În sfîrșit!
După un zbor lin spre Clujul natal, unul de nerecunoscut de europenizat, dar și de rromanizat pe vertricală cu pelăsuri kitsch…
După o întîlnire dezolantă cu cei care ocupau „moștenirea părintească”…
După o reîntîlnire de suflet cu scumpa mea soacră…
După o vizită inopinată la Mitică al nostru de Făgăraș, cu ai lui munți ce nu te lasă să treci indiferent pe lîngă ei..
.
După o scurtă escală nocturnă în Mediașul „de odinioară”, din care amintirile nu se șterg ușor…
După o misie la Sînicoara împreună cu unul din apostolii model ai Clujului (fr Suciu)…
După punerea unui umăr mic la alegerea lui Klaus (care sperăm să fie și sfînt 🙂 ), ocazie (în primul tur) pe care în Detroitul populat cu zeci de mii de români nu am avut-o din motive mai mult decît transparente 😦 …
După trecerea fugară prin „biserica mamă” ( un Iris up-dated sub multe aspecte)…
După multe și alte trialuri…
Iată-mă în sfîrșit, din nou în și la sînul familiei!
Barthimeu- Un alt orizont 
Draga Barthimeu , ma bucur ca ai ajuns cu bine acasa [acolo unde iti este acum acasa] .
Mi-ai facut o mare surpriza cu vizita aceea neasteptata si neanuntata.
Bine ca m-ai gasit [acolo] unde imi este locul in caea zi si la acea ora.
Eram intr-un timp dezamagit de un ,,confrate ”care facea o anume remarca in legatura cu internetul . Cum ca relatiile astea virtuale nu sunt nimica…
Ma bucur ca nu are dreptate . Eu am prieteni pe care mi I-am facut prin intermediul internetului .
Si trebuie sa repet – esti unul dintre ei.
Multumesc lui Dumnezeu.
Sper ca ne mai dai si alte amanunte despre cum vezi tara pe care ai lasat-o in urma cu multi ani.
Sa ai o duminica binecuvantata
cu drag ,
mitica
Dragă Mitică,
Dacă la plăcerea de-a te fi întîlnit pe tine și pe Ligia tête-à-tête mai adaug și plăcerea de a asocia o voce vindecătoare cu un chip dîrz de Neamț, atunci vizita mea în România nu a fost în zadar. Chiar dacă tristețea generată de unele realități și-a pus amprenta pe mine.
Ca de obicei, onoarea de fi prieteni e mutuală. 🙂
Bun Venit in Romanica !
Mulțumesc Otniela!
Cincizeci și ceva de ani nu pot fi aruncați așa de ușor peste bordul istoriei personale. Ceva din fibra neamului o port oriunde aș (e)migra. O oarecare fascinație (față de spațiul mioritic) și o oareșice rezervă față de anumite deprinderi și mentalități s-au învăluit „armonios”.
I-ti lipseste un pasaj din periplu european …..pe cand ?
Intelegi tu ce citesti si unde bat eu ?!!!
Dragul meu Felician!
Știu și ce ce citesc (în rîndurile tale) și știu și unde ne bat inimile. 🙂
La un tête-à-tête parisien. Dar acum nu s-a putut. Poate, cine știe, cînd?!? Cu siguranță odată ș-odată!
Vive la France!
Speranta moare ultima !
Tare ai venit neimplinit si cu o tristete din aceasta excursie !!!
Si eu am avut o intrare-iesire in Ro acum doua saptamani ca sa o conducem pe ultimul drum pe „Mama” noastra si inca sotie …a fost trist si tot odata un soulagement ,tare greu a suferit in ultima vreme !
Eu m-as bucura sa ne „tété (uim) ,expresie improvizata ,odata sau de alta data vorba ceia !
Ești activ, chiar foarte activ măi Brane! 🙂
Surprizele, mai ales cele neplăcute, de unii (ca noi) se țin scai. Asta este! Furcile caudine ale șlefuirii prin suferință nu ne slăbesc. Bine că Cineva a luat taurul de coarne și cu coarne cu tot i-a zdrobit și capul. Acum ce mai poate, e doar să mîrîie. Sperăm să nu ne intimideze.
Mai sperăm să ne și vedem odată pe „Les Champs-Elysées”. Doamne ajută!