Iuda- un prim pas introductiv

Nașterea unei idei se poate produce chiar și în cele mai bizare circumstanțe. Nu știm dacă bizareria împrejurărilor are legătură și cu cea a ideilor.

Oricum, curiozitatea de-a ne apleca asupra Scripturilor ne urmărește mai de mult. Ea a debutat cu lecturarea Lor, după care a urmat o memorare a unei părți semnificative. Cu cît apropierea de Ele s-a desfășurat mai mult în timp, cu atît „silnicia disciplinei” a fost înlocuită de plăcerea studierii Lor.

Pe această linie se înscrie și apropierea de Iuda. „Ia să memorăm (și) Iuda!”-ne-am zis. Nu pentru că  „ținerea în priză” a scoarței cerebrale ar fi fost primul argument în acest demers (deși o astfel de intreprindere are efecte profilactice anti senilo-demențiale evidente), ci pentru că (și) de cercetarea Scripturilor depinde eternitatea noastră.

Abordarea epistolei în genere, s-a bazat pe „o periegeză laică asupra unui text teologic” (ca să-l cităm pe Adrian Iosif), care la- rîndul său face o critică a textului „Înconjurînd Muntele Fericirilor” de Marius D. Cruceru. E vorba de descifrarea Scripturilor prin apelul la Scripturi. Această „tîrcoală” nu numai că e legitimată de Biblie prin intermediul lui Petru, dar e și universal folosită în lexicologie. Cum altfel ne-ar oferi dicționarele semnificațiile cuvintelor, dacă nu apelînd tot la ele ?!?  Cu riscul de-a fi catalogați inoportuni, mai că am putea defini această metodă drept intra-periegeză. Cu alte cuvinte interpretarea lui Iuda se poate face pornind exclusiv de la conținutul epistolei (dimensiunea-intra), extrapolînd apoi demersul la Noul Testament și sfîrșind cu Vechiul Legămînt (aspectul-peri). Metoda are o vechime milenară!

Pe concret, OICA (cine nu-și mai amintește de celebrul acronim?!?) a reprezentat unealta de bază. Cu cît Observația e mai ascuțită, cu atît disecția textului e mai fină. Importanța fundamentală a acestui prim pas e cu atît mai vădită, cu cît de el depinde tot ceea ce urmează. Cît privește Interpretarea și Corelarea, ele se vor rezuma la Scripturi (în diversele ei versiuni – Cornilescu „cu explicații”, NIV ediția 1984, NLT ediția secundă) și la dicționare-concordanțe biblice (Vine și Strong). E mult, e puțin?!? Depinde… Din punctul nostru de vedere, în ciuda tentatației, ne-am refuzat orice apel la alte resurse bibliografice, tocmai din dorința de-a sublinia că se poate „și cu puțin”!

Confesional (nicidecum denominational), trebuie să menționăm că am făcut recurs și la o imaginație speculativă. Riscul de-a greși a fost evident. Dar am încercat să rămînem în perimetrul „literei și spiritului” biblic.

Avînd așadar la bază aceste premise, am purces spre Iuda…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s