O pre „TRECERE”

Inspirat de și din natura ambientală, poetul ne invită la o pre „TRECERE”. Una înaintea celei finale, a celei mari. O „TRECERE” de pe un mal existențial unde „piere apa (suflării) din lacuri mari”; unde „stânca-i roasă din locul ei” (evident, e vorba de erodarea tăriei); unde „pleacă păsări (ale speranței) din locul lor”; unde e „tăiată nădejdea” pînă la „ciot sărman”; unde…

Cu alte cuvinte e vorba o pre „TRECERE”de pe tărîmul entropiei globalizate, spre cel în care „Și-n ziua mare voi învia!”

Atunci, și doar atunci, „ramuri noi iar răsar în ciot”. Atunci și doar atunci „vin pâraie și curg pe glod”. Atunci și doar atunci „voi crește din țărna mea”.

Și asta pentru că… CHRISTOS A ÎNVIAT!”

                   

                               TRECERE

                                            Iov 14:7-12

 

Cum piere apa din lacuri mari

Cum seacă râul pe bolovani

Aşa se pierde suflarea-mi grea

Curând din lume eu voi pleca

 

Cum stânca-i roasă din locul ei

Şi malul apei e dus pe văi

Aşa se sfarmă tăria mea

Şi dintre oameni mă voi muta

 

Cum pleacă păsări din locul lor

Şi peste-oceane se pierd şi mor

Aşa se duce speranţa mea

Cu-avarii grele voi eşua

 

Cum tai copacul de pe tăpşan

Şi laşi doar trunchiul, un ciot sărman

Aşa-i tăiată nădejdea mea

Mai am eu oare ce aştepta?

 

Cum ramuri noi iar răsar din ciot

Când vin pâraie şi curg pe glod

Aşa voi creşte din ţărna mea

Şi-n ziua mare voi învia!

                       – de Daniel Chiu-