Doamna de Fier & Psihiatria (2)

Cu dilema în brațe, ne-am despărțit de Doamna de Fier, alias Silvia Albu… Eram expuși unei alegeri nu prea comode. Acest inconfort era generat de detașarea la Clinica de Psihiatrie.

O avalanșă de întrebări ne-au năpădit… De ce la Psihiatrie?!? De ce la Psihiatrie unde nu aveam nici o calificare și nu la Interne unde aveam cît de cît o istorie?!? Ce putea face un cîrpaci de „generalist” abia sosit de pe coclaurile Sălajului într-o ditamai clinică universitară?!?

Unde-i noima…?!?!”, ne-am întrebat…

Cu atăt mai mult cu cît la „nebuni” erau ne-buni și pacienții (nu chiar toți, deoarece unii mimau), dar și o parte dintre doctori (progeniturile impostoare ale grangurilor  respectiv cozile de topor ale securiștilor).

Cu atît mai mult cu cît știam că lumea spirituală de acolo nu doar că era una întunecată, dar și potențial contagioasă!

Cu atît mai mult cu cît Domana de Fier era tot mai inflexibilă la o altă alternativă…

Cu o astfel de frămîntare interioară am zis să apelăm și la alte opinii. Ne-am adresat unui prieten greu încercat de și prin suferință. El la rîndu-i, a apelat la un alt frate, care la acea vreme era membru în comitet și care (în paranteză fie spus), după decembrie ’89, cu ocazia luării de „Rămas Bun” de la iriseni (prilej cu care ne exprimam dezamăgirea generată de descoperirea în propriul Dosar CNSAS a unor trădători de frați), a venit la noi și ne-a întrebat; „M-ai găsit și pe mine?!?”- parafrazare din memorie.

Așa se face că cei doi sfetnici ne-au vizitat într-o zi de duminică seara. După împărtășirea paradoxului în care ne-am plasat ( ne doream intens să fim aproape de casă pe deoparte respectiv aveam o oarecare teamă de „groapa cu lei nebuni” de la Psihiatrie pe de alta), cei doi au venit cu soluția. Logica lor era una pertinentă: „Dacă tot te-ai rugat să vii în Cluj, de ce n-ai vedea în toată chestia asta răspunsul Domnului la rugăciune?!?” Depășind prima reacție emoțională, am conchis spre final să dăm curs sfatului celor doi. Ne-am zis în sinea noastră:„ Dacă e de la El, cu El se poate și la nebuni!”

Așa se face că am ajuns să experimentăm miniatural ceva din atmosfera incandescntă de la spitalul celor cu probleme „la mansardă”. 🙂

Cît despre această experiență pe curînd….

Anunțuri

3 gânduri despre “Doamna de Fier & Psihiatria (2)

  1. ,,Dacă e de la El, cu El se poate și la nebuni!”

    Adica ,,ORIUNDE CU EL.”
    Asa sunt si cuvintele melodiei ce o canta cei care intra in legamant cu EL.
    ,,Salvatorul meu imi zice-
    Ia-ti crucea si urmeaza-Ma.”

  2. Logica lor a fost simplă: ”elementul” (adică tu) trebuie încadrat informativ. Și la ce altă clinică erau cele mai de nădejde cadre (cadruri, cadrane, rame, structuri, închisori vreau să zic) informative decât la (parțial fabrica de) nebuni?
    Ai fost la închisoare dragul meu și poate n-a venit nimeni pe la tine.
    Mulți vor zice în ziua aceea: ”când te-am văzut noi?”
    Câți mai stau și azi în astfel de închisori!
    De o săptămână rumeg Isaia 58 și am câteva gânduri mâine pentru frați.
    O zi senină!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s