Munți, „CUVÂNT”, Mutații

Se pare că autorul Poemelor Edenului schimbă registrul tematic. Cu cît (în)depărtarea de Paradis se cască mai mult, cu atît munții, mormanele se înalță mai presus. E vorba de piscurile îngrijorărilor. Nu ni se spune explicit, dar intuim că de ele e vorba.
Poetul constată (bănuim că și din proprie experiență) că timpul prefigurat prin „Mormane de ere geologice”, nu e capabil să anuleze impactul muntos al îngrijorărilor.
„…rătăcit pe poteci” printre munți, speranța că multitudinea și înălțimea lor vor scădea, e una deșartă.
Lecția încrederii, una oferită „de pasăre care îmi izbește fața a mustrare”, a prins rod. Rodul e însăși realizarea îngrijorării urmată de apelul la Cuvînt. Mai lipsea doar crinul să se alăture, și impactul era sporit.
Oricum, în locul brazdelor săpate de îngrijorări, poetul se deschide tot mai mult, „cu mîini senine” acestui „CUVÂNT”.

Spre „CUVÂNTUL” care vindecă!

CUVÂNT

 Munţi… numai piatră

Numai hăuri deschise spre-a înghiţi

Mormane de ere geologice

N-au reuşit să-i îngroape

Drumeţ rătăcit pe poteci fără capăt

Mi-a rămas doar glasul ca să strig

„Doamne

Numai munţi îmi este dat să întâlnesc

În fiecare zi mai mari?”

Apoi îmi plec din nou capul

Fără să mai văd munţii…

Aceeaşi munţi

Fâlfâit de pasăre îmi izbeşte faţa a mustrare

Da, sunt nedrept!

Ştiu că un cuvânt

Cât un grăunte de muştar

Îi poate muta

Şi iarăşi ştiu…

Primesc cu mâini senine

În fiecare zi acest Cuvânt

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s