arata pumneul/
    Pocsi: „Stiu eu d-le capitan ca nu sunteti gradinita de copiii; nu va faceti grija”.
    ..
    Pocsi: „De ce va legati numa’ de noi? S vecinu de apartament se aduna clandestin, ca sa studieze o carte interzisa. Si ea are tot 66 de capitole”.
    Orfiterul surprins ca Pocsi vrea sa cripeasca:” Daaaa? Si ce carte citeste vecinu in grup clandestin? E cumva martor?”
    Pocsi: „Precis nu stiu. Dar aud prin perete: duba, tromf, 66, dubla, verde, rosu…”
    Ofiterul dezumflat: „bine , ma, mosule dar asta e pasiunea lor sa joace carti si ce e erau in asta?”.
    Pocsi: „da’ ce e rau in faptul ca pasiunea noastra e studierea Bibliei, ca si ea are tot 66 de carti/”
    Ofiterul: „Ma, vezi ca te bag la beci daca mai pui intrebari”.

  10. Dragă DR, pentru că mă ”onorezi” cu scrisori numerotate și pentru că urmează a V-a, ți-o încep eu:

    ”CNSAS ne povestește de baptiști: cum securiștii,
    când dormeau le-au pus în frunte să-i conducă activiștii…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s