O „ÎNVIERE” de după „MORMÂNT”

După „POMUL FATIDIC” a apărut o lume a contrastelor. Nu doar dintre bine și rău (ca realități mult mai profunde decît simple noțiuni filozofice), ci și contrastul celor două naturi din noi: cea carnală respectiv duhovnicească.

Cu un astfel de contrast își deschide poetul Daniel poezia ce urmează. Rușinea tăcută și grea a „omului numit firesc”,  frapează prin contrast cu lamentația îmbinată cu oda iubirii a „Omului ceresc”.

Condamnat la o astfel de condiție paradoxală, poetul totuși speră. Spera la o vreme a unei reCreații. La un proces seminal cu o triplă valență.

Debutul „E semănat în trup în putrezire”, o „putrezire ca și scut”. Frumoasă metaforă! Dar care putrezire e acompaniată de nostalgia slavei „ca la început”. De nostalgii nu se scapă ușor! 😦 🙂

Apoi „E semănat în neputința firii”, una efemeră. Asta deoarece va veni vremea redevenirii: vom fi slujiți de căpetenii angelice pînă și la înviere.

După semănare în putrezire și neputință (drept așternut germinativ), ce putea să urmeze mai luminos decît însămînțarea nădejdii?!? Dar nu a uneia banale. Ci acelei

Că din  molecule scurse în noroi

S-a plămădi un trup duhovnicesc

În dimineața zilei de apoi.”

O adîncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu...!” 

ÎNVIERE

 

 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc,

tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

1 Corinteni 15:49

 

De am purtat tăcut şi greu ruşinea

Sub chipul omului numit firesc

În vreme-am plâns şi am cântat iubirea

După asemănarea Omului ceresc

 

Va fi cu mine chipul cel de jos

Până la capăt, până-n clipa când

De semănare vremea va veni

Şi-i semănat în vale trupul frânt

 

E semănat un trup în putrezire

Visând neputrezirea ca şi scut

E semănat cu plânset şi ocară

Visând o slava ca la început

 

E semănat în neputinţa firii

Şi va rămâne astfel până când

Arhanghelul va trâmbiţa-nvierea

Şi-o să se scoale morţii din mormânt

 

E semănat, se ştie, în nădejde

Că va veni o zi de recoltat

Când toate trupurile puse-n humă

S-or auzi cu numle strigat

 

Şi astfel, după Chipul cel ceresc

Din molecule scurse în noroi

S-a plămădi un trup duhovnicesc

În dimineaţa zilei de apoi

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s