Barzilai-en-Dan către Barthimeu și retur

Dragă Barzila-en-Dan Așa cum am promis, doresc să mă țin de cuvînt. Și anume să răspund acelui decalog argumentativ pe care l-am primit pe marginea articolului publicat de mine recent,  „M-am decis!”.  Analizînd comentariul din mai multe perspective, am considerat că (vorba Vindecătorului) merită postat. Ilustrarea e mai jos: „Dragă Bartimeu În primul rând vreau [...]

Da! M-am decis…

Stăteam în cumpănă dacă să dau curs unui demers legitim de apărare sau nu, în urma articolului  „Cronici mondene (118) În zona gri, toate muştele au ochi albaştri” scris de Vindecătoru, alias Răsvan Cristian Stoica. Cum rigoarea și respectul pentru opinia altora nu doresc să le abandonez, mi-am propus să selectez unele paragrafe din articolul mai [...]

Impactul unei clipe de didimizare

Nu arareori ne e dat în viață să nu prindem momentul, momentul crucial. Sau cum se zice  în româna vulgata, „să pierdem trenul”, sau „să nu fim pe fază”. Astfel de scăpări costă! Ne costă embleme, etichete, ștampile pe care ni le aplică alții. Ne costă implicațiile unor astfel de defazări. Pe un Avraam chemat [...]

„AM CREZUT ÎN VISE” – Un crez năruit, dar nu complet

Poetul Daniel, citîndu-l pe Iov („Mă aşteptam la fericire”) nu face decît să-și publice o expectație. Cea legată de fericire. Cîtă naivitate la mulți dintre noi pe această variațiune! Ce-i nelegitim să credem „în vise”, „Într-un veșnic soare”, „în flori”, „în iubiri sublime”, în..., în... cîte și mai cîte?!? Totul e legitim, nu însă și realist. [...]

O idee rozătoare: racolarea

În esență, tot răspunsul sectoriștilor (căci așa se numeau milițienii de la Serviciul Evidența Populației) trimis securiștilor (un fel de Big Brother) se centrează pe o te(a)mă: racolarea. Vulgar termen. Indecentă etichetă. Supravegheat de și prin vecini, CORBU „nu a fost sesizat să încerce racolarea unor noi membrii la cultul sus menționat”. Dragi tovarăși și [...]

Minciuna, Frica și-nvierea

Un eveniment și două atitudini. O armă ofensivă (Minciuna) și una defensivă (Frica), subminate profund de o realitate zdrobitoare (Învierea). „Minciuna nu are picioare lungi”. Nu doar din vremea cînd preoții nu știau de acest proverb banul avea puterea să (prea)lungească picioarele Minciunii, ci dintotdeauna Părintele ei a știut cum să manipuleze. La o buchisire [...]

Un balans clasic: de la autosuficiență la lașitate

Instabilitățile, oscilațiile, nu caracterizează doar mulțimile (așa cum s-a văzut în precedentul eseu), ci și individul. Întoarcerea subită a armelor (figurativ vorbind) găsește în Petru un exemplu exemplar. (sic!) Un prototip. Că acuma e pe culmea realizării (prin acel nemuritor și veșnic pronunț: „Tu ești  Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”), iar peste o clipă pe [...]

„Este posibil? Este!” – La debut

Inaugurăm o nouă rubrică: „Este posibil? Este!” A devenit deja axiomatică realitatea conform căreia noi suntem un ghemotoc de contradicții. Unele mai antagoniste ca altele. Nu cele în plan strict biologic ne preocupă și doare, ci cele în planul mult mai profund: cele de la nivelul caracterului și comportamentului. Că realitatesa e indubitabilă obiectiv privită, [...]

Registru pentru un „VIS MARITIM”

Cum poate fi citit, interpretat și mai ales trăit un „VIS MARITIM”?!? Înaintea de-a descifra cheia în care a fost scris poemul, trebuiește amintit că (structural) el este un monolog. Poetul își imaginează cu ochii deschiși un „VIS MARITIM” (marea- ce mediu universal!), de fapt un monolog al Demiurgului. Un monolog adresat de Dumnezeu către [...]