Daniel Chiu, o nucă poetică miezoasă

 

Dacă în viziunea blagiană „Veșnicia s-a născut la sat”, atunci fie-ne îngăduit să speculăm că „Poezia s-a născut în Carpați!”

Poezia nu e pentru oricine! 😦

Nu pentru că ar fi inaccesibilă unora, ci pentru că e greu digerabilă. Pentru unele fructe cu carcasă beton ce ascund miezuri delicioase și oleaginoase, trebuiesc dinți pe măsură. La fel și cu poezia. Nu toți avem resurse emoționale, înclinații spirituale sau dantură exegetică pentru a digera ușor un astfel de gen literar. El ascunde, prin economia-i de parole, adevăruri și trăiri ce trebuiesc descifrate cu mintea și cu inima. Se reclamă o anume sensibilitate și dibăcie pentru o analiză literară în genere, și cu atît mai mult pentru cea poetică. Ne urmărește din adolescență (probabil și datorită unei inconștiente antipatii „insuflate” de fosta dăscăliță în ale Limbii și Literaturii Române) o anume angoasă față de genul literar poetic. Dar aceasta nu ne împiedică să savurăm poezia de calitate. Dacă e și creștină, cu atît mai mult.

Ar fi interesant și util dacă am avea și noi evanghelicii niște Călinești (un George, un Matei), un Nicolae Manolescu, o Marta Petrău care șă critice și să compileze în întregul ei poezia creștină românescă.  Nu avem prea mulți poeți creștini. Dar pe care-i avem, trecuți sau rămași, ar trebuie să-i cunoaștem mai bine și mai mult. Un Costache Ioanid, un Trăian Dorz, un Piroșca Ionatan, un Petre Dugulescu, un Iosif Ștefănuți (?), o Lidia Dan, un Țînțaș Viorel și cîți ori mai fi fost, n-ar strica să-i avem într-o Istorie a Literaturii (Poetice) Române Evanghelice.

În acest „cîți or mai fi fost”  fie-ne îngăduit să-l includem și pe Daniel Chiu. Nu e timpul și locul unei incursiuni biografice a fostului pîrnăvean și actualului chicagoian. O remarcă  se impune. Tot ce avem de la Daniel s-a născut înafara spațiului geografic (dar nu și sentimental) mioritic, adică în exil. Dacă în diasporă s-a putut naște așa ceva, cum or fi arătat poemele lui în perimetrul intracarpatin?!? O dovadă suplimentară că limba română nu moare (pentru cine are determinare) nici măcar după peste treizeci de ani de exil. Dincolo de o anume fragilitate a vasului de lut; sub măhrama unei fizionomii încercate de vremuri aspre; îndărătul unei atitudini mai tranșante în plan ecclesial și dogmatic; sub aparenta intransigență praxologică (cu unele accente legaliste – iertată ne fie aprecierea dacă ea nu corespunde realității); mai presus de toate acestea, în Daniel se cuibărește un suflet candid, o inimă sensibilă, un duh înduplecat, iar mai nou un condei poetic. Asta, doar așa ca o paranteză, pentru cei care l-au zugrăvit pe Dani Chiu, fie în acuarelă fie în ulei, în nuanțele și culorile cele mai  tenebroase.

Despre fațeta poetică a lui Daniel Chiu am vrea să știm mai mult și mai profund. De aceea să purcedem pentru început în poetica lume danielească și chiuiască. Vom publica una sau două poezii per articol. Ne-am bucura dacă, pentru o mai bună comprehensiune a mesajului poetic, am avea date contextuale legate de nașterea fiecăreia dintre sutele de poezii. Da, de sute de poezii e vorba, care sunt culese în cinci volume. Pînă acum! Căci cine știe?!? Poate că muza divină îi va mai da tîrcolae lui Dani și printre nepoțeii pe care-i are și care vor veni, ne va mai strecura și cîte un poem. Ne-am bucura enorm dacă pe marginea fiecărei/or poezii s-ar naște o emulație a dialogului constructiv. Cu cît mai multe lentile pe Dani, cu atît mai limpede devine imaginea!

Așadar, în ordinea lor cronologică, avem cinci compilări poetice: Poemele Edenului, Crinul Alb, E Rândul  Tău, Elevi și Profesori (de fapt un florilegiu poetic) respectiv Nunta Mielului În Apropiata Vară.

Pentru azi, prima dintre toate: Poemele Edenului. Demn de remarcat e modul teologic și filozofic în care Daniel C. grupează poeziile din acest volum. Dani ne introduce În Eden, apoi ne postează Lîngă Eden, și ca și cum nu ar fi fos de ajuns, ciclul următor ne trimite Departe de Eden, ca în final să ne reîntoarcă Înapoi în Eden.

Cu ce altceva am putea găsi În Eden decît … Iubiri?!?

                        E tot mai cald, mai limpede, mai nou

                         Cuvântul ce îl creștem în unire

                        Tenebrele ce-odată m-au căutat

                         Topitu-s-au în calda ta privire

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s