Metamorfozarea unui comentariu într-un articol – tot despre „Dan Emil”

„Deliberat și creativ” am lăsat ca timpul să se aștearnă peste primele reacții (personale) la primele reacții ale „replicatorilor” pe marginea ultimului articol din „DUI,DUI și iar DUI”: cel despre „Dan Emil”.

Tot „deliberat și creativ” am decis ca să răspundem doar unuia: Cristinei. Nu doar datorită zicerii englezului „Lady is first!”, ci și datorită altor considerente pe care nu dorim să le expunem. Cu excepția unuia: că ea a fost „fata tatii!” 🙂 Formula de adresare, din rațiuni de temperare a dialogului, va fi una mai puțin directă. Vom încerca să luăm „metodic și didactic” paragraf-după-paragraf și să (ne) întrebăm.

Așadar să presupunem că pornim de la ipoteza că „Dan Emil” e una și aceeași persoană cu Dan Ionel Alexandru, cunoscut de cei mai mulți ca Nelu Dan…

Atît eu cît și fratele meu…”. Nu credem că cei doi au nevoie de vreun răspuns din partea noastră. Asta deoarece trăim într-o epocă a lui (și aici cităm din memorie): „Nu se va mai zice: părinții au mîncat aguridă, iar copiilor li s-au sterpezit dinții”. Dimpotrivă, suntem în vremea în care fiecare e „pe cont propriu”, adică e responsabil/răspunzător pentru sine. Tonul și „subînțelesurile periculoase” ce se desprind din replica petiționarei, trădează altceva decît „Dragă Barthimeu”. Parcă sună a ultimatum…

Mulți avem multe nevoi. Dar asta nu înseamnă că le putem impune îndeplinirea lor, întotdeauna. De exemplu, noi nu avem nevoie de foarte multe. Prea multe împliniri (poate) ne-ar prisosi. Revenind la Cristina, curajul ei de a ne posta pe o poziție contrară Scripturii (mai excat cu textul din Matei 7:37) ne uimește. Nu doar curajul în sine, ci și inadvertența recursului la acest text. Postarea materialului filtrat, cenzurat (odată de către SRI) și păstrat (la CNSAS) nu depinde de acordul nimănui. Nu mai e nevoie de o a doua cenzură. Una ajunge!

Apropos de întîlnirea în trei. Și să vrem, nu se mai poate. Ne aflăm „peste mări și țări”. Și în perspectiva imediată nu avem intenții de-a călători… Cînd se va putea, cu drag ne-am bucura să ne întîlnim, trei sau patru, la o cafea într-una din multiplele și tentantele terase ale cafenelelor clujene. Pînă atunci însă: „Ce am scris, am scris!”

Vrem dovezi clare…” Mai clar decît cele expuse în articole ce se poate?!? Cît despre „numele bun”, toți ni-l dorim. Dar de la a dori și pînă la a-l clădi, e cale lungă… În nici un caz, edificiul acesta nu se poate înfăptui pe calea colaboraționismului. Aproape că ne amuză perifraza: „Tu ai găsit cea mai periculoasă cale să-ți clădești un nume bun…” De aici și nedumerirea: „Care e grila periculozității, ca să știm s-o evităm!”. Nu credem că reproducerea unor file de/din dosarul personal, cu adnotările personale aferente, poate fi încadrată în această grilă. Mai degrabă cei care au încercat să „slujească la doi stăpîni” (simultan și în egală măsură-n.n.).

„…te simți cumva neiubit…?” Aici cedăm! Nu mai rezistăm! Am rămas perplecși! Cineva din depărtări, cu care nu ne-am întîlnit de ani buni, ne întreabă o întrebare întrebăcioasă și nepoliticoasă. Ce putem să răspundem?!? Că uneori ne simțim nu doar iubiți, ci preaiubiți! Nu doar de Domnul, zicala epistolarilor, ci și de cei apropiați! Aici (ne) apare o dublă inadvertență: comparația cu tatăl Cristinei respectiv insinuarea „periculoasă” că nu am fi iubiți…

Mai la vale, (mai că) începe interogatoriul…

Te întreb (scurt pe doi-n.n.): ce joc faci? Al cui joc îl faci?!?” Ce am putea răspunde?!?
În primul rînd că nouă, în general, ne plac jocurile. Cît mai multe și cît mai diverse. Cu mare pasiune jucăm tenis. Oricînd, și la orice oră, ne place șahul. Aici unchiul Cristinei (fostul și încă sper actualul prieten Iuliu) ne e martor. Ne plac și alte jocuri, dar din considerente obiective nu le putem enumera. Cu excepția unuia singur: jucăm împotriva trădării de frați! Ale cui sunt toate jocurile enumerate mai sus (cu predilecție, ultimul), lăsăm publicul „din sală” să stabilească…

Pe cine ești mînios?”. Dacă am fi fost mînioși pe întreg parcursul DUI-ului, ne-am fi dorit să fim mînați de o „mînie sfîntă”. Nu știm dacă am reușit, dar cel puțin am încercat aceasta! Dacă tot ni se citează din Scripturi, fie-ne îngăduit să apelăm și noi la Ea prin: „Mîniați-vă și nu păcătuiți”. Nu suntem mînioși, ci mai degrabă dezamăgiți, trădați în dragostea frățească… Cine nu-și amintește de reacția celor trădați din renumitele emisiuni de divertisment „Cheaters Spy Shop” respectiv varianta românească „Trădați în dragoste”?!? Nu am ajuns încă la pumni, îmbrînceli, trînteli. 🙂 Ferească Dumnezeu! Dar durere purtăm…

Cît privește predestinarea, nu credem că noi putem fi alăturați celor care au fost predestinați să fie martirizați pentru Christos. Nu martiri, ci mai degrabă martori. Asta primim! Sau ca să-l cităm pe Pavel, nouă ne-a fost dat un har. Și sincer ne bucurăm de acesta. Am trăit o astfel de stare în ’85-’86, ocazie asupra căreia vom reveni, sperăm. De ce ne bucurăm acum?!? Păi dacă nu acum, cînd?!? Știm că bucuria nu-i plenară, dar de aceea nu ne refuzăm o atare trăire.

Mai apoi interogatoriul continuă cu accente insinuante. Un exemplu e cel legat de „reabilitarea morală”. Dacă ne e permis să întrebăm, la care aspect concret se face trimitere?!? Căci noi zilnic căutăm să ne reabilităm față de Cel de Sus, față de noi înșine și chiar și față de semeni. Că insinuarea e una din armele Cristinei e evident prin perifraza „curajul în fața dușmanului față în față- lașul pe la spate”. Care-i/s dușmanul/ii?!? Valentin și Cristina?!? Nicidecum! Atunci…? Dacă admitem că în articol/e „Dan Emil” e una și aceiași persoană cu Dan Ionel Alexandru, dorim să afirmăm explicit că noi nu l-am considerat niciodată dușmanul nostru. Nici măcar după intrarea în posesia DUI-ului. Cîtă vreme a trăit, l-am confruntat cînd am considerat că e necesar. Cristina amintește de cei șapte ani (ce vor fi la vară) de la adormirea tatălui ei. Știm și noi aceasta. Am fost chiar și la înmormîntarea lui. Diferența „enormă” e că la acea vreme noi nu intrasem în posesia DUI-ului nostru. Acest ultim aspect avea să se întîmple doar după venirea noastră (pe 30 noiembrie 2007) în SUA. Așa că imputarea cu neconfruntarea e deplasată. Și admițînd că ar fi trăit Nelu Dan, noi nu mergem la urmașii lui să-i confruntăm. Pe unii din dosar, cu probe-n regulă, i-am confruntat. Și…?!? Și au negat! Nu presupunem a priori că și „Dan Emil” ar fi fost unul din aceștia. Acum că el nu mai e printre noi, de ce să mergem la urmași?!? Ce știu ei din discuțiile particulare purtate, de anumite detalii doar de noi știute?!? Să-i încărcăm și pe ei cu poveri inutile?!? În viață, între două persoane, sunt aspecte tainice/tăinuite pe care nici măcar partenerii de viață nu le știu, darămite copii?

Of, vasele astea (mai) slabe! „Ești invidios pe…?” Am afirmat-o și altora în diverse ocazii că noi nu concurăm cu nimeni. Cu atît mai puțin să invidiem. Dacă putem fi complementari, colaboratori, cu toată plăcerea, dar nu concurenți!

Și acum să ne ținem bine: „Vrei să îți justifici ție… de ce ai plecat în State?” Ar fi nu doar un non sens să ne justificăm tocmai nouă de ce am decis să plecăm în State, ci chiar absurd. Cu atît mai puțin nu ne simțim obligați să justifică altora de ce, cum, cînd, pînă cînd am decis să emigrăm, mai ales că e vorba de decizii strict private. Dacă tot suntem interogați, putem întoarce întrebarea?!? Dan Ioan Alexandru, pe vremea odiosului regim cînd nu oricine obținea viză turistică pentru tot ce era extra blocului comunist, de ce a plecat în Turcia, Israel, Australia, Occident?!? Cum se justifică o astfel de intreprindere?!? Interogația adresată nouă ar putea foarte bine să fie pusă de Cristina și vărului ei Radu, și verișoarei Corina, și unchilor Nick și Titus, și… Întrebarea în sine ni se pare extrem de nepoliticoasă.

După un așa de lung interogatoriu, se pare că pe final ne apropiem. Ce ne unește e frustrarea ambelor părți că nu am putut intra în posesia listei cu numele și locurile conspirative. Suntem de acord cu Cristina: „Baliverne securiștilor, baliverne!”

Ni-s-a părut doar… Asta deoarece se revine la tonul și fondul inchizitor. „Nu ai dovezi…” Istoriografii susțin că la baza întocmirii istoriei, pe lîngă izvoarele obiective, cele scrise, pot sta și mărturii ale diverșilor subiecți, avînd calitate de martori oculari de prim rang. Din ce ne-a rămas de la SRI, din ce ne-au dat CNSAS-ul, din ce cunoaștem direct și indirect, toate cumulate ne conduc la construcția unei ministorii a delațiunii.

Finalul pare incendiar. Se aprind spiritele prin „ceea ce susții tu se numește BÎRFĂ”. Dacă o postare a unui document parafat, sigilat (de CNSAS) și corelat cu alte realități se numește BÎRFĂ, atunci ne oprim aici… Nu cu „BÎRFA”, ci cu dialogul-interogator inițiat de Cristina. Noi dimpotrivă, credem că trădarea de frați (chiar dacă unora le pare apă de ploaie), e forma extremă și disgrațioasă a BÎRFEI. Asta deoarece se „dă pe față lucruri ascunse”. Asta deoarece nu sunt păstrate lucrurile care au fost încredințate.

O ultimă neconcordanță: „Eu pot face față acestei situații necunoscute de mine...”. Cu regret, dar toate cele de mai-sus prin ton și conținut, dovedesc contrariul.

Bîrfitori, lași, clăditori de prost renume, netransparenți, iată cîteva din atributele cu care am fost cadorisiți…

Anunțuri

18 gânduri despre „Metamorfozarea unui comentariu într-un articol – tot despre „Dan Emil”

  1. Draga Barthimeu,

    Multumesc pentru raspunsurile la intrebari.
    3 lucruri: A. Nu inteleg la ce te referi cind spui „curajul ei de a ne posta pe o poziție contrară Scripturii (mai excat cu textul din Matei 7:37) ne uimește.” In Matei 7 nu exista versetul 37.
    B. „Așadar să presupunem că pornim de la ipoteza că „Dan Emil” e una și aceeași persoană cu Dan Ionel Alexandru, cunoscut de cei mai mulți ca Nelu Dan…” – Tu afirmi ca este o presupunere si o ipoteza. In acest caz, DE CE SA NU PRESUPUI SI ALTCEVA SI SA AI SI O ALTA IPOTEZA, ca „Dan Emil” este alta persoana decit Dan Ionel Alexandru….?
    Presupunerea si ipoteza NU sint certitudini!!
    C. Tu sustii ca: ” Dan Ioan Alexandru, pe vremea odiosului regim cînd nu oricine obținea viză turistică pentru tot ce era extra blocului comunist, de ce a plecat în Turcia, Israel, Australia, Occident?!?” – Tatal meu, Dan Ionel Alexandru NU a fost plecat „pe vremea odiosului regim” in Turcia si Australia (nici dupa „odiosul regim, in aceste tari!!). A fost plecat in 1978 in SUA, in vizita la fratele lui, Dan Titus si in SUA fiind, a obtinut o viza pt Israel pe care l-a vizitat la intoarcere. Alte calatorii in Occident, inainte de 1989 tatal meu NU a intreprins!
    Astept raspunsul tau lamuritor la cele 3 lucruri scrise mai sus.

  2. Draga Barthimeu,

    Doresc inca un raspuns (la cel pe care tocmai l-am postat la acest articol):

    Cui foloseste aceasta „presupunere si ipoteza” a ta?!
    Tatal meu nu mai este printre noi!
    Poate tie, Barthimeu…..Atunci ma intreb, care este scopul final pentru care te folosesti de ele acum si in felul acesta?!? Citezi „cităm din memorie: „Nu se va mai zice: părinții au mîncat aguridă, iar copiilor li s-au sterpezit dinții”.” – Ce intelegi tu prin acest verset pe care observ ca il citezi mereu in articolele in care presupui si pleci de la ipoteza ca Dan Emil este una si aceeasi persoana cu Dan Ionel Alexandru?
    Si mai este ceva: din toate cele scrise pina acum , stiu ce este in inima ta, Barthimeu (si nu pot decit sa imi exprim mila pentru tine!), in baza lui Mt. 12.34 “Caci din prisosul inimii vorbeste gura”. (vezi si Prov. 27.19; Mt. 15.18-20; Mc. 7.20-22; Lc. 6.45).
    Ma intreb daca acest procedeu (folosit de tine aici pe blog) aduce pace, bucurie si fericire in inima ta, Barthimeu…..?

  3. Draga Barthimeu,

    Iata ca revin din nou, cu rugamintea de a ma lamuri in legatura cu „presupunerea si ipoteza” ta: in „nota raport” (datata 03.06.1982) din dosar, publicata de tine la articolul „Era RADU VASILE- un intermezzo cu Dan Emil”, scrie ca: „sursa l-a cunoscut in urma cu cca 2 ani, cind a participat la niste predici tinute de TON IOSIF.”.
    Mentionez faptul ca, Dan Ionel Alexandru ii cunostea pe parintii tai inainte de a te naste tu, pentru ca facea parte din Biserica Iris dinainte de a se boteza – 1953, pastor Socaciu Ioan.
    In acest caz, era mult mai de folos celor de la securitate, care te urmareau, sa obtina note de la un „colaborator” care te cunostea de la bun inceput!
    Vrei sa ma lamuresti in virtutea caror lucruri, „presupui si sustii ipoteza” ca Dan Emil este una si aceeasi persoana cu Dan Ionel Alexandru?
    Multumesc anticipat.

  4. Draga Barthimeu,

    Am mai gasit ceva care ma nelamureste in articolul tau de mai sus: „suntem în vremea în care fiecare e „pe cont propriu”, adică e responsabil/răspunzător pentru sine.”
    – Daca sustii ca tu traiesti in vremea in care esti raspunzator pentru tine, de ce te preocupa atit de mult persoana lui Dan Emil, si faci presupunerile respective, „plecind de la ipoteza că „Dan Emil” e una și aceeași persoană cu Dan Ionel Alexandru, cunoscut de cei mai mulți ca Nelu Dan…” ?
    Cu multumiri anticipate, astept raspunsul tau si la aceasta intrebare.

    1. Dragă Cristina!

      Văd că ești foarte activă. Pe un așa de scurt parcurs, trei comentarii! 🙂

      Voi încerca să răspund la toate printr-unul. Așadar de la coadă la cap!

      1. Nu mă preocupă în speță cazul „Dan Emil”. Dacă așa s-a întîmplat să-i vină rîndul (cel din DUI, categoric! 🙂 ) ce să fi făcut? Să fi sărit peste el?!? Nu eram consecvent cu postarea dosarului…

      2. Dacă Providența ne va hărăzi prilejul de-a ne întîlni, cred că vom putea sta pe-ndelete, privindu-ne „ochi în ochi” (vorba ta), și vom lămuri lucrurile.

      3. Dacă tot veni vorba de folosul tras din expunerea dosarului de la CNSAS, atunci sincer să fiu nu-l prea doresc la mulți.

      Să ne vedem sănătoși și în pace!

  5. Dragilor Cristina si Bartimeu,

    si eu va doresc sa va vedeti sanatosi si in pace cat de curand sa lamuriti lucrurile gura catre gura.

    Parerea mea esta ca Dan Emil este chiar Emil Boc.

    .

    1. Dragă creștine,
      Nu știu de unde vii și nici încotro te îndrepți cu părerile tale. Oricum, cu „Părerea mea este că Dan Emil este chiar Emil Boc” cam știu unde bați…
      Cît privește urarea, o primim cu plăcere, cu excepția formei de lămurire a lucrurilor. Privitul în ochi e arhisuficient! 🙂

  6. Dr. Barthimeu,

    eu vin din spatiul virtual unde se dau acum lupte pe viata si pe moarte , mai pe scurt „in numele Domnului il tai in bucati”.
    Cine este Dan Emil ? Este greu de presupus ca „sursele” isi dau numele adevarat pentru ofiterul care scrie aceste rapoarte. Scrise citetz de altfel, cum remarca un contributor la acest blog.

    De una sunt sigur. Secu nu doarme. Scoate la iveala tot felul de diversiuni sa comprimita personalitati marcante binecunoscute din lumea evanghelica romaneasca.

    1. Creștine drag,

      Văd că te atrage pridvorul nostru …virtual. În orice caz, în el noi nu tăiem pe nimeni în bucăți, în numele nimănui. Tranșarea se face în altă parte. Noi doar prezentăm „marfa”. Dacă tot e să fie umor negru. 😦
      Nu ne-ai lămurit ce legătură au cei doi „Emil”-uți. Lumea e curioasă. Nu vrei să ne tîlcuiști asocierea?!?

    1. Pentru că revii, te întreb creștine: la care din multiplele sensuri ale tărbacei te referi?!? Dacă la ospăț, e OK! Dacă la cele negative aici dezagreem: ea s-a suit. Cu regrete! 😦

  7. Draga Bartimeu,
    Obsrev ca la cele 6 intrebari/solicitari de lamurire punctuale ale mele ai incercat sa raspunzi „la toate printr-unul” – mai bine spus mi-ai dat doar 2 raspunsuri. Pct. 2 este un comentariu (eu nu am adresat nici o intrebare legata de intilnire, de data asta).
    Daca tu afirmi in raspunsul tau ca „Nu mă preocupă în speță cazul „Dan Emil””, atunci de ce „să presupunem că pornim de la ipoteza că „Dan Emil” e una și aceeași persoană cu Dan Ionel Alexandru, cunoscut de cei mai mulți ca Nelu Dan…” ? – Asta este intrebarea la care nu consider ca am primit inca un raspuns clar si edificator din partea ta.
    Tu afirmi ca „folosul tras din expunerea dosarului de la CNSAS….. nu-l prea doresc la mulți.” – daca „folosul” urma expunerii si comentarii (pentru ca n-a fost o simpla expunere, ci „presupuneri si ipoteze” pe care s-au bazat comentariile tale), este atit de nedorit, atunci totusi nu inteleg pentru ce faci toate aceste „să presupunem că pornim de la ipoteza că „Dan Emil” e una și aceeași persoană cu Dan Ionel Alexandru, cunoscut de cei mai mulți ca Nelu Dan…” ?????
    Multumesc anticipat pentru raspuns. De data asta ti-am adresat o singura intrebare in doua moduri diferite.

    1. Cristina, dacă e permisă repetarea unui precedent, îți răspund printr-o întrebare: având în vedere că procedura obținerii a unei vize pentru o terță țară cu ocazia unei vizite din țara prim vizitată (vezi vezi cazul Iosif Țon care a obținut viza pentru Anglia pe cînd vizita Austria), nu vrei să ne deslușești cum de Dan Ionel Alexandru a obținut viza pentru Israel pe cînd vizita SUA?

  8. Simplu, Dr. Barthimeu.

    Odata ce ai primit viza de State si esti in State, te duci la orice ambasada si ceri frumos si documentat viza.Pentru Canada, pentru Mexic, pentru Franta….pentru Israel.Platesti bineinteles.
    Daca dovedesti ca esti crestin nu ai in nici un caz probleme cu viza de tranzit Israel.

    1. Creștine simplu!
      Sunteți cumva avocat din zona Chicago, avînd supraspecializare în e/imigration (că prea le știți- nu știm dacă din cărți sau din practică) sau în apărarea știm noi cui (că prea e străvezie pledoaria) ?!?

  9. Draga Barthimeu,

    Ai primit raspunsul clar, precis si deslusit din partea „unui crestin”. Raspunsul meu deslusit este ca, exact asa a procedat tatal meu in 1978.
    In schimb tu NU mi-ai raspuns inca, deslusit si clar la ultima intrebare adresata in doua moduri diferite.
    La o intrebare de-a ta ai primit 2 raspunsuri DESLUSITE. Vrei sa deslusesti si tu raspunsul la intrebarea mea?
    Multumesc anticipat.

    1. Dragă Cristina,
      Eu nu abordez probleme specifice (și spinoase pe deasupra ) cu anonimi care nu au nici o tangență cu ele.
      Așadar, aștept din partea ta o „explicație explicită” (sic!) la întrebarea pusă.

      1. Draga Barthimeu,
        Iata delusit „cum de Dan Ionel Alexandru a obținut viza pentru Israel pe cînd vizita SUA”: „Odata ce ai primit viza de State si esti in State, te duci la orice ambasada si ceri frumos si documentat viza.” Asta a facut tatal meu in anul 1978 cind tatal meu s-a dus la ambasada Israelului pentru a obtine o viza de tranzit – contra taxei de viza, bineinteles. ORICINE, de bunacredinta, poate face lucrul acesta!
        Daca pentru tine acest lucru constituie „o problema spinoasa”, ai raspunsul meu clar si „deslusit”.
        In schimb tu NU mi-ai raspuns inca, deslusit si clar la ultima intrebare adresata in doua moduri diferite.
        La o intrebare de-a ta ai primit raspunsul meu DESLUSIT. Vrei sa deslusesti si tu raspunsul la intrebarea mea?
        Multumesc anticipat.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s