Registru pentru un „VIS MARITIM”

Cum poate fi citit, interpretat și mai ales trăit un „VIS MARITIM”?!?

Înaintea de-a descifra cheia în care a fost scris poemul, trebuiește amintit că (structural) el este un monolog. Poetul își imaginează cu ochii deschiși un „VIS MARITIM” (marea- ce mediu universal!), de fapt un monolog al Demiurgului. Un monolog adresat de Dumnezeu către oricine. Oricine care crede în El. Dar nu oricum. Ci plenar. Cu „Pe maluri de mări de mărgean…” se începe  și tot el se încheie compoziția.

Dar să revenim la întrebarea de mai-sus. Cum anume se hermeneutizează poezia ?!? Iată ce ne răspunde Dumnezeu prin pana poetului.

„Cu lacrima caldă sub pleoapă”, „Cu fața schimbată”,  „în liniștea albă” și „jalea cea multă”.

Dar mai ales cu

„Gîndirea cea nouă ce-o ai

Desprinsă din rondul de rai”

Odată primit visul, ce mai rămîne nu e decît „Trimite-ți nădejdea spre Domnul”. Dar iute,

„Nainte să biruie somnul

pleoapa, urechea și gîndul”.

Asta pentru că pînă „și veghea și cîntul ” sunt amenințate.

Condiția fundamentală stă însă abandonarea îndoielii pe plaja nisipoasă a firii și redescoperirea sau mai exact dezgroparea iubirii dintîi.

„Și numai cu ea să rămîi”– Ce mandat! Ce imperativ! Ce ideal!

VIS  MARITIM

 

Pe maluri de mări de mărgean

Ţi-am scris

Ca-ntr-un vis

Un pean

 

Cu lacrima caldă sub pleoapă

Întinderea mare de apă

Străbate-o în grabă

Şi fără zăbavă

Cu faţa schimbată

Mă cată

Priveşte

A apelor creste

Te scaldă

În liniştea albă

Te uită

La jalea cea multă

Al valului freamăt

Al inimii geamăt

Ascultă

Cuprinde cu ochii înaltul

Şi lasă să-nfăptuie saltul

Gândirea cea nouă ce-o ai

Desprinsă din rondul de rai

Trimite-ţi nădejdea spre Domnul

Nainte să biruie somnul

Pleoapa, urechea şi gândul

Şi clipa şi veghea şi cântul

 

Pe maluri de mări de mărgean

Ţi-am scris

Ca-ntr-un vis

Un pean

Îţi lasă-ndoiala în urmă

Nisipul pe plajă îl scurmă

Dezgroapă iubirea dintâi

Şi numai cu ea să rămâi

                               -de Daniel Chiu-