Invitație la exercițiu de exegeză și hermeneutică la cazul „Dan Emil”

După apariția articolului „Dan Emil” se prostituează:de la Adunare la „Gabriela”, am primit pe privat două email-uri.

Invităm pe toți cititorii de bună-credință, debarasați de orice prejudecăți, de (re)sentimente, a binevoi să facă o lectură atentă (bazată pe un ascuțit spirit de observație), la care să adauge în virtutea un minim efort de interpretare a ceea ce au observat.

E vorba de două articole urmate de cele două replici la cele două articole.

Anticipat, mulțumim celor care vor fi făcut acest efort de a interveni în „arbitraj”. Într-unul imparțial…

Așadar,aici sunt articolele:

Era RADU VASILE- un intermezzo cu Dan Emil

decembrie 22, 2012 de barthimeu | Editare

Intermezzo, interludiu, variațiuni pe aceiași temă sunt doar cîțiva din termenii uzitați de muzicieni… Nu cunoaștem argumentele intime ce stau la baza folosirii lor, dar bănuim. Unul, s-ar prea putea să fie și ruperea monotoniei.

Revenind la registrul nostru muzical „DUI, DUI și iar DUI”, observăm că cei ce au orchestrat toată această tevatură sau ca să folosim un termen drag lui Bach, această „fugă”, au considerat că o rupere a ritmului, a monotoniei nu ar strica. De aceea l-au scos pe scenă pe acest „Dan Emil”.

Unele orchestre uneori au și colaboratori, pe lîngă angajații permanenți. Din cînd în cînd, mai fac și turnee. „Dan Emil” ne apare ca un astfel de colaborator, iar „Casa Gabriela” (e clar că e vorba de o casă conspirativă) o astfel de ieșire. Oricît de politicos i-am rugat pe cei de la CNSAS, în frunte cu regretatul Ticu Dumitrescu și cu d-l Ladislau Csendes, să ne ajute în deconspirarea acestor colaboratori și case, eforturile noastre s-au lovit de refuzuri „politicoase”. E semn că atît co(r)zile (de topor), cît și tocurile în care se păstrează sunt (încă) active. Și să mai spună cineva că securiștii au murit! Baliverne fraților! Baliverne!

În rest nimic nou. Scris ordonat, banalități și puțin suspans. Cine-i acest Dan Emil?!? Ce ne izbește atenția e că atît Dan Emil cît și Radu Vasile (care în paranteză fie spus, credem că nu s-au cunoscut) au reținut cam aceleași detalii: stressul legat de viitoarea repartiție respectiv bucuria nedisimulată legată de venirea pe lume a celei care avea să fie „Dumnezeu este cu noi”, adică a Emanuelei Codreanu. Noroc cu El, că altfel ne-ar mînca lupii!

Promitem că la final de „DUI,DUI și iar DUI” vom încerca să limpezim cîteva dezacorduri remarcate în uvertura, intermezzourile sau postludiul la această „capodoperă” de două parale.

Pînă atunci, zicala celebră a lui N.C. Munteanu: „Să auzim de bine!”

03.06.1982-dan emil

Dan Emil” se prostituează: de la Adunare la „Gabriela”

aprilie 24, 2013 de barthimeu | Editare

„Dan Emil”, „Dan Emil”…

Parcă ne-am mai întîlnit cu el. Dar nu cu Dan Emil din comuna Baciu (limitrofă Clujului), o rudenie de-a noastră mai îndepărtată, una care „era dintr-o bucată” în plan spiritual.

Oh, da! Ne-am întîlnit cu „Dan Emil” cu ceva episoade mai înainte. Ne mai amintim de voiajul lui în Țara Sfîntă, în vremea în care păcătoșii de rînd nu puteau ieși din lagăr?!? Din cel comunist, of course! Acest Dan Emil, după cele mai posibile, probabile și plauzibile estimări, face parte dintr-un „trib ”. Unul de colaboraționiști de „viță aleasă”. „Șeful” a fost adînc înfipt în conducerea cultului baptist în decada a șasea și a șaptea a trecutului secol și mileniu. „Mlădițele” desprinse din acest butuc de „viță aleasă”, au fost și ele în posturi-cheie ale cultului. Dan Emil e una din aceste vlăstare. Înclinația delatorului spre organizații, organisme, asociații, congrese, comunități și mișcări, era una vădită. Adora festivismele. Ce puteam să-i facem?!? Fiecare cu hobby-ul lui! 🙂 El însuși a fost președinte, peste și/sau după președinte. Trecînd prin posturi-cheie, el a fost o cheie pentru securitate. Urmarea logică a fost că a avut extrem de multe cunoștințe sus-puse.

Și uite așa Dan Emil al nostru a comis adulter, s-a prostituat în plan spiritual. A făcut naveta între Adunare și Casa „Gabriela”. Un fel de templu al zeiței numită Trădare de Frați. Ce mai conta în confuzia dintre capre și oi, dintre grîu și neghină, o picătură de vin turnată pe statuia acestei zeițe?!? Păi nu așa au trădat și unii creștini din antichitate, cînd pe statuia Cezarului au vărsat (doar) un strop de vin, ca semn al dezicerii de Christos?!? Să zîmbești jovial (dar forțat), să extragi informații de la confrații tăi întru Christos (asemenea extracției unui canin cu un clește dentar, dar sub anestezia unui zîmbet de iscariot), să calci apoi pragul Casei „Gabriela” fără remușcări și cereri de iertare, trebuie că împietrirea era mare… 😦 Și dacă ne gîndim la cît de naivi (asemenea unui copil) am fost cînd îi călcam pragul proprietăților din Munții Apuseni unde „ne refugiam de timpanul și ochiul securității”, mai că ne vine să ne dăm palme… Nu știam că de fapt noi eram sub lupa și microscopul acesteia din urmă.

Revenind la întîlnirea Dan Emil- CORBU, bucuriile și întristările acestuia din urmă au trecut în plan secund comparativ cu gestul turnătorului. Din nota căpitănașului deducem că subiectul „transfer” încă mai suscita interes. Deși era un eveniment consumat de peste șase luni, el a făcut să mai curgă încă multă cerneală. La acea vreme, transferul a fost aprobat de fostul medic pediatru de la Clinica de Pediatrie I, care era simultan și director al Direcției Județene de Sănătate Cluj, și anume de dr. Zoe Pațiu. O bună cunoștință a lui Dan Emil. Asemenea lt.maj.-ului Medan Ioan, și „fratele Dan Emil” nu se rezumă la a fi pasiv. El descoase, interoghează, scormonește. Se pare că una din sarcinile lui, atunci cînd venea la adunările Bisericii Iris, era să facă catalogul. Cine e prezent și cine nu … Și cum noi nu am trecut neobservați, iată că informatorul își întreabă obiectivul despre motivația absențelor. Ca la școală. Una de, și a partidului securisto-comunist.

În rest nimic semnificativ „sub soare”…

Nu putem omite și să nu comentăm cele menționate în N.L. de la subsol (un fel de notă a locotenentului?!?) respectiv în adnotarea oblicizată din antet a șefului. Firesc ne punem întrebarea: de ce am mai fost supravegheați (și) de lt.maj. Medan Ioan (deși el se ocupa de studenții mediciniști și cadrele didactice din UMF Cluj) cîtă vreme eram în paza căpitanului Hâncu?!? Să fi fost nevoie de doi ofițeri inferiori pentru exploatarea unui CORB? Sau nu cumva trecerea de la unul la altul trebuia făcută lent, cu grijă și cu toate bagajele (e vorba de DUI) ?!? Și în fine, de ce trebuia ca șeful să dea o indicație atît de (ne)prețioasă: „Se dă ofițerului din problema sănătate, cpt. Hâncu”?!? Păi nu era deja Hîncu posesorul?!? Dincolo de acest nonsens, e interesant de știut ce anume trebuia să „Prezentați completare la planul de măsuri”?!?

Cu astfel de nonsensuri se încheie încă o filă din „prostituarea lui Dan Emil la Gabriela”… 😦

22.10.1983

Iar acum cele două emal-uri:
Primul dintre ele:

Draga Bartimeu („neoficial” Dorel),
Iata mai jos raspunsul/replica mea scrisa la articolul „Era RADU VASILE- un intermezzo cu Dan Emil”. Am postat asta la sectiunea „comentarii”. Astept sa vad daca vei fi de acord sa apara acest comentariu al meu la articolul tau. Vei dovedi ca ai curaj si iti asumi lucrurile scrise in articol. De aemenea stiu ca si fratele meu – Valentin Dan – ti-a scris un e-mail personal. Atit eu cit si fratele meu avem nevoie de cite un raspuns direct de la tine referitor la articolele scrise si in care NU FACI FOARTE CLARA ASOCIEREA NUMELUI „Dan Emil” cu cea a tatalui nostru iar TONUL subintelesurilor periculoase creeaza astfel confuzie si multi cititori asociaza cele scrise ca apartinind tatalui meu.
Am nevoie: – sa postezi pe blog comentariul meu
– sa-mi raspunzi la intrebarile adresate in comentariu
– sa avem o intilnire in 3(tu, Val, eu), in care sa ne privim in ochi si sa discutam cu dovezi clare ceea ce a facut tatal nostru – in caz contrar, te afli in situatia lui Matei 5.37 „Felul vostru de vorbire sa fie „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rau” . Daca ai curajul sa vii la o astfel de intilnire in care sa aduci dovezi clare (da-ul tau sa fie DA) lucrurilor scrise de tine si care nu sint clare si lasa loc de foarte multe interpretari rautacioase si calomnioase, eu si fratele meu sintem gata sa cunoastem latura necunoscuta a tatalui nostru. Daca vei dovedi clar („Da, da”) asocierea dintre „Dan Emil” si tatal nostru, sintem de acord sa postezi ADEVARUL despre tatal nostru pe blog, dupa aceasta discutie clarificatoare pentru noi.
Din nou, VREM DOVEZI CLARE. In caz contrar, LUCRURILE vor fi clare: „Un nume bun este mai de dorit decit o bogatie mare si a fi iubit pretuieste mai mult decit argintul si aurul” (Prov 22.1). La fel ca si bunicul meu, Dan Ioan, tatal meu si-a cladit „un nume bun” prin credinciosie fata de valorile Dumnezeului in care a crezut si pe care L-a slujit toata viata. Tu ai gasit cea mai periculoasa cale ca sa-ti cladesti „un nume bun” si nu se stie ce fel de „nume” iti vei zidi pina la capat! (daca vrei a faci asta!!)
Mai mult, tatal meu a fost foarte iubit, pina in ultima clipa a umblarii lui pe pamint – te simti cumva ne iubit?!?

Sint Cristina, fiica lui Nelu Dan. Tocmai am aflat (INDIRECT!!) de articolele care le-ai scris si in care lasi sa se inteleaga legatura dintre tatal meu si persoana care in documentele tale poarta numele lui „Dan Emil” (fara a aduce dovezi clare!!) .
Te intreb: CE JOC JOCI? AL CUI JOC IL JOCI?
PE CINE ESTI MINIOS? LA CE ITI FOLOSESTE MINIA ASTA? Ce vrei sa obtii DIN EA?
ESTI IN STARE SA-TI ASUMI RESPONSABILITATEA VIETII TALE?
DACA CREZI CA ASTA ESTE CEEA CE TI-A FOST PREDESTINAT SI IN BAZA LUI ROM. 8.28 (toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce sint chemati dupa planul Sau) AI TRECUT PRIN ELE SPRE BINE, atunci DE CE ACUM? ….
Care este interesul tau in toate astea? REABILITAREA TA MORALA? Cum o faci?!
Curajosul infrunta dusmanul fata in fata – lasul pe la spate. Tatal meu este plecat dintre noi, cei vii, de 7 ani (iulie anul acesta).
Esti invidios pe numele bun pe care si l-a construit toata viata, cu multa credindiosie si traind valorile in care a crezut?!?
ESTE ACESTA MODUL IN CARE ITI ASUMI RESPONSABILITATEA VIETII TRAITE DE TINE??
Vrei sa iti justifici tie si tuturor celor care citesc articolele (chiar si dupa atitia ani) de ce ai plecat in State?
Am citit articolul care l-ai postat mai sus si in care sustii :”„Dan Emil” ne apare ca un astfel de colaborator, iar „Casa Gabriela” (e clar că e vorba de o casă conspirativă) o astfel de ieșire. Oricît de politicos i-am rugat pe cei de la CNSAS, în frunte cu regretatul Ticu Dumitrescu și cu d-l Ladislau Csendes, să ne ajute în deconspirarea acestor colaboratori și case, eforturile noastre s-au lovit de refuzuri „politicoase”. E semn că atît co(r)zile (de topor), cît și tocurile în care se păstrează sunt (încă) active. Și să mai spună cineva că securiștii au murit! Baliverne fraților! Baliverne!”
Din spusele tale reiese ca NU AI DOVEZI CLARE LEGATE DE PERSOANA CARE S-A ASCUNS SUB ACEST NUME. Cu siguranta ca este cineva. Faptul ca NU PREZINTI DOVEZI CLARE in legatura cu identificarea persoanei, si TONUL pe care scrii (cu multe subintelesuri, si interpretari periculoase), ma face sa-ti cer sa clarifici afirmatiile tale, nu cele din rapoarte!!
Stiu ca citesti Biblia….. Iti amintesc ce scrie la Levetic 19.16-17: ” Sa nu umbli cu birfeli in poporul tau. Sa nu te ridici impotriva vietii aproapelui tau. Eu sint Domnul. Sa nu urasti pe fratele tau in inima ta; sa mustri pe aproapele tau, dar sa nu te incarci cu un pacat din pricina lui” (trad. Cornilescu).
Atita timp cit NU AI DOVEZI CLARE IN LEGATURA CU ASTA, ceea ce sustii tu se numeste BIRFA = defăimare, hulire, ponegrire, a vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. (sursa DEX).
Spun astea in contextul in care foarte multe persoane care au citit cele scrise de tine au asociat numele „Dan Emil” cu numele tatalui meu, Dan Ionel-Alexandru.
Eu pot face fata acestei situatii necunoscute de mine, despre tatal meu. TU AI CURAJUL SA O DISCUTI FATA IN FATA CU MINE SI SA TE UITI IN OCHII MEI? Eu ma pot uita in ochii tai. Astept sa o lamurim impreuna (cu fratele meu si cu mama impreuna cu tine) si apoi sa o postezi mai departe, povestea, pe blog. Asta ti-o cer sa o faci pentru mine, in baza lui Matei 18.
Pina atunci, te las cu acestea: Dumnezeul tatalui meu, in Care a crezut si pe Care L-a slujit cu credinciosie toata viata, sa judece intre tine si el.

Al doilea:

Ziua buna din Cluj, Romania.

Viorel, te contactez pentru o… clarificare, sa-i spun asa. Recent mi s-a semnalat aparitia pe blogul tau a unui articol care – mi s-a spus – il vizeaza pe (cel care a fost) tatal meu, Ionel-Alexandru Dan. Am citit si eu articolele respective, (csunt de fapt doua: cel din decembrie 2012 si cel mai recent, din 24 aprilie acest an) si te intreb direct si fara ocolisuri:

1. Personajul denumit in textul scris de tine „Dan Emil” este unul si acelasi cu Ionel-Alexandru Dan?
2. Poti sa probezi afirmatia de mai sus? Adica imi poti furniza probele care ii identifica pe cei doi „Dan” ca fiind una si acelasi persoana?
3. Din texul scris de tine (mai ales cel din aprilie) pare sa reiasa ca tatal meu este cel despre care vorbesti (membru in multe ‘comitete si organizatii’, cabane in Muntii Apuseni, precum si trimiterea spre bunicul meu, Ioan Dan…). As dori sa stiu daca acestea sunt banuielile sau certitudinile tale. Consider ca este o mare diferenta.

Iti solicit reaspunsul la intrebarile de mai sus atat din perspectiva omeneasca, prieteneasca, cat si ca frate in Cristos. Pot sa fac fata unei alte laturi (necunoscute mie pana acum) a existentei celui care a fost tatal meu, pot sa iau cunostinta de aceste fapte urate, dar ca sa le si cred, am nevoie de dovezi palpabile, nu de insinuari, banuieli sau presupuneri. De aceea te rog mult sa intelegi ca „reculul” articolului scris de tine este foarte dureros, deoarece persoane conexe m-au contactat, semnalandu-mi ca textul respectiv se refera la Ionel-Alexandru Dan. Oricum, intr-adevar, tatal meu nu mai este printre noi, dar Lidia Dan, sotia lui si mama mea, precum si Cristina-Doria Onofrei, existam inca… Poate era interesant (si benefic!) ca, inainte sa publici informatiile respective, sa ne contactezi si sa ne instiintezi despre ceva ce noi nu stiam. Pentru ca da, nu mai poti sa il confrunti pe tata (conform cu ceea ce este scris in Matei 18), dar pe noi, descendentii lui…? Doresc sa fii constient ca informatiile postate de tine lovesc in noi nu indirect, ci… DIRECT! Daca exista o latura intunecata a celui care ne-a fost sot sau tata, cred ca era bine sa ne spui si noua. Macar ca informare. Eu nu urmaresc postarile de pe blogul tau, si aflarea despre informatiile din articolele publicate de tine din surse conexe… m-a lasat perlex.
De aceea te rog sa tratezi cu seriozitate si grija mesajul meu, si sa imi oferi raspunsurile pe care le consideri potrivite.
Domnul sa te binecuvinteze, pe tine si pe familia ta. Vreau sa stii ca nu iti port pica si nu am resentimente fata de tine. Doresc doar sa clarificam aspectele despre care te-am intrebat mai sus.

Cu bine, din Cluj, Romania,

Valentin Dan

Anunțuri

17 gânduri despre „Invitație la exercițiu de exegeză și hermeneutică la cazul „Dan Emil”

  1. Buna sa-ti fie inima, Barthimeu,

    Am observat ca ai postat doar mesajul trimis de mine pe adresa de e-mail de la sectiunea „contact”. Tocmai am verificat azi 30 aprilie 2013 si am observat ca ceea ce eu am postat la sectiunea „comentarii” de la articolul „Era RADU VASILE- un intermezzo cu Dan Emil” nu a aparut. Cu alte cuvinte, nu a primit acceptul tau (am si eu blog si stiu cum e cu mesajele postate….).
    De fapt eu am postat de 3 ori acelasi mesaj din sectiunea „comentarii” si a patra oara am trimis-o pe adresa ta de e-mail pe are ai afisat-o la „contact”.
    Ceea ce am observat, este ca ai alaturat ambele articole de referinta, scrise de tine, si cele 2 e-mail-uri primite de la fratele meu si de la mine, private.
    Observ ca TU ai facut publice mesajele pe care noi ti le-am trimis privat.
    Observ ca ne inviti, pe mine si pe fratele meu, sa discutam cu tine chestiunea asta privata, in prezenta publicului de pe blogosfera.
    Este alegerea ta.
    Pina una alta, astept, asa cum am scris in comentariul meu, raspuns la intrebarile adresate direct tie.

    ” Pînă atunci, zicala celebră a lui N.C. Munteanu: „Să auzim de bine!” „

    1. Cristina!

      Trebuie să mărturisesc (fără să invoc alte argumente-suport), că am verificat foarte atent comentariul tău, dar nu l-am aflat. În cazul tău, nu e vorba nici pe departe de cenzură. Și mie mi s-a întîmplat cînd am trimis la diverși prieteni cu blogguri.

      Legat de finalul acestui comentariu, vreau să te asigur că voi încerca să răspund (așa cum înțeleg) la rugămintea ta. E vorba doar de puțintică răbdare…!

  2. O lamurire la titlu: hermeneutica = Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei. ♦ Știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. (sursa DEX online).
    Ce legatura are aceasta stiinta si arta a interpretarii textelor vechi, cu „cazul Dan Emil”?
    La ce te referi cind folosesti cuvintele „exegeza si hermeneutica” in acest context?

    1. Dacă avem în vedere semantica termenilor la care facem trimitere (fiecare din perspectiva lui) definită și prin alte surse înafara DEX-ului (mai mult sau mai puțin controversat), atunci eu cel puțin înțeleg prin exegeză, arta și știința explicării a ce spune un text (nu doar biblic) iar prin hermeneutică, arta și știința interpretării a ceea ce am descoperit că spune textul respectiv.

  3. Ca si istoric si cercetator, cu ceva experienta, in studierea dosarelor „evanghelicilor” de la CNSAS, pot depune marturie ca numitii cumnati Dan A. Ionel (Nelu Dan) si Achim Ioan, membri ai Bisericii Baptiste Nr. 1 Manastur Cluj-Napoca, au fost atrasi la colaborare de catre D.S.S. Cluj. E ciudat si suspect cum de urmasii domnului Ionel A. Dan (Nelu Dan) nu fac uz de dreptul lor de a solicita, oficial, acces deplin la dosarele sotului, respectiv tatalui lor!! Toate nelamuririle lor ar fi rispite in 30 de secunde. In plus, din sutele de pagini existente in arhivele CNSAS s-ar afla o intreaga istorie a baptistilor din Cluj.
    O sursa colaterala „bogata” si relevanta o constituie si agentul DSS „Decebal”, alias pastorul baptist al Bisericilor Baptiste din Simeria si Cluj IRIS, Vadan Vasile, si dosarul sau de la CNSAS, cat si agentul DSS Vasile Talpos, fost pastor al Bisericii baptiste IRIS Cluj.
    Pot fi, de asemenea, consultati ofiterii de securitate in rezerva, clujenii Tinca Ovidiu, Liviu Lapusan si Matei D. Marius, fosti responsabili ai Biroului Culte din Cadrul Serviciului I al D.S.S.-M.A.I. Cluj. A se vedea: https://www.crji.org/articole.php?id=4043

  4. Multumesc pt. lamuriri.
    Cit priveste textul initial postat de 3 ori la „comentarii” se poate sa fi fost si o problema cu calculatorul. Mi-am amintit ca am scris astea fiind la un alt calculator si se poate sa fi fost o problema acolo. Acuma imi amintesc ca dupa ce am postat textul si am completat cimpurile obligatorii si am dat trimitere, textul a disparut (de fiecare data)…… Aseara cind am postat comentariile de mai sus, am observat ca mesajul meu era „in asteptare”. Deci se pare ca problema a fost in alta parte si se poate ca tu sa nu fi vazut nici una din postari. Ma bucur ca macar ai primit-o pe cea de pe „privat”.
    O zi buna.

  5. Din nou, ziua buna din Cluj, RO.

    Trebuie sa incep prin a-ti martusisi, Barthimeu – sau Viorel, sau Dorel… nu stiu exact care este procedura de adresare in dialogurile reale de pe aceste agore ‘virtuale’, blogurile – ca atitudinea ta din ultimele zile m-a lasat perplex. Pur si simplu nu inteleg de ce ai facut ceea ce ai facut. Dar… cu siguranta ca ai o explicatie – ceea ce nu stiu insa este daca mi-o vei si da.
    Despre ce este vorba – de ce aceasta perplexitate a mea? Iti scrisesem zilele trecute (pe 26 aprilie) un mesaj pe privat, la adresa pe care o recomanzi pe blog la contact. Am asteptat un raspuns… la fel, pe privat, dar el nu a mai venit niciodata! De ce, Barthimeu (daca agreezi aceasta titulatura, a celui orb venit spre lumina… oare tu ai ajuns sa vezi Lumina? E o intrebare care mi-o pun serios, dupa episodul acesta…) ai publicat scrisoarea mea, care iti era adresata direct? Asa cum se poate citi mai sus (de cand ai postat-o), scrisoarea era adresata lui “Viorel”, si nu lui Barthimeu, caruia m-as fi adresat, firesc, la rubrica ‘Comments’. Iti pusesem acolo trei intrebari: nu ai raspuns niciuneia, in schimb ai postat scrisoarea. Bang! Ce sa inteleg din asta, Barthimeu? Spre deosebire de Cristina, sora mea, eu nu am postat nici un comentariu, ci am dorit mai intai sa port o discutie cu tine (nu am telefonul tau, ca te-as fi sunat). Asadar, DE ACEEEA ti-am scris un mesaj in privat, pentru a afla ceea ce crezi TU, nu ma interesa parerea blogosferei… Si, in mod ciudat, argumentul tau din preambul este acesta: inviti “pe toti cititorii de buna credinta” sa faca o lectura atenta si sa intervina in… arbitraj!!! Barthimeu… care arbitraj? Eu ii scrisesem lui Viorel Codreanu (conform Matei 18:15-18), si ma interesa ceea ce imi spui tu, personal, ce raspunsuri imi dai celor trei intrebari pe care ti le-am pus. Regret ca ti-ai luat libertatea de a interpreta diferit modul crestinesc de a rezolva o problema, si, sarind peste etapa discutiei directe, barbatesti, personale, ai evitat sa dai TU raspuns, ci i-ai invitat direct pe “ceilalti”… Care ceilalti, Barthimeu? Cine sa imi dea raspuns unor intrebari pe care ti le-am adresat TIE? Ma lipsesc de arbitrajul celorlalti, pana cand nu stiu (sa unu inteleg) de ce mi-ai refuzat sansa de a-mi raspunde. Nu merit acest lucru? Am fost nepoliticos? Agresiv? Nu am aratat dragoste? Ce am gresit? De ce m-ai ignorat, Barthimeu? Consider ca un principiu al eticii dialogului este ca, daca cineva mi se adreseaza in particular, asa sa ii si raspund. Altfel, risc sa ajung intr-o zona definita de Scriptura intr-un mod destul de neplacut: “Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat” (Proverbe 11:13, VDCC), sau, daca doresti, “Cel ce umblă cu bârfe dezvăluie gânduri tainice, dar cel demn de încredere păstrează secretele” (Proverbe 11:13, NTR). Iti incredintasem, da, cateva ganduri tainice: caci mi-am deschis inima si ti-am pus cu teama si precautie cateva intrebari directe, ca sa inteleg ceea ce doresti sa faci prin actiunea ta. Ma gandeam ca poate nu am inteles bine. Doream sa iti dau sansa sa imi spui, direct, care este situatia, cum vezi tu lucrurile, fara a fi ca doi gladiatori expusi in circul public. Chiar nu inteleg de ce ai evitat, ai refuzat sau ai respins aceasta optiune.
    Noi sarbatorim acum Pastile, si trebuie sa iti marturisesc si acest lucru: din cauza acestei situatii nu am considerat oportun sa iau Cina (aseara, in Joia Mare). Sufletul meu este linistit si nu am resentimente fata de tine, dar pana cand nu voi intelege cu ce te-am suparat eu – caci este evident acest lucru – si de ce imi porti tu mie pica, iata, sunt intr-o stare “de post”. De aceea iti solicit aceasta explicatie – in privat sau public, cum doresti; ce mai conteaza acum, nu-i asa? Am totusi curiozitatea sa pricep de ce i-ai raspuns doar Cristinei, pe blog, si mie nu (eventual, tot pe blog!). Nu inteleg de ce te-ai retras, te-ai ascuns inca inaintea inceperii dialogului, in spatele “arbitrajului” celorlalti, asa dupa cum tu insuti declari…
    Dincolo de ceea ce (ti-)ar fi facut tatal meu, eu am considerat ca am o relatie directa si deschisa cu tine. Si mai cred acest lucru. Este asa, Barthimeu? Putem discuta noi doi, privindu-ne in ochi, despre orice?
    Am nadejde, in Cristos. Dumnezeu sa iti dea si tie Lumina Sa. Cred ca doar impreuna putem birui.
    Te iubesc, Barthimeu.
    Valentin S. Dan

    1. Bună să-ți (sau să ne) fie inima Valentin!

      Sincer să fiu, acest comentariu al tău mă lasă perplex. Da perplex: dar pe invers! În sensul cel mai pozitiv posibil. Nu mă așteptam din partea ta la o așa emoționantă abordare.

      Voi începe prin ați împărtăși rațiunea pentru care am procedat așa cum am procedat.

      Nu am răspuns imediat la cele două depeșe ale voastre (a ta respectiv a Cristinei), din două motive. Primul: am considerat că nu trebuiesc „știrbite” Sărbătorile de dialogul (mai) fierbinte care ar fi putut decurge în urma articolelor mele respectiv al replicilor voastre. Al doilea: nu am dorit să replic „la cald”, în baza primului impuls, ci am intenționat să las timp pentru sedimentarea gîndurilor. Am postat cele două feed-back-uri ale voastre pentru a vedea cum văd și alții lucrurile, nu pentru alt motiv. Mai multe opinii ar fi fost mai benefice. Intervenția lui Stan, e doar una dintre …

      Legat de „scurt-circuitarea” ta, nu trebuie să existe nici o teamă. Am dorit să respect zicerea: „Lady is first!”. Ba chiar mai mult: deoarece între cele două replici ale voastre existau unele similarități de ton și conținut, cu un glonte ași fi atins ținta. Din nou, mă gîndeam că după Paște era mai oportun.

      Legat de bîrfă, cred că e o ușoară forțare a notei. Dar în fine, regret sincer că datorită acestei situații nu ai putut să te împărtășești. Asta cu atît mai mult cu cît între noi doi, a existat și sper să mai fie nu doar o relație frățească, ci și una amicală.

      Ca totuși să nu fie lipsit de explicație impasul emoțional la care s-a ajuns, Valentin dragă, un lucru doresc să reitereaz. Trăim într-o epocă în care zicala „Părinții au mîncat aguridă, iar copiilor li s-au sterpezit dinții” nu mai e relevantă. Dimpotrivă, e desuetă. Din experiența strict personală, mărturisesc că și eu am trecut prin experiența voastră. A fost o vreme în care am aflat despre rudeniile mele realități extrem de neplăcute, care mi-au repugnat profund. A trebuit să-mi iau inima în dinți și să-i confrunt. A fost extrem de dureroasă atît acceptarea realității cît și ( sau mai ales) confruntarea lor cu realitatea. După, lucrurile au devenit mai suportabile.

      În cadrul științelor comportamentale se amintește de două posibile reacții la conștientizarea realităților neplăcute: fie cea de negare vehementă (una vădit puerilă), fie de acceptare cu resemnare și demnitate ( cea matură).

      Nu îți/vă dau sfaturi ce și cum… E opțiunea voastră. În orice caz, lucrurile (inclusiv în cazul „Dan Emil”) sunt mult mai complexe. „Decomplexizarea” plenară o vom trăi Altundeva, puțin mai încolo.

      Dar pînă atunci îți doresc ție și tuturor celor dragi ție, un Paște mai puțin afectat de griji, supărări sau orice alt aspect perturbant.

      Cu bine,
      Barthimeu

  6. Dragă Barthimeu, aş vrea să dau curs invitaţiei tale de a ne spune părerea asupra cazului prezentat de tine. Asta în ciuda lanţului vostru de perplexităţi, evident.
    Un lucru este clar: ai considerat oportun să faci public dosarul tău. Riscul pe care ţi l-ai asumat includea şi reacţia rudelor celor care au colaborat cu securitatea. Nu ştiu dacă te-ai gîndit la aspectul ăsta. Oricum, situaţia e dramatică pentru copiii celui amintit de tine. Am toată compasiunea pentru ei şi cred că nu meritau să sufere pentru păcatele tatălui lor tocmai în preajma Paştelui. Aici le dau dreptate. Tot dreptate îi dau şi fiului care ţi-a trimis un mail pe privat, iar tu l-ai făcut public, fără să-l avertizezi. Asta a fost o greşeală pe care, spun eu, ar trebui să ţi-o asumi cu toată bărbăţia.
    Referitor la cazul în speţă, pot spune un singur lucru: că informaţiile pe care le-a dat el securităţii despre tine erau apă de ploaie. Pare că, de fapt, i-a dus cu preşul, cum se spune pe la noi. Că a fost racolat de serviciile respective este dincolo de orice îndoială. În ce condiţii şi cu ce preţ, prin ce ameninţări a ajuns acel creştin să facă acel pas, ei bine, aici e o mare problemă. E un erou negativ, categoric, dar nu ştiu dacă a fost şi o mare canalie. Mai am încă ceva de adăugat aici: nu ştiu ce fel de om era în realitate, în carne şi oase. Dacă a făcut şi lucruri bune, care să-i răscumpere, cumva, conştiinţa. Eu plec de la premiza că omul acela a trăit o viaţă de coşmar, de compromis. Nu ştim ce a fost în sufletul său, iar faptul că e decedat de 7 ani (dacă am înţeles bine), nu te poate ajuta, ci dimpotrivă, te încurcă şi mai tare. Din păcate, aşa cum scria în recenta (şi excelanta sa carte, zic eu) Gabriel Andreescu, vorbind despre dosarele securităţii, ar mai fi un pericol de luat în seamă aici: ca securiştii care instrumentau cazul să nu se fi lăudat cu ce nu aveau, ca să fie, la rîndul lor, lăudaţi de şefii lor ierarhici. Înfloreau, pur şi simplu, aşa-zisele declaraţii ale colaboratorilor. Bîlbele pe care le-ai sezizat şi tu, neconcordanţele în declaraţii, nu fac altceva decît să-mi întărească bănuiala că acest om despre care vorbim era mai degrabă o victimă căzută în capcana păianjenului, decît un individ odios şi gata să spună şi ce n-a văzut sau auzit.
    O problemă la fel de complexă, pe care o ridică şi Gabriel Andreescu în cartea de care am pomenit, este lipsa unei legislaţii care ar fi impus anchetarea lucrătorilor din securitate (ofiţerii şi subofiţerii care mai erau şi sunt în viaţă şi iau pensii grase pentru meseria jegoasă pe care au practicat-o) şi abia apoi, cu grijă şi măsură, să analizeze cercetătorii dosarelor în ce măsură un colaborator sau altul a avut o vină reală sau doar contrafăcută de securitate. Pentru că, e lucru ştiut: ei recurgeau, de multe ori, la falsuri, la declaraţii interpolate aiurea, ca să ia o primă de 1 mai şi 23 august sau o macaroană în plus pe epoleţi.
    Ar mai fi multe de spus, legat de hermeneutică şi contextualizare, de uitare şi iertare. Rănile nu se vor cicatriza nici cu perplexitate, nici cu comentarii de genul celui al dlui Stan (Stan şi mai cum?).
    Sper să nu mă acuze dl. Validans că m-am amestecat într-o treabă de familie. Din moment ce documentele au devenit publice şi Barthimeu n-a interzis comentariile la această postare, invitaţia lui putea chiar să lipsească. Oricum aş fi scris astea.

    1. Răsvan dragă,

      „Să încep cu începutul!”

      Chiar „în primele rînduri de scrisoare” introductivă (mă refer la prima postare pe blog) aminteam de posibilitatea navigării printre iceberguri. La reacția tuturor mă refeream. Eram deplin conștient de posibilitatesa apariției a tot felul de replici.

      Legat de compasiunea pentru urmași, eu sunt conștient că trăim în era în care nu se mai aplică zicala: „Părinții au mîncat aguridă, iar copiilor li se sterpezesc dinții”. Categoric că ei nu sunt vinovați… dacă la aflarea realității au o reacție temperată și obiectivă. Nu eu am postat articolul/ele în preajma Paștelui, ci ei au replicat în Săptămîna Mare. Și apropos de replica pe privat. Cristina a solicitat să-i public pe blog replica, Dan însă nu. Avînd în vedere însă „monstruoasa coaliție” 🙂 (binențeles că e o exagerare!), tonul și conținutul lor, am considerat de bine ceeea ce am făcut. Sincer abordînd problema asumării unor greșeli, atunci cînd sunt convins de existența uneia, nu mi-e greu să mi-o asum. Ba chiar să mă și (po)căiesc.

      Cît despre „apa de ploaie”, vreau să te asigur că nu au fost doar stropi… Cel puțin două informări apar pe numele respectivului. Ca să nu mai amintesc de alte aspecte cunoscute doar în cerc restrîns. Cine merge în timpul comunismului în Turcia (pe traseul apostolului Pavel) sau în Israel, ca mai apoi să vină cu diapozitive în Adunare și să le prezinte… Cine călătorește în Occident în „epoca de aur”…Cine este rudenie cu Georgescu (întreabă-l pe Mitrofan cine e)… Cine… Mă opresc aici! Deci cine se încadrează în toate acestea nu cred că e „o victimă căzută în capcana păianjenului”.

      Uitarea și iertare ca să fie eficiente , trebuiesc puse într-o ordine. Mai întîi cerea de iertare și apoi uitarea. Repet: în cazul în speță, cei doi urmași nu mi-ai greșit cu nimic ca să fie nevoie de cele două. Suntem dispuși pentru ambele la o adică. Doar pentru cine le solicită!

      Și G. Andreescu și Doru Radu, pot sugera și specula tot felul de scenarii mai mult sau mai puțin plauzibile. În cazul de față avem însă o relație de decenii. O relație normală ași zice, dacă nu era acest aspect colaboraționist, mascat cu mare artă.

    2. Draga Rasvan Cristian,

      Apreciez comentariile tale bazate pe observatiile scrise anterior, logice si pertinente. Nu te cunosc personal si asa cum spuneai tu, nu l-ai cunoscut pe tatal meu. Ceea ce vreau sa scot in evidenta, este ceea ce a scris Barthimeu in articolul Era Radu Vasile un intermezzo cu Dan Emil: ” Oricît de politicos i-am rugat pe cei de la CNSAS, în frunte cu regretatul Ticu Dumitrescu și cu d-l Ladislau Csendes, să ne ajute în deconspirarea acestor colaboratori și case, eforturile noastre s-au lovit de refuzuri „politicoase””. Reiese clar ca NU le-a fost confirmat de catre CNSAS faptul ca numitul Dan Emil era una si aceeasi persoana cu tatal meu, Dan Ionel Alexandru. Atit timp cit dovezile in aces sens nu sint CLAR dovedite, toate legaturile facute de Barthimeu intre excursia tatalui meu in SUA si Israel (si-a obtinut viza de Israel din SUA si a mers acolo la intoarcerea din SUA), excursie pe care a efectuat-o in anul 1978, NU sint decit presupuneri calomnioase ale acestuia (Barthimeu).
      O alta precizare legata de: ” Cine merge în timpul comunismului în Turcia (pe traseul apostolului Pavel) sau în Israel, ca mai apoi să vină cu diapozitive în Adunare și să le prezinte… „. Tatal meu NU FOST in Turcia in timpul comunismului (pe traseul apostolului Pavel). Diapozitivele la care face referire Barthimeu, au fost facute de tatal meu, pe cheltuiala lui, dupa niste imagini pe care le-a reprodus din citeva carti in engleza, pe care le-a primit in dar de la fratele lui, Dan Titus, din SUA. Eu i-am tradus textul si el a tinut cursurile la Iris. Asa a fost tatal meu: a aflat ceva, s-a documentat si a transmis altora.
      Asta este ceea ce ne-a afectat cel mai tare in momentul in care am aflat: presupuneri – pe care noi le consideram false – legate de tatal nostru, care NU au putut fi facute clare, (” să ne ajute în deconspirarea acestor colaboratori și case, eforturile noastre s-au lovit de refuzuri „politicoase”), facute publice la 7 ani dupa plecarea tatalui nostru, fara ca ele sa fie in prealabil (in baza lui Matei 18), prezentate noua, familiei lui si discutate. In al doilea rind felul in care am aflat despre aceste presupuneri false: la citeva luni de la publicarea lor pe blog, de la terte persoane. Este iarasi o tactica ce incalca principiile biblice ( Levetic 19.16-17: ” Sa nu umbli cu birfeli in poporul tau. Sa nu te ridici impotriva vietii aproapelui tau.).
      Interventia d-lui Stan (?) nu confirma nimic legat de tatal meu, decit face niste precizari legate de fosti ofiteri de securitate de la Biroul Culte din Cluj.
      Discutarea acestor lucruri care s-au petrecut in urma cu peste 30 de ani, intr-un alt context si SCOATEREA LOR din contextul in care au avut loc, da dreptul acum la tot felul de interpretari si intelegeri denaturate si comentarii calomnioase („zavistii si neintelegeri” – Gal. 5. 19-21 trad. Cornilescu). NU STIU CUI FOLOSESC! Cel putin tatal meu nu mai este printre noi! Poate lui Barthimeu…..Atunci ma intreb, care este scopul final pentru care se foloseste de ele acum si in felul acesta?!?
      Si mai este ceva: din toate cele scrise, stiu ce este in inima lui Barthimeu (si nu pot decit sa imi exprim mila pentru el!), in baza lui Mt. 12.34 „Caci din prisosul inimii vorbeste gura”. (vezi si Prov. 27.19; Mt. 15.18-20; Mc. 7.20-22; Lc. 6.45).
      Ma intreb daca acest procedeu (folosit de el aici pe blog) aduce pace, bucurie si fericire in inima lui Barthimeu…..

  7. Perfect. Eu nu cunosc nici cazul, nici omul. Vorbeam în principiu. Contextualizarea implică o analiză mai largă a unei reţele de informatori, la care mi se pare că faci aluzie. Din păcate, tu locuieşti departe şi nu te poţi ocupa, nici măcar la pensie :), de o astfel de meserie, de cercetarea dosarelor. Lansarea unei bombe trebuie susţinută de documente şi aici cred că suntem de acord.
    Recitind cele două note date despre tine, îmi menţin părerea că sunt apă de ploaie. El nu dă securităţii elemente care te-ar fi putut compromite, în faţa regimului, mai mult decît erai deja. Cred că ceea ce informa el era deja cunoscut de securitate (mutarea ta la Cluj, pila de la Direcţie, etc.). Nu mai spun că, pe vremea aceea, e greu de crezut că ajungea cineva director de direcţie sanitară fără să dea raportul la securitate. Nu mai spun că acele persoane făceau parte din activul de partid, din crema lui. Am trăit în vremurile acelea şi ştiu pe pielea mea, nu din cărţi.
    Referitor la momentul dezvăluirii filelor de dosar, am luat de bune afirmaţiile copiilor. Ei au scris că nu citeau blogul tău şi au aflat prin terţi cele scrise acolo abea în Săptămîna Mare.
    În rest, admiraţia mea pentru tine şi felul exemplar în care ai trăit în perioada cea mai grea din istoria recentă a României, în anii de teroare comunistă, rămîne la fel de mare şi mă plec cu smerenie în faţa ta.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s