O dublă ici, o dublă colo, și uite-așa…

În sport, în speță în volei, tenis (cu ale lui trei ramuri) și mai cîteva, orice dublă se sancționează. Cu excepția unui dublu scenariu: cînd arbitrul nu vede (pe bune) respectiv cînd se face că nu vede (pe rele, căci e mituit) și cînd vinovatul e cu gura mare .

Nu doar în sport întîlnim așa ceva. Și societatea seculară ne oferă duble. Dar de o cu totul altă natură. Aceasta și implicațiile ce decurg, sunt mult mai grave. Mai precis ne referim la relația vinovat/agresor/violator/călău/terorist – nevinovat/agresat/victimă/terorizat.

Auzim pe ici pe colo, din cînd în cînd, de cîte un criminal (gen maiorul musulman, doctor psihiatru Nidal Malik Hasan în 2009) care ucide fără să respire sau să aibă remușcări. Ucide nu oricum și nu pe oricine. Ucide în masă (13 morți și 30 de răniți), dar nu una oarecare, ci masa de colegi de arme (de la o bază militară din Texas). Ca după aceea să auzim din tribuna simpatizanților criminalului ceva de genul: „ Săracu’, era depresat!”. Ba alții mai vocali:„Oh de aia sar cu toții pe el, că e musulman!”.

Tot pe ici pe colo, se mai întîmplă ca unele persoane fără apărare să fie nu doar hărțuite cu apropouri indecente, ci să fie chiar violate. Și nu oricum (ca și cum acest „oricum” ar fi acceptabil), ci bestial, în grup. Ne referim atît la acel cuplu (soț-soție) elvețian care au călătorit pe biciletă prin India, ocazie cu care într-un sat ea a avut parte de o orgie (violare în grup), cît și la acea adolescentă care participînd la un chef, după ce a fost (sau s-a) îmbătată, a fost batjocorită animalicește de un grup de colegi. Ce putem crede cînd auzim replici de genul: „Păi ce le-a trebuit și la elvețieni să călătorească pe și cu bicileta prin India? Nu puteau să stea acasă, în Elveția lor frumoasă și neutră?!?”. Sau: „Așa-i trebuie, dacă s-a dus la party! Dacă stătea frumușel acasă n-o pățea.” Sunt doar două exemple-scenarii în care pe lîngă traumele trăite efectiv, victimele mai trebuiau să sufere și un al doilea val, cel al oprobiului.

Nu la prea mare diferență de cele de mai-sus se plasează și cazurile din (blogo)sfera evanghelică. Principiul e același, scenariul diferă. La gestul în sine de trădare de frați, unul dureros pentru cei expuși delațiunii confră
ești, sunt unii care mai suplimentează suferința prin circumstanțierea, cosmetizarea și atenuarea vinovăției trădătorilor. Cei ce o fac, voluntar sau nu, sunt complice la gestul abominabil al vînzării. Pe lîngă aceasta, cosmeticienii sunt și diversioniști. Cînd se vine cu un caz, dacă nu merge cu atenuarea vinovăției, se încearcă comutarea atenției spre altele, care nu fac su(o)biectul dezbaterii. Acești avocăței, nu doar că vor să spele putina compromișilor, una certificată ISO prin CNSAS, ci vor să-i facă eroi, salvatori de neam și țară. Pe toți acești fani nu-i auzim să compasioneze sincer cu victimele. Dau liber la o propoziție scurtă de apreciere/compasiune pentru cei vînduți, după care se ocupă detailat de „eroi”. Primilor le reproșează (uneori) că de ce n-au „lăsat-o mai moale, pînă trec puntea”, iar delatorilor le retușează trecutul. Că „au fost vremuri oribile”, că „doar pînă în anul (cutare, sau cutare) au colaborat, după care s-au făcut icoane de biserică”, sunt doar cîteva din fardurile folosite.

Victimele trebuiesc terminate la timp și efectiv. Dacă se poate de două ori. „O dublă ici, una dincolo și uite-așa terminăm și cu victimele și și cu suporterii lor”… își vor fi zis unii.

S-o creadă ei! 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s