Cîteva dîre impresive… După D.U.I.

Cînd ne despărțim de ceva, cineva sau de undeva, fie ne facem impresii, fie le lăsăm altora. Drept „moștenire” securiștilor/sereiștilor respectiv informatorilor/colaboratorilor/trădătorilor, acum la „încheierea” D.U.I.-ului CORBU-lui (una de jure dar nu și de facto), vrem să lăsăm cîteva impresii. Spre mulțumirea lor. E delectant... Așadar securiștilor... Vrem ca cei ce ne-au întocmit DUI-ul și [...]

Anunțuri

Israelul, aliatul uitat

Chiar dacă unii se fac, sau vor să uite Israelul, cu toate bubele și bunele ce-l acompaniază, el rămîne  mostra de excepție a fidelității lui Dumnezeu Yahve, Adonai, El-Shaddai, Elohim, El Elyon, Mekadesh, Rohi față de urmașii lui Avraam.

Excepție de la curentul antisemit tot mai tumultos e și articolul de mai-jos al Vindecătorului (alias Răsvan Cristian Stoica)

Vindecătoru

Nu am văzut nicăieri în lume să fi avut loc o manifestaţie, cît de mică, care să susţină cauza Israelului în războiul pe care-l duce, în aceste zile, cu Hamas-ul din Gaza.

Pe oriunde te duci şi oriunde priveşti, e aceeaşi poveste: de la Paris la New York, grupuri compacte de cetăţeni gălăgioşi îşi exprimă adeziunea pentru poporul palestinian.

Care popor palestinian? Şi despre ce lupte e vorba? Pentru că, pînă la urmă, nu e de vină Israelul că gruparea teroristă Hamas îşi foloseşte compatrioţii drept carne de tun, la intrarea în tunelurile groazei, pe care le-au semănat în toată fîşia, ani de zile, ca să traverseze, precum cîrtiţele, zona de control controlată de serviciile de informaţii israeliene (ISA, Israel Security Agency sau Shin Bet) şi să cadă, ca nişte păsări de pradă, în mijlocul unor localităţi paşnice din Israel.

Nu mai insist asupra rolului formaţiunilor teroriste, oricare ar fi…

Vezi articol original 775 de cuvinte mai mult

Nihilism multivalent: cu o excepție

Într-o eră, cultură și generație a lui „Vreu totul sau nimic”, poetul nostru înnoată contra curentului. Și o face pînă la punctul final al saturației, al negării. „Nu vreau nimic...” e expresia voinței duse la final. „Nu cer nimic” e dovada abandonării cererii stăruitoare, a resemnării. „Nu știu nimic” ilustrează limitarea cunoașterii. Inclusiv a cunoașterii [...]

Despre un final aparent: „filaj cu intermitență” sau „Filajul continuă”?!?

Uf! Vor fi respirat ușurat mulți, mai ales că am ajuns la final! Adică la ultima filă din DUI-ul nostru, cu „bună-voința” celor de la CNSAS/SRI/SECU (Domnul mai știe care, ce și cum). Pînă lucrurile se vor fi decantat la rece (ne referim la impresii, sinteze, concluzii pe marginea acestui dosar și fenomen), să lăsăm [...]

Itinerar remarcabil & recomandabil- Michigan- la final

Frankenmuth de Michigan... O experiență româno-americano-nemțească de neuitat. Am avut privilegiul să vizităm această mărturie cultural-edilitară a moștenirii germane, atît în anotimpul hibernal (în preajma Crăciunului), cît și în cel estival. Încîntarea a fost simțămîntul ce nu ne-a ocolit. Ca urmare vă invităm la același demers... Încrucișări sau ancorări? Ambele, îmbinate precis și armonic în [...]

Itinerar memorabil și recomandabil- Michigan (3)

Mackinac-ul e exotic! Nu doar prin insula omonimă în care e embargo la tot ce e motorizt, ci și prin arta remodelării mașinilor de epocă. Americanul tradițional pune mare preț pe recuperarea valorilor pierdute. În cazul de mai jos, al cailor putere pe patru roți. Colajul ce-i la vale e o mică mostră... Blonda la [...]

Durerea & bucuria golirii tolbei

Dacă  în conformitate cu Psalmul 127 copii sunt o binecuvîntare de la Domnul; ba chiar mai plastic spus, ei sunt săgețile adunate în tolba familiei. Atunci cu durere (pe deoparte) dar și cu bucuria de-ai vedea zburînd spre maturitate prin căsătorie (pe de altă parte), vrem să știți că cea de-a patra săgeată, Deborah, și-a [...]