CORBU și manifestările ostile

Nu de mult amintam de cît de întortocheate și complexe sunt itinerariile DUI-ului. O mostră e în ceea ce urmează.

Dacă ne e îngăduit, am dori să facem o paranteză introductivă la itinerarul profesional. După absolvirea  din toamna lui ’82 a urmat stagiatura pînă în toamna lui ’85. După o scurtă perioadă la Spitalul Județean din Mureș (unde șef a fost Corneliu Dudea), a urmat o navetă chinuitoare la Spitalul Huedin (unde lider de partid și de instituție a fost Dr. Sabin D.), navetă compensată printr-un cîștig profesional (gărzi de unul singur, proceduri terapeutice și în scop diagnostic) la care dr Alexandru T. a avut un rol incontestabil. La mai mult de un an, am avut harul să ne transferăm în Cluj, mai exact la Clinica Medicală V, din cadrul Spitalului Clinic de Intreprinderi, unitate cunoscută de cei mai mulți ca Spitalul „Clujana” (datorită proximității de renumita fabrică de încălțăminte). Asta deși zona era populată și poluată și de alți mastodonți economici energofagi.

Ca mai peste tot, și aici erau multe ițe, șuvițe și șuvoaie relaționale. Nu ne ajunge timpul, și nu face obiectul prezentului articol depănarea tuturor cumetriilor, a nepotismelor din rețeaua medicală. Datorită acestei realități trebuie să deschidem o altă paranteză la cea existentă (care se transformă astfel în acoladă). Acest demers e necesar pentru o mai bună percepție a relațiilor dintre diversele personaje ce apar mai la vale.

După ieșirea la pensie a prof. dr. Ștefan Hărăguș (care i-a urmat omului de partid Aurel Moga, renumit pentru debarcarea faimosului Iuliu Hațieganu), la conducerea Clinicii Medicale I aspirau trei candidați. Unul dintre aceștia a fost renumitul prof. dr. doc. Ioan Zăgreanu, unul dintre promotorii  cateterismului cardiac pe „circulația mică”, procedură necesară în scopul diagnosticării Hipertensiunii Arteriale Pulmonare. Lupta dintre cei trei (din motive lesne de intuit pe ceilalți doi nu-i nominalizăm) avea să fie cîștigată de …, de partid. Dosarul de cadre, pilelele,  precum și alte considerente au tras semnificativ în cîntarul PCR. Un alt dr. doc. a ieșit învingător. Acestuia „capitalistul” Nicu S. avea să-i facă zile fripte nu peste mult timp de la înscăunare.

Dr. Zăgreanu I. (fiu de preot din Coasta Gherlei), în tandem cu o altă somitate medicală din domeniul chirurgiei abdominale (în speță chirurgia pancreasului), mai exact cu dr. Petre Martin (mazilit și el de partid prin mîna forte a „renumitului” prof. dr. Nana) au fost marginalizați la Spitalul „Clujana”. Două somități medicale prelucrate cu sănge rece de regimul securisto-comunist! Ambii ne-au părăsit…

După o așa extinsă și detailată acoladă, să revenim la Nota noastră cea de toate zilele… Ce frapează lecturînd-o e grafia ei.  Olografia notei parcă, parcă ne e cunoscută, chiar dacă în antet nu ne e dat să știm „cu cine avem de-a face”. 🙂 Atît de cunoscut ne apare scrisul, încît nu există nici cea mai mică îndoială că nu i-ar aparține fostului tractorist, devenit lent major la Secu.  La Ioan Medan facem trimitere. După ieșirea noastră ca student de sub tutela  domniei sale, după o întîlnire pe străzile Clujului „perfect întîmplătoare” ca și medic stagiar, iată că nici la „Clujana” nu scăpăm de Nelu!  Pe durata stagiaturii la „Medicala V” am avut ocazia să dăm de el și de șeful lui (Velea Eugen), cînd veneau să culeagă roadele colaborării cu informatorii emancipați (cultural și profesional).

Iată ce ne rezervă Nota…

Din motive ușor de anticipat, Medan nu-i divulgă numele informatorului, ci doar inițialele: „numitul D.C.”. Ne mai spune securistul și gradul didactic al numitului D.C. Aici suntem supuși la o reactivare a memorie îndepărtate, ca să nu-i spunem din subconștient. Dar cine e acest D.C.?!? Investigînd lista cadrelor didactice de la acea vreme ne apar cinci: două aparțineau sexului frumos (dar slab), iar restul sexului (pretins) tare și ocoș. Din cei trei doar unul avea inițialele oferite de Medan. E vorba de Duncea Caius. Se pune o întrebare stringentă: de ce Medan nu-i dă numele? Iată  alternativele… Prima: nu e vorba de Duncea Caius, ci de altcineva, caz în care greșim mai jos. A doua: e Duncea Caius, dar la acea vreme nu era asistent universitar ci șef de lucrări. În acest caz Medan greșește (nefiind la zi cu avansările informatorului său) sau ne „induce în eroare greșită” în mod deliberat și creativ. Părerea  noastră e una hibrid: Medan ne deturnează voit atenția de la Duncea Caius respectiv nu era informat corect de avansarea doctorului. Suport pentru această opinie găsim (și) în paranteza-acolada introductivă. Prof. Hărăguș , tatăl viitoarei prof.de. univ.  Ileana Duncea (fostă șefă la „Endo”) respectiv tatăl socru lui Duncea Caius, e doar un argument conex. Argumentul/ele forte stau pe alte paliere. Un alt cadru didactic din Clinica Medicală V, ne-a confirmat „sportul” practicat de D.C. pe terenul securității, respectiv faptul că noi, personal, cu ochii noștri i-am văzut „la braț” pe holurile clinicii.

Dar să trecem de decodificarea De.Ce.-ului… Trebuie recunoscută abordarea nepătimașă de care a dat dovadă „numitul D.C.”. Nu e puțin lucru. Informatorii „evanghelici” ar putea lua lecții. Timp de aproximativ zece luni am fost în colimatorul D.C.-ului, am fost filați. Lăsăm cititorii să tragă concluzia la descrierea CORBULUI de către D.C.. O analiză comparativă cu alte note și notorii (evanghelici) ar putea să-i umbrească pe cei din urmă.

Înainte de N.O. apar ca necesare cîteva clarificări.

La 21 noiembrie 1984 aveam doi copii (Viorel-Felican și Emanuela) și nu doar pe Ema.

Fiind ușor relaționabili, ne împrieteneam relativ repede. Din cei trei pe care Meadn îi amintește ca apropiați, primul e eronat menționat. Mai degrabă eram apropiați de dr. Radu Căpîlneanu (asistent universitar la acea vreme, actualmente, renumit șef la Institutul Inimii „Nicolae Stăncioiu” din urbea de la poalele Feleacului), mai ales că fusese coleg de promoție cu dr. Sandu Todoran (de la Huedin) și cu dr. Aurel Chiu (din echipa „renumitului” dr. Pușcaș de la Șimleul Silvaniei, jud Sălaj). Cu dr. Radu aveam nu doar avantajul de-a învăța multe din cardiologie (el fiind mîna dreaptă a lui Zăgreanu în laboratorul de cateterism), dar și oportunitatea de-ai împărtăși din credința în Mîntuitorul. Ne amintim cu acuratețe contextul în care fiind în „DACIA” lui galbenă, i-am oferit  The Lion Handbook to the Bible, o abordare nepartinică a Scripturii. Considerăm că nu era puțin lucru la acea vreme… La finalul relației, Radu C., cel care avea să devină cardiolog eminent, mai voalat ca și Agripa în relație cu Pavel, ne-a întrebat dacă intenționăm să-l convertim la neoprotestanți. Departe de noi așa ceva. Nu intenționam o convertire la o denominație, ci o relaționare nemijlocită cu Creatorul și Mîntuitorul…

Așadar, Medan nu știa totul! 🙂 Și a fost bine așa…

Nota se încheie cu Nota Ofițerului. E una discordantă cu litera și spiritul notei informatorului D.C.. Dacă a ne preocupa de „perfecționarea cunoștințelor medicale”; dacă a fi apreciați de  șeful unei clinici; dacă a ne ocupa de familie; dacă a respecta „separarea puterilor în stat” :), a se citi „clinica e clinică și nu biserică sau tribună parlamentară”; dacă toate acestea au fost încadrate de Medan în „manifestări ostile”, atunci să ne ierte Dumnezeu: vrem să fim și pe mai departe la fel de ostili! 🙂

 

P.S.

Dacă lectura notei în olograf e greu lizibilă, am dori să știm.

21.11.1984 (1)

 

21.11.1984 (2)

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s