Istoria umană e ciclică. Iată o banalitate ce-ar putea regurgita din noi, cei suficienți.
Cu toate acestea Daniel ne reamintește într-o formă lirică, prin „NOSTALGII” (ca debut al noului cilcu „LÎNGĂ EDEN” din „POEMELE EDENULUI”), angoasa urmată curiozității demonice și neascultării luciferice, întruchipate în cuplul edenic.
De la taifas și rîvnire ilegitimă, la neascultare, plîns și (po)căință tardivă, iată parcursul de-o clipă și fatidic al rasei umane, reprezentativ ilustrat de Adam și Eva.
Aplecarea înspre „josnica jivină” în sensul ei plenar prin obediență, explică nu doar mobilul entropiei antropice ci și al celei cosmice.
De ascuns ne-am ascunde, dacă am putea. Dar undei- noima?!?
De plîns, da, dar în ultimă instanță cel mai adesea…
De (pro)căit, doar dacă vrem… Niciodată nu-i de prisos!
E pasul retur de la „LÎNGĂ” spre „ÎN EDEN”…
NOSTALGII
De când am stat de vorbă în grădină
sub pomul cel atâta de râvnit
Şi-am ascultat de josnica jivină
M-am tot ascuns
Şi-am plâns
Şi m-am căit
