O „ROCADĂ” indezirabilă

Șahul neconvențional ne învață un principiu: să ne apărăm (credința) atacînd (erezia) și să atacăm (firea) apărîndu-ne (spiritul).

Pe eșichierul existențial, nu știm dacă poetul Daniel ne împărtășește din propriul palmares sau doar își imaginează cam care ar fi implicațiile unei „ROCADE” fundamentale: cea dintre suflet și trup.

Ceva din tabloul saharian ne e prezentat în cele de mai jos, atunci cînd „ROCADA” are loc. De la albul secetos (al sufletului) la uscăciune (spiritului), de la degetele chircite prin și de aer (de cel al necredinței) la norii grei care se încăpățînează să-și descarce desagile binecuvîntării, toate acestea sunt recunoscute ca fiind rezultatul unei „schimbări nerodnice”.

Fie că e mică (în circumstanțe banale), fie că e mare (în preajma unor decizii majore), „ROCADA” suflet-trup, chiar dacă aduce avantaje de moment, din perspectiva veșniciei e păguboasă.

ROCADĂ

Ţarini albe

Tăuri uscate şi solzi de lut

S-au răspândit pe câmpia rănită de sete

Un arbust hrănit de arşiţă

Îşi resfiră degetele chircite prin aer

Cerşind apă

Solul arat se ridică la cer în nori grei

Aidoma celor ce nu vor

Să-şi mai lase umbra pe tăpşan

 

Ce schimbare nerodnică!

Ei nu vor slobozi niciodată

Binecuvântarea ploii

Aşa cum eu aş rămâne

Sfrijit şi neroditor în arşiţă

Dacă aş pune în locul sufletului trupul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s