„Frate președinte, dacă-mi permiteți…”

Iată o formulă demnă de analele baptiștilor!

Frate-președinte, frate-doctor, frate-polițist, frate-inginer, frate-profesor, frate-fotbalist, frate-bariton, frate-poet, frate-gunoier, frate-zilier, frate-tinichigiu, etc., etc. ar stîrni nu doar o dreaptă mîhnire și mînie din partea pragmaticului epistolar Iacov, dar și în majoritatea comunității creștine evanghelice.

Ca unii care sperăm că-i aparținem, am trăit o astfel de repulsie cu mai bine de un sfert de veac în urmă. Dar înainte de-a încerca să actualizăm episodul, trebuie să-l contextualizăm.

Era în vara lui ’86, an în care părinții emigraseră, în care eram pe pragul mutării locului de muncă din Sălaj în județul Cluj, în care Domnul ne-a mai adăugat o săgeată (a patra) în tolba familiei. Se întîmpla după o perioadă apreciabilă de slujire a comunității locale baptiste din Cîmpia Turzii, al cărui diacon ales și responsabil era Vasile T. . Aspectul slujirii trebuie filtrat prin prisma unei echipări teologice non-formale underground (sau cum ar spune Richard W.- în subterană), sub egida Navigatorilor, a CCC (actualmente Alege Viața), a Slavic Gospel și ulterior a biiiștilor (azi Entrust4). Printre mulți alții cu care am mers alături (Paul, Dănuț, Titi, George, Radu, Titus C, Titus M), unul care azi e notoriu printr-o activitate publicistică prolifică, e și Beni Fărăgău. Logica acestei mențiuni se va revedea mai jos.

Revenind la sceneta sinodală a baptiștilor din Comunitatea de Cluj de la acea vreme, singurul act care s-a jucat a fost pe tema propunerii avansate de către Biserica Baptistă din Cîmpia, propunere a cărui mesager a fost fratele Vasile. Biserica neavînd păstor ordinat, s-a orientat spre noi. Așa se face că după ședința lunară a păstorilor din Comunitate din vara anului mai sus menționat (o ședință mai mult de prelucrare decît pentru lucrare, la care participa obligatoriu și un netăiat împrejur- împuternicitul Hoinărescu Țepeș Horea)  am fost invitați de către membrii comitetului de conducere a Comunității la o discuție face-to-face.  Invitat de „onoare” era și președintele Uniunii Baptiste din acea perioadă, nimeni altul decît Mihai Hușanu. Au mai fost prezenți atunci avocatul Paul B. (fost secretar general pe vremea lui Mara), DECEBAL al nostru, și ultimul cu voia dvs, Titus M., păstor la Zalău „pe aceleași vremuri”.

După ce fratele Mihăiță, cum îl alinta Radu Căpușan pe păstorul lui de la Mănăștur, deschide meetingul, cu formula protocolară, „Salutăm în mijlocul nostru pe fratele Dorel Codreanu”, se trece la subiect. Unul fierbinte, cu multe predicate și mai puține virgule. 🙂 Subiectul era propunerea de ordinare. Și cum absolut peste tot era o comisie de cadre care verifica dosarul înaintea oricărei angajări pe o funcție de importanță aparte, și în cazul de față s-a trecut la pure(ifi)cat „originea” noastră. Dacă e sau nu sănătoasă. Nu criteriile teologice, de competență în slujire, nu recunoașterea din partea comunității erau baza verificării.

Mihai H. deschide chestionarul cu:

Frate, știm că ești doctor, că porți halatul alb și că încerci să vindeci, dar…”,Și cum niciodată nu lipsește acest fatidic DAR, „dar vrem să știm dacă dumneata crezi în vindecări”.

Știind unde bate întrebarea, adică la poarta fraților noștri penticostali, am prelungit puțin replica directă prin:

Da frate Mihai, cred. Că de aia și prescriu medicamente”.

O paranteză ce se impune: încercăm să reproducem din memorie, după mai bine de 25 de ani, tot dialogul purtat atunci. Scuze pentru eventualele inexactități!

O dar nu la asta mă refeream”-adăugă președintele. „Dacă crezi în vindecări miraculoase”.

Da, cred ce scrie la Iacov 5. Dar și pentru că în familia noastră am asistat la vindecări miraculoase”- i-am replicat.

La acest moment „istoric” intervine subalternul președintelui, păstorașul din Zalău cu memorabila:

Frate președinte, dacă-mi permiteți…”.

După care își îndreptă privirea autosuficientă spre noi, o privire ca a celui ce-și periază șeful în scopul avansării în grad, și ne înterogă:

Frate, tu crezi în mărturisirea de credință și în statutul baptist?!?

La care, nerezistînd ispitei i-am răspuns tot cu o întrebare: „Dar de ce mă întrebi frate Titus”?

Pentru dacă vrei să intri între noi, trebuie să fii baptist”. O replică cosmetizată a celebrei lozinci comuniste „Cine nu-i cu și ca noi, e împotriva noastră”.

Și ca să punem punct mascaradei, am replicat: „Inainte de a fi baptist, vreau să fiu biblic!” Deși ambele încep cu „b”, partea finală a frazei o include pînă peste pe prima.

Așa deci cu „Frate președinte…”

Cum era și de anticipat, rezoluția a fost una negativă pentru noi. (Contr)Argumentele invocate de soborul comunitar au fost pe măsura membrilor lui.

Nu poți deveni păstor deoarece: ai pregătire superioară, ai neamuri în America, faci parte din grupul lui Beni, ai făcut parte din ALRC, nu ai seminar.”

Pentru acea vreme a avea pregătire superioară „seculară”, era ca o ciumă pentru slujitorii Cuvîntului care vroiau să se consacre plenar vestirii Acestuia…

A avea rudenii plecate legal (nu transfugi) în SUA era o tinichea…

A face parte dintr-un grup de părtășie și Studiu Biblic, în care era printre alții și Beniamin Fărăgău, era o pacoste. Cu regret, dar nu putem să nu remarcăm (ca o paranteză)  similitudinea  tristă între acest punct argumentativ al fostului președinte baptist și cel al renumitului, reputatului și apreciatului slujitor al altarului și al scrisului, fr. Pitt Popvici. În iarna lui ’94, cînd la sugestia lui Cornel Drăgoi, pastor la acea vreme la Detroit, am fost invitat la Sacramento, California în scopul unei cunoașteri reciproce mai aprofundate în vederea unei eventuale preluări a slujirii pastorale de după cea a fratelui Pitt, acesta din urmă ne-a întrebat scurt și la subiect:

Vii de la Iris unde e Beni Fărăgău?!?”

Da!”- am răspuns, neștiind că aceasta va constitui un impediment…

A fi fost membru ALRC era ca o paria…

A nu fi trecut prin seminarul teologic baptist sub bagheta „magică” a PROFESORULUI, era de neiertat…

Așadar „Frate președinte, dacă-mi permiteți...” rămîne cum ne-am înțeles: fiecare cu ale lui! 🙂

PS.

Ca un „deliciu: traseul avocățelului prezidențial, după mai bine de un sfert de veac a fost unul destul de zbuciumat. Zalău, Cleveland OH, Naples FL sunt doar cîteva repere…

Anunțuri

30 de gânduri despre “„Frate președinte, dacă-mi permiteți…”

      1. Dacă mențiunea dvs ar fi luată ca o interogație, atunci răspunsul îl avem în Pilda cu Neghina și Grîul. E vorba doar de puțin timp pînă să vină îngerii să smulgă negrîul. Trebuie ca maturizarea grîului să fie deplină. Altfel s-ar produce pagubă la smulgere…

  1. Dupa o pauza lunga …..justificata zic eu ! (Sti tu ca si cel invatat sa-si justifice totdeauna ce face el!)
    Acum transcriu si eu o intrebare test, la intrarea de primire printre membri unei biserici penticostale lugojene;
    – Cati copii aveti frate ?
    – raspunsul meu : 5 frate
    Intrebare incuietoare si test netrecut:
    -cu ceilalti ce a-ti facut ? !!!
    Tu urcai (pardon vroiai) din esalonul doi. E clar: intrebarile test erau mai multidenominationale …!

    1. Testul tău pe marginea pruncilor, mă duce cu gîndul la un alt test, tot pe marginea tolbei cu săgeți. Poate că voi mai reveni la el. El venea din partea unei filistence pusă în mare rang de comuniști.
      Dar e clar: chestionarele venite din interior pacă sunt mai încuietoare . Nu-i așa?!? 🙂

  2. Tolba este populata de mult, insa tintele n-au fost sigure. Acum incepe sa se limpezeasca, si poate foarte curind se va vedea in ce barca am urcat fiecare, cea cu tolbe, sau cea cu sageti. Eu ma rog ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa urcam in barca cu scut si sa nu fie nici o fiinta omeneasca in cealalta.

  3. Este un caz clar de izolare prin influențare pozitivă.
    Tu erai ”fanaticul” sincer dar incomod care trebuia izolat de masa celorlalți ”fanatici” ca tine, trebuia creată o breșă între voi, trebuia să aibă motive ca să te arate cu degetul”: ”ăla nu-i ca noi!”, ”nu-i cu noi!”. Să rămână doar ei ”ciorângi” la oi.
    Izolarea ta a fost scopul acțiunii.
    Metoda a fost influențarea pozitivă. Scotocește-ți prin sertarele minții, să-ți amintești cum în anii dinainte de acest ”moment operativ” ai fost catalizat de oareșicare ”prieteni” să ”crezi în vindecările divine”(era și o cântare!). Pe ei nu-i interesa Adevărul, ci posibilitatea de a dezbina.
    Ei, gonacii de popi ce jucau teatrul ”hai să-i păcălim pe pocăiți” împreună cu Hoinărescu, Hâncu, Banciu, Matei și restul trupei de ofițeri coordonatori știau cu precizie ce ai în cap, convingerile tale, mai ales diferențele minore de convingeri între tine și cei cei de care trebuia să fi despicat. Ca la crăparea unui butuc, cauți fisura.
    Momentul se numea în limbajul lor: ”moment operativ”, adică atunci, în acel moment trebuia intervenit, până atunci doar adunau și prelucrau informații. S-au adunat mulți, ca la tăiatul porcului (scuze comparația), în caz de…să nu scape cumva! Agentul Mihu, Decebal, Avocatul erau piesele tari, îi bănuiai tu, dar jucau magistral, le ziceai frate, ca la ceilalți.
    Ei știind perfect că tu crezi în vindecări, știind că ești sincer și nu vei poza că nu crezi… pentru avantaje, au jucat la sigur. Ei n-au avut emoții la acest act minor din întreaga lor viață de actori. E vorba de actori cu experiență, au botezat probabil sute de securiști (pentru înfiltrare), au dezbinat zeci de adunări, zeci de grupuri de părtășie sau rugăciune, au izolat sute de ”fanatici” ca tine. Pentru ei era o rutină, ca întreaga lor viață de papagali vopsiți în culori de porumbei.
    (O mărturie: cu câțiva ani înainte(1980-1985), agentul Mihu umbla ca disperatul să dezbine prin Mănăștur, unde un frate sudor făcea adunări la el acasă, La acele adunări veneau Pocsy, Mladin Aron, Tonoiu, Ioanovici și alți ”barthimei” ai vremii. O soră, tânără atunci mi-a povestit cum a mers la ea agentul Mihu și după încercări repetate de-a o băga ”în biserică” înapoi, i-a spus cu ton ultimativ: ”dacă mai mergi acolo va trebui ”să te spun!”. Sora s-a uitat în ochii lui și i-a spus ferm: ””spuneți-mă frate Hușanu!”
    Pastorii oficiali aveau ca sarcină să nu fie ”biserici subterana” pe raza lor de lucru, ca să-l poată combate pe Wurmbrand. Erau interese de politică externă, interese pentru care s-au făcut și crime, tu ai scăpat ”ca să ne dai de știre”!)
    Erai închis într-o închisoare de sticlă, n-o vedeai nu pentru că erai tu orb, ci pentru că închisoarea ta era transparentă: ”cătușe” de sticlă, ziduri străvezii, lanțuri nevăzute, tu le simțeai tăietura dar dacă voiai să explici cuiva, râdea de tine. Câteva detalii ale felului cum lucra acest uriaș aparat penitenciar pe care l-am numit ”închisori nevăzute” am scris aici: http://vesteabuna.wordpress.com/category/persecutii/inchisori-nevazute/
    Și n-am scris decât puțin!
    O zi limpede!

    PS O observație: pilda cu neghina și grâul se aplică lumii, nu Bisericii(Adunării). Țarina este lumea, nu Adunarea. În Adunare funcționează judecata internă, curățirea…unde nu funcționează e lume acolo.
    Dacă citim bine Biblia, noi, Adunarea suntem simbolizați de ”cele dintâi roade”, nici măcar de grâu, ci de orz. Seceratul orzului, ”era pe vremea seceratului orzului”, pâinea de orz ”ce se rostogolea”, Ghedeon, Boaz, sunt pilde pentru noi numiți ”un fel de pârgă a făpturilor lui”, ”cele dintâi roade”.
    Agentul Mihu m-a botezat tot cam pe-atunci, adunarea din casa fratelui sudor există și astăzi și ca o ironie, la 2-300 de metri de casa lui agentul Mihu predică și azi aceleași predici pline de îngâmfare, din păcate unui auditoriu sedat, care n-are nimic din duhul unui Chișu sau Codreanu sau…Cristos.
    Mulțumim de blog!

  4. Un „binevoitor” mi-a trimis mesajul de mai sus care nu m-a surprins deloc insa a nascut o alta intrebare in mintea mea – de ce asa tirziu cultele neoprotestante au inceput sa desconspire : securistii, DSS-sisti, turnatorii, informatorii, etc, ai vechiului regim in conditiile in care liderii acestor culte neoprotestante au primit „ordine cavaleresti” de la impuscatul ?
    Cred ca acesta este unul din motivele pentru care liderii cultelor neoprotestante din Romania se cam „tem” sa primeasca in bisericile lor convertiti din politie, SRI, SIE, etc, odata pentru a nu fi desconspirati „fratii”, apoi „afacerile crestinesti” si nu in ultimul rind sa nu le fie periclitate „scaunele ” .
    Comentarii, discutii multiple, desconspirarii, etc, dar cind se va face curatenia ?

    1. Ștefan, bine ai venit pe la noi!
      Curățenia generală se lasă așteptată. Mai e puțin…
      Curățenia de tipul picăturii chinezești însă, a început cu ceva vreme în urmă. Fiecare DUI publicat e o parte din ștergerea prafului, Cu cît mai multe rafturi aspirate de praf, cu aît mai puțină mizerie!

  5. Fr. „Barthimeu”, de o vreme incoace, am intrat pe site-urile unde postati Dvs. si constat cu surprindere cat de gresit am fost, cand trecand prin „furcile lor caudine” am considerat ca sant singurul ! La vremea când ma „prajeau” de viu, mi se parea ca sant singur ca si Ilie altadata ! Salajan fiind, (Penti) si de soiul celor ce nu stateau prea mult pe ganduri sa deschida usa unei Biserici Baptiste sau Crestina-dupa Evanghelie, sau sa indraznesca a predica Evanghelia in aceste Biserici – daca era cazul, am avut parte cam de aceleasi „lobby”-„room-uri” ca-si Dvs !
    Apreciez finetea Dvs. in abordarea unor aspecte delicate, ale credintei in Hristos si ce ma surprinde, ca pe „avocatelul” de Salaj, l-ati „tratat” atat de fin – poate deunde santeti medic… ! Doar stiati mai bine decat mine „mapa” lui Salajana ..! Va doresc sa „valorificati” acest trecut benefic, in „rebilduirea” multor „naufragiati” ai acelor vremuri ! Apreciez sincer site-ul si maniera !

    1. Fr Johnny alias „Tabor Sinai” 🙂 ,„de o vreme încoace… constat cu surprindere (plăcută)” că „cine se aseamănă (în Domnul), se adună (tot în El)”.
      Cît privește finețea, cred că e o ușoară supraestimare. Dacă ați știi cît de aspru sunt în unele „poduri” (ale palmelor și tălpilor 🙂 ), poate că…
      Relativ la tratamente: pentru mine „ce și cum” (abordăm, tratăm, radiografiem) doresc să fie o deviză permanentă. Funcție de aceasta suntem și noi priviți de Domnul.
      Vorba lui Willy: „Measure for measure”!

  6. Fr. „Barthimeu” – multumesc tot in Domnul si apreciez, ca nimic nu este mai adevarat ! Este binevenita un pic de „sare” ca altfel curge sange la nesfarsit, pe netul asta ! Se sabiaza teologii, doctorii in teo, profesorii, etc.! „Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai lui D-zeu” (mt. 5:9) Am constatat ca aveti efectul sarii, pe net ! Va doresc Binecuvantarea Lui D-zeu !
    John I. Nicorici

      1. Nascut în 1946, oaza Penti, scolat la Timisoara, haituit pe la cele 2 Hornuri -Zalau (1979), intors la Tim., „iradiat” de Codreanu (scuze de coicidenta de nume) o tolba cu 10 „sageti”, participant la un curs-studiu Biblic incluzand pe Brancovan, turnat de unul dintre noi 7, in final dat pe mana Satanei de catre „recipientul-radiant”… ! Poate ca-i specific Penti, dar „tripletele” au ajuns aici, inaintea noastra ! De fapt rasplata „serviciilor”… Atat, deocamdata !

      2. Mulțumim pentru transparență!
        Tripletele sunt specifice, din nefericire, pentru mai mulți. Dar știți cum e la triplu salt. Noi românii avem tradiție la acest sport! 😦

      1. Va spun de ce: cu respect pentru „tonul” constructiv si „adanc” al site-ului, ma „vedeam” in conversatie cu Dvs. pe teme mai apropiate de credinta ! Dar postarea mea a aparut pe site-ul localitatii ! Lucru care nu-mi place ! Acel site, este accesat de o alta categorie de oameni ! Va multumesc pentru intelegere !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s