O „SPERANȚĂ VIE” în „N-oi…”

Dacă speranțele se nasc din vitregiile existențiale, iată că lui Daniel i-a priit ariditatea arizoniană pentru a naște un nou poem, o „SPERANȚĂ VIE”. Contrastarea realității prezente  cu „speranțarea” unui viitor deși îndepărtat (relativ) dar cert, este matrița edificiului poetic de mai-jos. Aplicarea paradigmei e progresivă. Se merge de la „N-oi rătăci într-una printre ceţuri [...]

Reclame

În sfîrșit!

În sfîrșit! După un zbor lin spre Clujul natal, unul de nerecunoscut de europenizat, dar și de rromanizat pe vertricală cu pelăsuri kitsch... După o întîlnire dezolantă cu cei care ocupau „moștenirea părintească”... După o reîntîlnire de suflet cu scumpa mea soacră... După o vizită inopinată la Mitică al nostru de Făgăraș, cu ai lui [...]

Ciocanul și Secera unui fluturaș electoral diabolic

Un articol ce ilustrează o mentalitate profund creștino-fagă. Sau despre o mostră de simbioză ortodoxo-naționalist-comunistă diabolică… 😦

Vindecătoru

Hîrtia de mai jos am găsit-o în cutia poştală cu o zi înainte de votul de duminică. Îmi pare rău că sunt prea bătrîn să plec din această ţară în care Victor Ponta are toate şansele să ajungă preşedinte. Cine sunt oamenii care au scris asta? Din ce partid fac parte? Din acelaşi strat  din care au ieşit, pe vremuri, şi legionarii. Aş vrea să citească afişul şi indivizii despre care am scris în ultimele zile: Otniel Bunaciu, preşedintele tuturor baptiştilor fără coloană vertebrală, fii de securişti ajunşi la conducerea Uniunii, Paul Negruţ şi trupa de pupincurişti guvernamentali de la Emanuel, Virgil Achihai, milogul pomanagiu din fruntea Creştinilor după Evanghelie. Ce spuneţi, frăţiorilor? Le-au folosit rugăciunile voastre bolşevicilor din fruntea ţării? Ca şi pe vremea comuniştilor, voi, cei din fruntea noastră, ne-aţi trădat. Număraţi-vă arginţii.  Nu e nevoie să vă spînzuraţi. Noi am înţeles. Complicitatea voastră ţine loc de semnătură. IMG_4904

Vezi articolul original

Un „LEGĂMÂNT” la răscruce

Cînd poteca spuselor promisiuni se întretaie cu cea a încercărilor, ce mai rămîn? Nedumeriri, incertitudine și ... ruine. De la „Mi-ai spus...” ajuns o cenușă, ajungem să descoperim spre final că renaște un hotărît „De aceea...” chiar în ciuda lui „Până când...?”. Ruga, la final de „LEGĂMÂNT”  lasă loc unei așteptări: „Și aștept să-Ți aduci [...]