Despre pălitul dorului, bîrna duhnind a erezie, reprimare și (multe) altele de la Vasile (la Mihai Ciucă -2)

4,3,2,1… Nu suntem la lansarea nici unei navete spațiale de pe vreun  aerodrom. E vorba doar de trecerea la categoria grea a răspunsurilor (negative , ba chiar mai mult decăt atăt) a lui Vasile pe marginea articolului „Domnilor, eu m-am retras!”.

Dar pînă atunci, pentru a fi în tot cu ultimele tendințe de reconstituire și reconsiderare a gestului lui Vasile Tomoiagă, am dori să reiterăm ceea ce credeam că s-a subînțeles. E vorba de aspectul reprezentativității pe care cineva îl insera ca aparținîndu-i lui Vasile și Dănuț Mănăstireanu. Dacă reprezentativitatea e produsul unei elecții de către un for social, sau dăcă ea derivă dintr-o delegare, atunci e foarte clar. Nici Vasile și nici Dănuț, prin propriile lor decizii de a se retrage din comunitatea evanghelică (fără a o consulta în prealabil dacă dorește sau nu să fie reprezentată prin ei), nici de jure dar nici de facto, nu pot fi reprezentativi pentru cei pe care i-au abandonat și denigrat!

Revenind la răspunsurile date de Vasile celor care l-au abordat pe marginea reortodoxirii lui, așa cum aminteam în primul episod al acestui ciclu, vom începe cu analiza replicilor lui Vasile, într-o ordine descrescătoare . Adică cu cele patru replici adresate lui Mihai Ciucă.

După ce Vasile adoptă față de Mihai Ciucă un ton oficios, legat de o anume legitimitate, pare-se că trece la un „atac la baionetă”. Dar apropos de mult invocata legitimitate. Aceasta, Vasile o rafinează din Tradiție, nicidecum din Scriptură. Asta deoarece în Fapte 15 și mai apoi din belșug în epistolele pauline (Iuda fiind foarte categoric și el), darea de seamă respectiv îndemnurile biblice sunt apanajul Bisericii (nu al duhovnicului) respectiv al tuturor membrilor/mădularelor Trupului lui Christos. Acum înțelegem de ce reprimirea lui Vasile nu a fost făcută în plenul comunității locale, ci discret, la sfatul unui ierarh și duhovnic (în ipoteza că sunt două persoane distincte). Prea sună a secretomanie ilegitimă… Urmează un fel de moment al adevărului legat de atitudinea genuină a lui Vasile față de foștii coreligionari. Tonul incisiv, ironic, cu accent batjocoritor transpare  înaintea citatului din Mihai, un citat pe cît se poate de pertinent teologic pe marginea Cinei Domnului. Dacă „Trupul uman al lui Isus a fost ca un vehicol de care Dumnezeu s-a folosit pentru a ni se revela și pentru a duce la capăt lucrarea de răscumpărare pe cruce. Acum Isus este înapoi în gloria cerească și șade la dreapta Tatălui. Dumnezeu este Duh și nu este materie. Intrăm în chestiuni elementare de doctrină aici. Nu, Isus nu se va întoarce în trup de carne și oase” duhnește a erezie, atunci să ne scuze toți avocații ortodoxiei și a lui Vasile!

A doua intervenție a lui Vasile la adresa gălățeanului Ciucă, din nefericire conturează și mai sumbru portretul primului. După Vasile, anumite funcții, lucruri, practici, nu trebuiesc necesarmente să fie stipulate în Scriptură ca să poată avea legitimitate, importanță. E vorba despre inexistența mențiunii duhovnicului în Biblie. Adică cum: adăugăm noi ce convine tradiției la spiritul Scripturii?!? Și ca cei ce i-au urat de bine lui Vasile la despărțire și mai mult, i-au apreciat curajul în acest demers dezertor, să fie elucidați de simpatia ce le-o poartă, exilatul denominațional le spune limpede: „Nu suntem mădulare ale aceleiași Biserici”. Ultima frază e validă doar dacă simpatizanții lui Vasile mai fac parte din Biserica Universală a celor născuți din nou, din apă și din duh… Despre depersonalizarea hermeneutică la care Vasile singur se angajează prin abandonarea oricărei dialectici biblice, nu mai trebuie amintit. E patognomonică! Afară de cazul în care„ a trișat” peste 20 de ani de evanghelism. Putem fi tentați de ultimul scenariu dacă luăm în calcul debutul germinativ al revenirii la ortodoxie: Crăciunul lui 2012. Dar refuzăm această speculație, lăsînd timpului rolul de clarificator. Ca abandonul unei minime imagini de sine rezonabile să fie complet, Vasile se explică: la „învățătura Bisericii la care eu ader (ader- adăugăm noi) fără rezerve.”. Nimic, nici vorbă de minimal. E un fel de salt în hăul îndoctrinării oarbe. Care compendiu teologic rezonabil propagă așa ceva?!? Căci Scriptura îndeamnă la un spirit critic, la discernămînt, la confruntare sinceră cu Adevărul, nicidecum la „Crede și nu cerceta!”. Despre legitimitatea biblică selectiv și partizan invocată de fostul evanghelic, nu mai merită să amintim cînd Vasile vine cu liturghia.

Cu al treilea răspuns adresat lui Mihai, Vasile rupe orice cutumă în materie de bibliologie Biblică și ecclesiologie biblică. „BISERICA PRECEDE SCRIPTURA”. Majusculele ne aparțin… Unde s-a mai pomenit o așa inepție?!? Cum de mai suportă ecranele computerelor o astfel de stupiditate?!? Păi în acest interval, Dumnezeu unde a fost și mai ales, ce-a făcut?!? Uf! Că iar am părăsit pentru o clipă idea de sobrietate ce ne-am propus-o… Rolul categoric, absolut și exclusiv al hermeneutice e atribuit de Vasile bisericii. Și dacă biserică înseamnă exclusiv și răspicat ortodoxie, e și mai grav! După ce îl admonestează pe Mihai că și-a arogat un drept legitim (autonomia hermeneutică), Vasile se confesează. Ne spune că e tulburat de o atare posibilitate, de un asemenea drept. Sincer punînd problema, noi credem că în străfundul lui interior, Vasile e tulburat…

Dar cu al patrulea răspuns, Vasile se ridiculizează și radicalizează plenar. Dacă tot se trîmbițează că Biserica e prima și ultima în materie de hermeneutică biblică (măcar că Biblia se explică ca nici o altă carte pe Sine), cine formează Biserica?!? Nu mirenii, nu preoții, nu episcopii și toți ceilalți?!? Pare un fel de negare a negației în varianta reotodoxită.

Cu „Eu am ales” se încheie nu doar dialogul Vasile-Mihai, ci și orice speranță de revenire la „firea omului”, la „normalitate”, la gîndirea critică…

-va urma-

Reclame

10 gânduri despre „Despre pălitul dorului, bîrna duhnind a erezie, reprimare și (multe) altele de la Vasile (la Mihai Ciucă -2)

  1. permiteti-mi o abordare venita din prisma unuia care l-a cunoscut pe Vasile in realitate, nu din spatele tastaturii. In realitate, “reortodoxirea” lui Tomoiaga nu e nici pe departe un act “mistic” si nici nu e pe atat de adanc pe cat vrea Vasâi sa ne faca sa credem. Vasâi nu e un intemeietor, nu e un deschizator de drumuri, nu e un vizionar, dupa cum nu e si nu a fost catusi de putin un om important in comunitatea evanghelica. A cautat, probabil, gloria din spatele blogului pe care l-a initiat (care… sa fim seriosi, nu a fost nimic altceva decat un ziar de informare cu si despre evenimentele din lumea evanghelica clujeana). Cum orice minune tine 3 zile la romani, a venit si vremea in care s-a plictisit de raspunderea pe care o purta datorita blogului si probabil, a ajuns sa se simta insuficient apreciat. Epuizand toate alternativele oferite de evanghelici, a cazut usor in plasa unui om viclean care l-a spalat pe creier… Vasile era lutul perfect care avea sa intre pe mainile unui „maestru tradator”. incet, dar sigur, Tomoiaga s-a transformat dintr-un crestin independent intr-un ucenic caruia i se turna de-a dreptul o doza zilnica de dispret fata de evanghelici, iluminandu-se totodata calea catre “biserica cu autoritate apostolica”. Nu, nu Vasâi cel discutat aici a fost cel care a avut ideea. El doar a preluat-o, ca un bun ucenic care este el. In tot acest timp, invatatorul lui slujea in continuare intre evanghelici, prea putini oameni banuindu-l de fapt ca juca la doua capete. candva prin primavara, am fost invitat si eu la o intalnire cu cei doi „ganditori”. am inteles sensul intalnirii tarziu, cand intr-o discutie, Vasile ma socheaza cu o afirmatie: „Dane, tu ai suflet de ortodox”. Probabil intrase in posesia unui cititor de suflete, de genul unui cititor de bare… insa atentie, citirea nu e cu dublu sens. intr-o discutie, cand mi-am aratat indoielile fata de „legitimitatea schimbarii de macaz”, Vasile mi-a retezat vorba, invocand ca nu am eu de unde sti ce e in sufletul lui… eu nu, dar el imi citise sufletul si ii pusese eticheta „suflet ortodox”. intamplarea face sa fiu a treia generatie de evanghelici, iar de mic copil, inca pe vremea lui Ceausescu, am incercat sa imi evanghelizez colegii la scoala. foarte neortodox si totodata, foarte periculos pentru acele vremuri sa le vorbesti celorlalti despre Domnul Iisus. Sa revenim insa la subiect. Odata cu anuntul facut de Vasâi cel reintors, deodata, invatatorul lui a fost deconspirat. Acum urmeaza sa caute gloria intre ceilalti. Vor sfarsi insa in obscuritate, pentru ca daca evanghelicii au gresit cu ceva, a fost ca i-au bagat pe cei doi prea mult in seama. Li s-au oferit haine prea mari pentru cine sunt ei de fapt. Atat de mult au fost bagati in seama, incat au ajuns sa se considere prea valorosi pentru noi. Cum romanul e cunoscut pentru schimbarea macazului, Vasâi nu face exceptie.

    1. Dane, bine ai venit la noi în tindă!
      Aportul tău detailat, de primă mînă, nepartizan și la subiect, nu face decît să aducă un nou clișeu despre realitatea neștiută de neclujenii care se erijează în „bocitorii” lui Vasile. Eu am bănuit că „e ceva putred în Danemarca” pseudoevanghelică clujeană, dar nu aveam dovezi. Mulțumesc pentru acest substanțial aport. Mai rămîne să ne confirmi și identitatea celuilat „gînditor” ultraortodox. Bănuim noi cine-i dar te lăsăm pe tine să ne ajuți!
      Salutări tuturor irisenilor de bună și dreaptă credință, dar mai ales mamei tale și lui Remus. Prietenul meu „de-o viață”! 🙂

  2. Mai sunt cateva aspecte care ne pot oferi o explicatie a gestului lui Vasile. In primul rand, Vasile e patriot. Pentru asta il respect. Tatal meu, cu mult inaintea mea, a fost un mare patriot. M-a invatat sa imi iubesc tara si pentru asta sunt aici, acum. Vasile a ajuns sa considere (din nou, ideea i-a fost indusa de cel care l-a ghidat pe calea reortodoxirii) ca evanghelicii sunt produsul Americii. Gandirea, modul de inchinare american a ajuns prima data in Romania prin intermediul celor care in perioada interbelica, inainte de marea criza, au lucrat la construirea Americii si s-au intors pentru a cladi ceva in Romania cu banii castigati peste ocean. Atunci a avut loc prima explozie, sa zicem asa, a neoprotestantismului in Romania (cu precadere Baptisti). A doua asa-zisa explozie a avut loc dupa caderea cortinei de fier. Americanii au venit in Romania la inceputul lui ’90 si au tinut evanghelizari (in special in Ardeal, Clujul fiind fruntas la astfel de evenimente). Tin minte ca am asistat la o evanghelizare la Teatrul National Cluj. Usile inimilor erau mai deschise ca niciodata. Prin oameni care s-au manifestat a fi pro-americani (tatal meu fiind unul dintre acestia), evanghelizarile si constructia de biserici a luat o amploare nemaiintalnita. Sa facem insa o saritura pana in 2008/2009. Bisericile neoprotestante au devenit numeroase, oamenii intorsi la Domnul numarau deja sute de mii. Incepuse insa criza economico-financiara. Criza … dupa cum bine stiti, a venit tot de peste ocean. Incetul cu incetul, un curent anti-american se instala printre romani si implicit printre neoprotestanti. Pentru a proteja romanismul, apar personaje precum Vasile, care insa nu se limiteaza la a fi neoprotestanti patrioti, ci merg mai departe in gandire: nu poti fi patriot daca nu imbratisezi credinta unica. Repet, toate aceste lucruri i-au fost sadite incetul cu incetul in suflet de catre cel care l-a adus pe aceasta cale si a carui nume nu il voi face public (consider ca e datoria lui Vasile sa faca acest lucru). Vasile nu e decat soldatul care e trimis primul pe front. Invatatorul lui sta deoparte si probabil citeste aceste randuri. Vasile nu e decat o victima. Cred in continuare si ma rog sa se trezeasca la realitate, chiar daca si-a exprimat dorinta ca noi sa nu ne rugam pentru el. Chiar daca ma considera un tradator fiindca va impartasesc aceste lucruri, eu consider necesar sa va deschid ochii asupra a ceea ce s-a intamplat in realitate. Am crezut, chiar si dupa reorientarea lui Vasile, ca suntem frati in credinta. Mi-a spus insa intr-o conversatie ca in vremurile de pe urma vor fi multi Hristosi falsi, dandu-mi de inteles ca noi am sluji unui Hristos fals, din moment ce nu ne aflam in sanul „singurei biserici legitime, cea Ortodoxa”. Consider ca toate aceste detalii trebuie facute public, astfel incat cititorii sa nu se lase indusi in eroare de „misticitatea” actului lui Vasile Tomoiaga. Nu e nimic mistic in schimbarea lui de macaz. Vasile e doar o victima a unui profesor malefic. Cel mai grav e ca Vasile nu e singurul. Mai sunt si alti naivi…mai putin cunoscuti insa (nefiind bloggeri)

  3. Fără să știerbesc din dezvăluirile lui Dan, si în paranteză fie spus nu ar fi rău să-și ducă pînă la capăt mărturisirea, dar aș vrea să scot ceva in evidentă.
    Expresia lui Vasile de a nu mai conlucra decît cu „Cel ce-i se mărturisește ” m-a dus cu gîndul la un fenomen foarte acut chiar si printre evanghelici. Multi se pocăiesc si rămîn pocăiți atîta timp cît încrederea pe care și-au pus-o intr-un confesor, pastor model sau un anumit tip de pocăiți iar cand încep să apară îndoielile fie din deceptii fie din depășirea nivelului spiritual al persoanei vizate, abandonează și încep să împroaste cu pietre.
    Nimic nu se spune si nimeni nu zice ceva de relația lui cu biserica din care făcea parte, conducerea ei…
    Sigur, nu s-a întîmplat ceva in zona asta, că prea este totul numai filozofie……?

  4. exista oameni care se razvratesc in fiecare biserica. nu cred ca are importanta cum se numeste acea biserica. vasile s-a departat de unul singur, din propria-i dorinta. cum dragoste cu forta nu se poate face si gasindu-si „sufletul pereche” in ale „legitimitatii bisericii apostolice”, atomul s-a tot divizat pana a … explodat.

    p.s. sper ca nu va suparati pe mine ca nu am sa va dezvalui numele celeilalte persoane. consider ca, in primul rand acea persoana trebuie sa isi recunoasca public orientarea. mai apoi, vor aparea subiecte de discutii (precum acesta), unde va avea, cu siguranta, dreptul la replica. oricum, numele conteaza mai putin.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s