Iuda- dincolo de banalitatea unei urări (1)

îndurarea,

           pacea și

                       dragostea să vă fie înmulțite.”

Așadar, de la trepiedul chemați-iubiți-păstrați la întreita rugăciune-urare „îndurarea, pacea și  dragostea să vă fie înmulțite”, nu e decît un pas!

În debutul unei întîlniri sau scrisori, cel mai adesea salutul, urarea, binețea trec neobservate. Sunt banalizate. Nu tot așa este și cu introducerile biblice, mai ales cele nou-testamentale. Ele sunt încărcate de noimă, de semnificații. Ingredientele incluse de Iuda în (aparent) sumara lui salutare, nu sunt alese aleator.

Ce sensuri originale ascunde această introductivă  salutare? Ce rațiune trebuie că are ordinea în care Iuda așează această triplă urare? Care poate fi legătura dintre statutul și nevoile destinatarilor epistolei și cele trei ingrediente din rugăciunea-urare? Cine e cel care are, și nu puțin ci din belșug; și nu doar cele trei, ci infinit mai multe binecuvîntări; și Care nu e econom, ci copleșitor de generos în a le multiplica?

Interogații și interogații…

Care e semantica originală a termenilor: „îndurarea, pacea și dragostea”?

îndurarea”- eleos (gr.).  Generic, ea e manifestarea exterioară a milei. Această exprimare reclamă pe deoparte asumarea recunoașterii nevoii de milă, iar pe de altă parte asumarea responsabilității de-a avea resurse și de-a dori să satisfacă  această necesitate. Pe această linie, Hogg și Vine merg mai departe și spun că elosul-ul se aplică atît în relația Dumnezeu-om , cît și în relațiile interumane. „Oriunde cuvintele îndurare și pace sunt împreună, ele apar în această ordine; cu excepția lui Galateni 6:16. Îndurarea e actul lui Dumnezeu, pacea e trăirea inimii ce rezultă din ea”.- citat din Hogg și Vine pe marginea comentariului pe Galateni.

Însăși mîntuirea omului e expresia mărinimiei Lui. Ea doar trebuie cerută cu ardoare prin rugă. Nu doar pentru cel ce se roagă, ci și pentru alții. Și Iuda aceasta face!

Îndurarea, spun Scripturile, e o valență a suveranității lui Dumnezeu. El se îndură de cine vrea și îi place. Și cum Lui îi place să se milotivească de toți care au nevoie de îndurare, nu există discriminare în împărțirea ei.

Moise mijlocitorul și David psalmistul și regele păcătos dar iertat, sunt exemple elocvente de oameni care au beneficiat de și au distribuit altora din îndurarea lui Dumnezeu.

Pe Domnul Isus nu-L mai punem la socoteală. El e mai mult decît proeminent în împărtășirea îndurării. El e singular, e unic. Și ca să ne faciliteze nu doar înțelegerea îndurării ci și aplicarea ei, El ne-a oferit celebra Pildă a robului neîndurător. Asta, pe lîngă acea a cincea faimoasă zicere din Predica de pe Munte: „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”. Lipsa acestei virtuți spirituale la acest individ nemilostiv, Isus o zugrăvește foarte plastic prin acea strangulare de gît  a amărîtului ce-i datora doar una sută lei; și cînd ne gîndim că primul era infinit mai datornic (zece mii de galbeni) față de împărat, parcă și noi am vrea să pocedăm la fel cu el. 🙂

În a doua epistolă a lui Petru (cu care cea a lui Iuda e foarte înrudită prin tematică, dacă nu chiar inspirativă), autorul se folosește de o altă formulă de salut. În locul îndurării, Duhul l-a inspirat pe Petru să folosească harul, care nu este altceva decît o înglobare a îndurării.

De îndurare e nevoie mereu. Și pentru mîntuire, și și după. Și pentru noi, dar și pentru a o oferi altora sub diverse forme. Astfel că Rugăciunea-Urare pentru înmulțirea îndurării din Iuda 2 devine tot mai actuală și stringentă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s