Iuda- un prim pas introductiv

Nașterea unei idei se poate produce chiar și în cele mai bizare circumstanțe. Nu știm dacă bizareria împrejurărilor are legătură și cu cea a ideilor.

Oricum, curiozitatea de-a ne apleca asupra Scripturilor ne urmărește mai de mult. Ea a debutat cu lecturarea Lor, după care a urmat o memorare a unei părți semnificative. Cu cît apropierea de Ele s-a desfășurat mai mult în timp, cu atît „silnicia disciplinei” a fost înlocuită de plăcerea studierii Lor.

Pe această linie se înscrie și apropierea de Iuda. „Ia să memorăm (și) Iuda!”-ne-am zis. Nu pentru că  „ținerea în priză” a scoarței cerebrale ar fi fost primul argument în acest demers (deși o astfel de intreprindere are efecte profilactice anti senilo-demențiale evidente), ci pentru că (și) de cercetarea Scripturilor depinde eternitatea noastră.

Abordarea epistolei în genere, s-a bazat pe „o periegeză laică asupra unui text teologic” (ca să-l cităm pe Adrian Iosif), care la- rîndul său face o critică a textului „Înconjurînd Muntele Fericirilor” de Marius D. Cruceru. E vorba de descifrarea Scripturilor prin apelul la Scripturi. Această „tîrcoală” nu numai că e legitimată de Biblie prin intermediul lui Petru, dar e și universal folosită în lexicologie. Cum altfel ne-ar oferi dicționarele semnificațiile cuvintelor, dacă nu apelînd tot la ele ?!?  Cu riscul de-a fi catalogați inoportuni, mai că am putea defini această metodă drept intra-periegeză. Cu alte cuvinte interpretarea lui Iuda se poate face pornind exclusiv de la conținutul epistolei (dimensiunea-intra), extrapolînd apoi demersul la Noul Testament și sfîrșind cu Vechiul Legămînt (aspectul-peri). Metoda are o vechime milenară!

Pe concret, OICA (cine nu-și mai amintește de celebrul acronim?!?) a reprezentat unealta de bază. Cu cît Observația e mai ascuțită, cu atît disecția textului e mai fină. Importanța fundamentală a acestui prim pas e cu atît mai vădită, cu cît de el depinde tot ceea ce urmează. Cît privește Interpretarea și Corelarea, ele se vor rezuma la Scripturi (în diversele ei versiuni – Cornilescu „cu explicații”, NIV ediția 1984, NLT ediția secundă) și la dicționare-concordanțe biblice (Vine și Strong). E mult, e puțin?!? Depinde… Din punctul nostru de vedere, în ciuda tentatației, ne-am refuzat orice apel la alte resurse bibliografice, tocmai din dorința de-a sublinia că se poate „și cu puțin”!

Confesional (nicidecum denominational), trebuie să menționăm că am făcut recurs și la o imaginație speculativă. Riscul de-a greși a fost evident. Dar am încercat să rămînem în perimetrul „literei și spiritului” biblic.

Avînd așadar la bază aceste premise, am purces spre Iuda…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s