IUDA- O paranteză (angelică) necesară (1)

Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”

Cu acest verset 9, Iuda întrerupe (așa cum deja ne-a obișnuit cu digresiunile) expunerea portretului acestor neaveniți, acestor infiltrați mîrșăvește în sînul comunității creștine.

Punerea în contrast e un recurs la metodă pentru epistolar. Efectul e unul dintre cele mai scontate: reliefarea tenebroaselor aparținînd celor care, așa cum s-a văzut în versetul precedent, pîngăresc, nesocotesc și batjocoresc tot ce-i de bun simț, ce e demn, ce reclamă recunoașterea autorității. Cu alte cuvinte, acești parveniți vor să instaureze haosul, dezordinea, și în societate. Nu s-au mulțumit cu cel din propriile vieți, vor să-i contamineze și pe alții.

Așa cum afirmam înainte vreme, nu dorim să deschidem o acoladă despre îngeri (cine sunt, ce rol joacă, ce interferențe există între lumile angelice, ș.a.), ci doar să amintim că în lumea angelică Dumnezeu a stabilit o ordine, o ierarhie. Biblia nu ne descoperă care au fost criteriile de selecție a unor îngeri pentru poziții ierarhice înalte (precum arhanghel, căpetenie) la care a recurs Christos, ca și Creator a toți și toate, atunci cînd a stabilit vrednicia și locuința fiecăruia. Probabil că tot „buna plăcere a voiei Lui” a fost criteriul. Cert e că îngerii de lumină, cei ascultători și închinători de și lui Dumnezeu, sunt relaționați în cel puțin patru direcții: față de Dumnezeul Întreit, între ei, față de lumea angelică aparținînd Întunerecului respectiv față de oameni. În cazul nostru avem de a face cu o relaționare a unui ierarh angelic (Mihael) cu o somitate angelică, una aparținînd lumii Întunerecului, a îngerilor rebeli. E vorba de Luceafărul decăzut.

Pentru a facilita înțelegerea acestei relații conflictuale, credem că e util să recurgem la Scripturi pentru a descrie pozițiile de pe care vin protagoniștii acestui conflict.

Să începem cu diavolul. Nu știm de ce editorul sau traducătorul versiunii românești nu apelează la majusculă cînd se referă la un nume propriu. Oricum ce e important, e faptul că Satana e opusul cuiva. David Jeremiah, întruna din (bunele) lui predici legate de contrastul dintre Lumea Luminii și cea a Întunerecului, punea întrebarea (parafrazăm): „Care e opusul luminii?”- „Întunerecul!”. „Care e opusul binelui?”- „Răul!”… Și mergînd pe linia aceasta a ajuns la întrebarea finală: „Care e opusul lui Dumnezeu?”. La care, cîțiva din auditor în virtutea inerției au replicat:„Diavolul!”. „Greșit!”, răspunse prompt David. „Dumnezeu nu are opus, oponent. Asta deoarece El nu e creat, ci Creator. Opusul Diavolului trebuie că e un arhanghel, probabil Michael”. Teologic, corect! La căpetenie trebuie să-i fie opusă tot o căpetenie. Diavolul e liderul lumii Tenebrosului, a Morții. Altfel nu s-ar explica disputa lui pentru un cadavru precum cel a lui Moise. Orice ar face, orice ar plănui, oricît de masonic ar fi (vorba unui prieten masonofob 🙂 ), Biblia ne spune că e sub un foarte strict control. Cel exercitat de Dumnezeu.

Arhanghelul Mihael, singurul dintre arhangheli căruia i se menționează numele, apare menționat pentru prima dată alături de îngerul Gabriel în cartea Daniel. Pe parcursul a două capitole (10 și 12) Mihael apare  portretizat progresiv de elogios. Elogiul este făcut de nimeni altul decît de însuși Domnul Isus Christos. Acesta din urmă îl descrie pe Mihael ca fiind „una din căpeteniile cele mai de seamă”; sau cu „Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail.”; sau „marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului (Israel-n.n.)…”. Despre arhanghelul Mihael, Christos nu doar lui Daniel i-a revelat cîteva adevăruri, dar și lui Ioan. Exilatul din Pathmos a fost și el dăruit cu o astfel de revelație despre această extraordinară personalitate angelică. Ca unul dintre proemineții voivozi, Mihael acompaniat de îngerii-i din subordine va da asaltul final asupra balaurului și a îngerilor acestuia, ne spune Apocalipsul 12:7. Va fi o bătălie „care pe care”! Și cum toate poveștile adevărate se încheie cu un anticipat happy-end, și în această ultimă conflagrație cîștigul va fi de partea Binelui.  Intuiția noastră ne spune că la Înviere, Domnul se va folosi și de glasul inconfundabil, incomparabil al arhanghelului Michael pentru a-Și face apariția pe nori și pentru a declanșa învierea ordonată a morților care au murit în și pentru Christos.

Astfel stînd lucrurile cu cei doi protagoniști, înțelegerea conflictului din textul nostru e facilitată. Sperăm!

Dar deocamdată să revenim la sfada dintre ei…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s