Doamna de Fier & Psihiatria (3)

Odată luat taurul (decizional) de coarnele (fricii de necunoscut), am purces la Clinica de Psihiatrie din deal, de pe Marinescu/Pasteur. În marele complex al clinicilor din zonă, se aflau și cele șapte pavilioane de Neuro-Psihiatrie. Șeful clinicii din acea perioadă era conf. dr. Rândașu, un tip blajin de felul lui… În schimb, în subordinea-i erau cîteva personaje  dubașe. Dubașe deoarece au trecut de pe un mal (al onestității) pe celălalt (al compromisului). Unul, fiu de rector, pentru că nu s-a putut integra la Medicală, a luat cotul la Psihiatrie, la schimb cu un politruc. Un altul, sau mai exact o alta, era „ciripitoarea” gen D.C. de la „Clujana”.

Nu știm cum s-a făcut, că noi am nimerit tocmai la aceasta. Doamna VA ne-a luat sub oblăduirea-i profesională pentru cîteva luni.

Cine mai crede că Psihiatria nu a fost instrumentată de regimul securisto-comunist în scopuri paramedicale (recte politice) se află la umbra dictonului din Piața Universității. Din motive de pudoare nu-l reproducem. „Prietenii știu de ce!” 🙂 Doar tangențial amintim de tentația securiștilor bănățeni de-al „înnebuni” pe naivul credincios, pe buldozerul evanghelist (cum îl numea Iosif Ț-un fost „prieten”), pe neînfricatul cutezător în ale luptelor spirituale, Liviu Olah.

Odată introduși „în colectiv”, am primit „caietul de sarcini”, un fel de job description . Ce aveam de făcut?!? La pacienții deja internați, trebuia să le luăm tensiunea, pulsul și să-i înterogăm în legătură cu evoluția stării lor „trupești”. La cei nou internați trebuia să le facem fișa (cu tot tacîmul ce-l implica), mai puțin partea de pură specialitate și tratamentul conex. Zilnic făceam rondul ca și „copil de mingi” (pardon, de dosare medicale) în urma Doamnei Secu. Am avut ocazia să întîlnim o patologie destul de interesantă prin polimorfismul ei. De la banale nevroze de situație (aducătoare de pensie de boală), la bipolarități maniaco-depresive; de la glumețul schneiderian, la  skizofrenul delirant; și multe altele…

Cîteva cazuri au rămas memorabile… Un fost inginer electrotechnist din domeniul telecomunicațiilor, vedea peste tot doar tranzistori și microfoane instalate de securiști pentru a-l urmări. Un tip, măcelar de meserie, cînd îl apuca paranoia geloziei, auzea o voce care-l trimitea la sertarul din bucătărie să ia cuțitul la nevastă-sa. Un împătimit de Bachus și ale lui lichiori, cînd nu le avea, numai șobolani și șerpi vedea în juru-i, pe lîngă vocile care-i sunau în urechi. Un altul din autismu-i nenorocit, nu-l putea-i scoate. O alta, fără orizont cum era, doar gîndul la suicid o mistuia. Pe acest fundal ne-a venit în minte o zicere a unuia mare de Oxford, vorbă citată de Iosif Ț.,  (dacă nu ne-nșelăm): „Crucea lui Christos e echilibrul minții noastre!” Mare vorbă!

Ce nu putem să nu amintim e vorba cu care ni s-a adresat doamna noastră doctoriță. La cazul cu tranzistorii & microfoanele, datorită acutizării delirului de persecuție/urmărire, specialista noastră a indicat „șocuri electrice”. Într-o vreme în care, după modestele noastre cunoștințe, în plan internațional (occidental) începuse să se renunțe la astfel de terapii, la noi dimpotrivă, Doctorița ne-a cerut să fim prezenți pe toată durata electroterapiei. La crize epiletice grand mal „naturale” am mai asistat noi. Dar la cele artificial induse, niciodată. A fost impresionant… 😦 Ce dorim să accentuăm e întrebarea care ne-a fost pusă de doctoriță: „Ți-ar fi frică de o astfel de terapie?!?”- citat parafrazat. Era o copie cizelată, stilizată a securistului Medan din anii facultății, cînd în mașina cu care ne-a dus la interogatoriu, ne-a întrebat dacă ne e frică sau nu de palestinieni, că „s-ar putea să…”.  Să nu se (mai) știe de noi! Vădit surprins de întrebarea securistei-doctor, am replicat ceva de genul: „Nu cred...” Nu dorim să pozăm în supra/superoameni, căci ne cunoaștem limitările… Dar un lucru e cert: fără El am fi fost pradă ieftină FRICII, a celei personificate. Ne-a fugit gîndul la sfatul celor doi coreligionari dat înaintea accederii la Psihiatrie: „Dacă e de la El, cu El se poate și la nebuni!”

Retroactiv, căci atunci pe moment nu am realizat, ne-am întrebat:

De ce ne-o fi trimis Doamna de Fier la Doamna Secu?!?

De ce ne-o fi întrebat aceasta din urmă dacă ne e frică sau nu de șocuri electrice?!?

La peste 25 de ani de la evenimente, puzzle-ul medical începe să se contureze tot mai clar. Nu în totalitate, dar cu mai puține necunoscute. Pe lîngă aceasta, beneficiul cîștigat prin acest episod, nu a fost mic. Am înțeles cîte ceva din complexitatea lumii spirituale… Am gustat din ce înseamnă harul de-a mai fi „întregi la minte” (sperăm! 🙂 )… Am învățat în a nu ne grăbi cu etichetările în cazul patologiei psihiatrice (așa cum o facem adesea în cazul celei „trupești”)…

Și iaca-șa s-a mai scris o filă nescrisă (sic!) din DUI, DUI și iar DUI! 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s