Despre pălitul dorului, bîrna duhnind a erezie, reprimare și (multe) altele de la Vasile (1)

Trebuie să ne confesăm!

Dar nu unui „duhovnic”, ci spectrului pestriț de cititori. Aceasta deoarece ne-am confruntat cu două dileme. Prima legată de tipul de registru pe care să-l folosim în analizarea cazului Vasile Tomoiagă. Am avut de ales între stilul libelist si cel temperat-sobru. Deși înclinația noastră era spre primul, am găsit de cuviință ca pentru un momemt să ne reprimăm acest prim impuls. Cea de-a doua era pe marginea modului de structurare a replicilor lui Vasile la comentariile de la „Domnilor, eu m-am retras!” După număr de replici?!? După atitudinea partizană sau nu?!? După gravitatea unor afirmații?!? După consecvența sau lipsa ei în abordarea principială?!?

După o atare frămîntare am considerat să grupăm răspunsurile lui Vasile pe două mari paliere (numărul descrescător de replici respectiv atitudini pozitive-negative), dar hibridizate.

Și iată ce-a ieșit!

Vom începe cu replicile laudative…

După obișnuitele mulțumiri adresate celor care l-au lăudat pentru reortodoxire (Teofil, Agnusstick), Vasile consideră să-i mulțumească in extenso lui Dănuț Mănăstireanu (și el un fost evanghelic convertit la anglicanism) pentru rolul semnificativ pe care l-a jucat în noua „reconsiderare a evanghelicalismului și Ortodoxiei”. De observat diferența de (des)considerație pentru cele dou curente teologice prin majuscula alocată ultimului. Semnificativ, nu?!? Dar ca lucrurile să nu rămînă necristalizate, delimitarea „fundamentală” dintre el și Dănuț nu este uitată. Aici Vasile ne introduce o definiție (deși altuia i-a afirmat fără nici un echivoc, că el nu definește biserica) a ortodoxiei. O afirmație precum „Ortodoxia este firea omului” nu face decît să frapeze. Cum adică?!? Despre care fire a omului e vorba?!? De firea pămîntească supusă putrezirii?!? De firea umană cu toate roadele ei descrise de apostolul Pavel la Galateni?!? Și ca și cum nu ar fi fost suficient, ni se spune mai apoi că „alegerea acestei  căi (ortodoxe-n.n.) nu este o chestiune de gusturi ci de adevăr”! Incredibil! Adică Vasile a trăit „în adevăr” (prima lui ortodoxie de 20 de ani), apoi (deductiv) a trăit în neadevărul evanghelicalismului (alți 20 de ani la abptiști), iar acum revine la trăirea „în adevăr” (prin reortodoxizare) pentru restul vieții?!?  Ce capital de credibilitate mai putem să acordăm unui astfel de traseism?!?

După ce Alexandru îl sfătuiește să nu mai facă apologetică și să nu se justifice, îi urează „Multa rugaciune, spovedanie, sfanta liturghie si impartasanie.”. Rugăciunea biblică e bună. Mărturisirea adevăratelor păcate și adresate corect biblic, așișderea. Dar nu vedem cum litera și spiritul arid al unei liturghii (la care recent am participat și noi) poate șterge paranteza „eretică” a lui Vasile. Îi mulțumește lui Alexandru, dar se și delimitează. Se delimitează de orice tentație apologetică. Ca fondator al curentului apologetic înființat la Cluj, avînd invitați de peste hotare (inclusiv pe Liviu Pup-Percy, un fost dîmbean ca și Vasile), ce va face cu acest trend ?!? Îl va abandona, sau mai grav, îl va îngropa în ștergarul uitării?!? Păi nu a fost vorba de o vocație, de un dar spiritual!?!

Confesarea către danielvla privind reprimirea la ortodocși, ne surprinde. Asta deoarece noi credeam că se va urma tiparul biblic. Dacă părăsirea ortodoxiei a atras afurisirea de către biserica istorică, nu tot de către ea trebuia să fie făcută și reprimirea lui Vasile?!? De ce „nu în biserica plină de credincioși, ci mai discret”?!? De rușine?!? Nu putea să ofere astfel o lecție obiectuală tuturor celor care ar fi putut fi tentați să urmeze exemplul lui Vasile?!? Să fie oare vorba de un tîrg între Vasile și clerul ortodox (ierarhul și duhovnicul lui)?!? Suntem foarte curioși să aflăm care au fost detaliile și baza teologică a acelei slujbe de reprimire. Dacă ea a fost impregnată de imprecații  și afuriseli, e clar…

Cunoștință mai veche a lui Vasile, preotul David Hudson (fost misionar evanghelic la Cluj, sub tutela lui United World Mission, o organizație a cărei viziune e să planteze biserici evanghelice inclusiv în România și la a cărei prelegeri am avut și noi harul să participăm), este ospitalier primit de către amfitrionul virtual. Formula „Părinte David” ni se pare incongruentă din două perspective. Prima e cea scripturală. Noi creștinii avem un singur Părinte, pe Dumnezeu Tatăl. A doua din perspectiva realității. Să presupunem că am apela la formula paulină pe această temă. După cunoștințele noastre, în nici un caz David Hudson nu este părintele spiritual ( în sensul convertirii la baptiști) a lui Vasile. Poate în cel al reortodoxizării.

Față de Mihail Andrei, unul care în pridvorul nostru virtual nu s-a abținut de la a ieși în decor mizer, Vasile e ambiguu. Îl dojenește parțial prin „Vă rog să fiți mai puțin pătimaș”. Cum adică: mai puțin sau de loc?!? Puțină patimă, puțină lipsă de condescendență e permisă?!? Dar dincolo de acest aspect „minor”, ne e dat să ne confruntăm cu o definire a ortodoxiei, una rar întîlnită. „Ortodoxia e firea omului,normalitatea, adevărul.” O astfel de aserțiune e din multiple puncte de vedere insuportabilă. Primul: nu concordă cu realitatea izbitoare a ortodoxiei trecute și prezente. Nu apelăm la accentele naționalist xenofobe și antisemite ale unor proeminenți ortodocși, ci doar la efectul ilogc al enunțului. După Vasile, tot ce e  neortodox e anormal și minciună. Pe ce bază teologică și a competenței poate Vasile să afirme o astfel de elucubrație?!? Dar chiar mai mult decît atît. Își dă seama că tot edificiul trudit în cei 20 de ani petrecuți printre evanghelici va fi fost inutil?!? Și că prin aceasta Vasile se dezice de sine, ca persoană?!? Dacă ortodoxia e adevărul unde mai rămâne loc pentru Christos?!?

O psihanaliză a unui astfel de demers mai că s-ar merita pentru cei ce vin din spate.

Dar cine s-o facă…?!?

-va urma-

Anunțuri

8 gânduri despre “Despre pălitul dorului, bîrna duhnind a erezie, reprimare și (multe) altele de la Vasile (1)

  1. Pe cele doua expuneri nu prea sunt comentatori,dar ma indoiesc ça nu sunt citite si recitite .
    Faci o adevarata treaba de un doctor spiritual curajoasa si bine venita.
    Trebuia pus degetul pe „narav” .
    Si politic si religios in Romania se plimba baieti cu-o dezinvoltura demna de renegat
    Interesant ça mereu au explicatii plauzibile si de fiecare data sunt in locul care-i cel drept sau indreptatit cum se exprima mariile lor! ….

    1. „Trebuia pus degetul pe “nărav”.”-Asta da mon cher!
      Năravurile-s multe, iar nărăvașii și mai și. Dar să sperăm că toate au un sfîrșit. Cu El și cu voi ,cred că-l vom ajunge! 🙂

  2. Barhimeu, eu ma bucur ca ai inceput …si ca ,,va urma”.
    Asa ca nu te da batut !.
    Esti clujean si eu astept mai intai de la cei ce-l cunosc pe Vasile sa scrie…
    Daca a iesit dintre baptisti a iesit in primul rand dintr-o biserica locala.
    Ce spun despre el cei care-i cunosc viata si slujirea ?

    1. De bătut nu mă las, doar la cap! 🙂 Și asta cu porția…
      Și ca să vezi cum lucrează Duhul… Fără să fi bănuit că un alt clujean ne va vizita, Dan ne oferă detalii asupra unei realități nedovedite de noi, dar bănuite.

  3. Stiu ca dansul era pasionat de apologetica.
    Oare Ravi Zacharias, C.S.Lewis,Norman Geisler sau Alistair Begg…ar arata ca Isus care este exclusivist…si nu accepta alte intermedieri spre Dumnezeu …il poti gasi pe Dumnezeu in spiritul, studiul si practica ortodoxiei?

    1. Ioane dragă,
      Despre al doilea am oarece întrebări. Pe al patrulea nu prea îl cunosc. Îl știam pe alt Alistair, dar McGrath, dar și acesta îmi ridică semne de întrebare legat de constanța lui apologetică. Dar despre primul și al treilea, jos pălăria!
      Cred că ultima întrebare ai dorit s-o pui lui Vasile. Așa-i?!? 🙂

  4. asa este. I-am spus lui Vasile Tomoiaga in privat ca un pic il cam inteleg.

    Cunosc 2 prieteni ai mei care la fel au o simpatie si indragire fata de continuitatea crestinismului si a interpretarii Scripturii in sanul bisericii Institutionalizate, istorice.

    Unul – baptist doreste sa se calugareasca spunandu-mi ca Crestinatatea evanghelica pentru el e prea galagioasa cu mult show..si nu prea mai suporta zangaiala asta..si isi doreste asa ceva mai meditativ-mistic.

    Nu m-am opus ..i-am spus ..Bine…*(X) du-te si cauta -L pe Dumnezeu in dorinta si foametea inimii tale.

    Al doilea prieten este scarbit si ii este sila de muzicalitatea din spatiul nostru evanghelic, el sustinand ca adevarata inchinare pentru poporul roman ..este pe o baza culturala slava,nicidecum anglosaxona..de aici si repulsia lui pentru lieduri, melodii englezesti,imnuri…..intrucat inima lui are rezonanta mai cu precadere spre stil bizantin, ortodox,…cantari slave precum „nota el, cele compuse de N.Moldoveanu”.

    Pentru mine asta era contradictia si paradoxul..sa fi pasionat de apologetica..care te duce la un studiu aprofundat,foarte atent si selectiv catre Adevaruri Absolute nenegociabile..si totusi sa aflam aceasta veste. (convertirea la ortodoxie).

    Adevarul este ca nici in protestantism…exista trapa-si capcana ca doar elita, si pastorasul sa iti serveasca „Informatia corecta biblica” si sa nu iti mai exersezi gandirea si mintea …insa sa lasi asta pe seama ..clericilor si a sfintilor parinti..mi se pare un pic dubios.

    Trebuie sa avem o atitudine de respect pentru decizia lui.

    1. Ioane drag, Sandule scump și Grigore preaiubit! 🙂
      Ceva nu înțeleg. Ce să însemne „așa este”?!? Adică l-ai abordat pe Vasile cu întrebărea respectivă sau doar i-ai spus că îl înțelegi? Și apoi, ce semnifică acel „pic”?!? Păi la cîte ni s-au întîmplat nouă evanghelicilor inclusiv din partea evanghelicilor, ce-ar fi trebuit să facem?!? Să-l „copy-paste” pe Vasile?!? Sau mai grav, să trecem la atei, sau la agnostici, sau mai știu unde să dezertăm?!? Stai domnule , pardon frate, în bătătura-ți și luptă pentru corijare și zidire.
      Și apoi cred că puțin ai greșit conjugarea verbului din „Trebuie sa avem o atitudine de respect pentru decizia lui.” Îmi place să cred că nu dai lecții de morală. Pe mine nu ai cum să mă incluzi în acel „să avem”. Și de ce?!? Pentru că Scriptura spune: „schilodească-se odată cei ce vă tulbură”.
      Ca un sfat pentru viitor: cred că problemele prietenilor trebuiesc lăsate pe alte orizonturi…Scuză-mă și ajută-mă. Faci cumva o pledoarie pro dromo celor doi prieteni ai tăi?!? Sper din toată inima că nu!
      Cu bine, Barthimeu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s