Crăciunul și „e prea puțin lucru”

Natura umană în genere, iar cea a românului prin excelență, are înclinații bizare. Una dintre acestea e aplecarea spre o cît mai redusă investiție, spre acel minimum minimorum  de cheltuială, pentru dobîndirea unui maximus de profit. Ciupitul pe ici, strînsul curelei pe colo, sunt expresiile unei mentalități nu doar balcanice, ci a celei universal valabile. Inclusiv a celei evreiești. Sper să nu fim acuzați inutil de ceea ce nu e cazul! 🙂

Că istoria a dovedit că cel mai adesea o astfel de filozofie de viață ieftină nu e și rentabilă,  e o altă poveste. Și ce e trist, e că nu prea învățăm nici din propria noastră istorie.

Într-un vădit și izbitor contrast, Dumnezeu abordează economia rasei umane, într-un cu total diferit registru. În incomensurabila-I mărinimie, El merge crescendo. Developarea filozofiei Lui are la bază o cu totul altă paradigmă.  E vorba de acea amplificare perpetuă a Harului Său răscumpărător. Cu alte cuvinte, El merge din treaptă în treaptă a surplusului de investiție.  Generozitatea-I neasemuită e circumscrisă de cel puțin două expresii. Prima e cea folosită de Isaia, mai concret acel „e prea puțin lucru”; iar a doua e cea a lui Pavel (profund marcat de gîndirea profetului) prin renumita-i sintagmă „dacă atunci… cu cît mai mult acum”.

Revenind la profetul mesianic, nu putem să nu recunoaștem „semi-eșecul”  cu Israel. Yahweh intenționa ca Poporul Ales să fie lumina neamurilor. Eșecul ralierii urmașilor lui Avraam la acest deziderat divin, e deja istorie. Nu doar că Evreii nu s-au ridicat la înălțimea chemării, dar s-au și „rebelionat” împotriva lui Dumnezeu. O apostazie înfiorător de neagră, neagră de s-o tai cu cuțitul! Dar ca evaluarea să fie obiectivă și completă, trebuiește amintit că israeliții nu au fost singulari. Ei au fost și reprezentativi pentru întreaga omenire. Noi toți, dintotdeauna, „zăceam în întunerec”.

Pe acest fundal, Dumnezeu scoate Asul câștigător din mînecă. După ce vorbise dintotdeauna, prin variate modalități, El a considerat ca de Crăciun să se exprime plenar prin Fiul. Această exprimare nu putea să îmbrace altă formă decît cea a Luminii.

„Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.” e doar preambulul profetic al generozității divine. Cu întruparea Luminii, începe punerea în scenă a capodoperei Mîntuirii noastre. Cu alte cuvinte, Crăciunul e renunțarea la acel „e prea puțin lucru”. E desfășurarea în forță a Harului .

La mai bine de două milenii de la această supremă investiție de capital mîntuitor, roadele încă se mai lasă așteptate. După noi, la așa cheltuială, se impunea un profit pe măsură. Adică mîntuirea întregii umanități. Nefericirea face ca profitabilitatea, atît numeric dar și (sau mai ales) calitativ, să fie redusă, dacă nu chiar extrem de redusă.

Tîlcul nu e greu de prins. Niciodată nu e prea tîrziu pentru abandonarea lui „ e prea puțin lucru să...”.

Să ce ?!?

Să ne mulțumim doar cu trecerea pragului, doar cu umblatul pe fîșia dintre Împărății. Să ne amăgim cu chilipiruri tip Ezechia „că măcar în timpul vieții mele…” Să ne lăfăim într-o anume comoditate spirituală, ca să n-o numim indolență.

Dar nu… Noi nu putem. Avem încă prea multe sub preșuri. Ieslea noastră miroae încă prea greu. Sunt încă multe polițe de plătit. Economia noastră diferă de a Lui… 😦

Să fie oare chiar așa?!?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s