Itinerarul existențial de la „Te vreau” la „Te iubesc”

Matricea ansamblului de versuri ce compun poemul „NUMAI PE TINE”, versuri mai puțin unite prozidic și mai mult semasiologic, pare a fi una aparte.

Afirmația proclamativă și exclusivă „Doamne numai pe Tine…” e osatura fiecărei strofe datorită repetării ei. Dacă după prima mențiune apare un „Din tot ce…” (un fel de evantai de oferte larg deschis și descris, tocmai pentru a justifica alegerea Divinității), după cel de-al doilea „Doamne numai pe Tine…” apare motivarea, justificarea. Una aproape paradoxală. E vorba despre acel „Pentru că...” sau „Deoarece…”.

Pe acest tipar poetul ne explică detailat dedicarea voinței, exclusivitatea posesiunii (cine pe Cine îl are?!?- ne întrebăm noi), a cunoașterii (aceeași interogație), a afecțiunii respectiv a voinței.

Sunt cîteva părți în poezie care ne atrag plăcut…

Chestiunea cu „plăcerile evanescente”, concurența „gunoaielor grase… ce vor să ia locul dintâi”, fumul științei, erudiției și cărturăriei (un fum „Ce înțeapă ochiul cunoașterii Într-o lume de proşti ”), sunt doar cîteva din ele.

Logica și provocarea (indirect lansată) e evidentă respectiv actuală. E cea aparținînd itinerariului de la „Te vreau” la „Te iubesc”. Pentru că „Te vreau”, „Te am”. Avîndu-Te , „Te cunosc”. Pentru ca în final să ”Te iubesc” pentru că „Te cunosc”. Ca subînțeleasă  ne apare realitatea relației dintre poet și Dumnezeire. E acea realitate în baza cărei Dumnezeu, prin Christos și Duhul Lui, ne spune fiecăruia „Te vreau” ca să „Te am”. „Te am” ca să „Te cunosc”. Și pentru că „Te cunosc”, „Te iubesc”. Iată itinerariul parcurs de Tatăl, de la El spre noi, prin Isus Christos!

Inima lui Daniel, vorba psalmistului, a reverberat la acest parcurs divin prin „NUMAI PE TINE”. Cum a ajuns Daniel la concluzia convingătoare „Pentru că numai Tu..”, nu ni se dezvăluie.

Ne lasă pe noi să ne-o formăm…

 

                                                  NUMAI  PE  TINE

Doamne, numai pe Tine Te vreau

Din tot ce există ca valori curente

Nici aurul, nici gloria lumii, nici plăcerile evanescente

Ce mi se îmbie sugerând că-s cereşti

Nu le doresc

Doamne, numai pe Tine Te vreau

Pentru că numai Tu eşti

 

Doamne, numai pe Tine Te am

Din tot ce mi-a căzut în mâini nimic nu e real

Materie, fenomene, înşelătoare apariţii

Gunoaie grase şi grele

Ce lumea le-adună

Lucruri ce vor să ia locul dintâi

Totu-i deşertăciune şi goană nebună

Doamne, numai pe Tine Te am

Pentru că numai Tu rămâi

 

Doamne, numai pe Tine Te cunosc

Din tot ce-am învăţat vreodată

Ştiinţă, erudiţie, cărturărie

Sunt fum în pustiu

Ce înţeapă ochiul cunoaşterii

Într-o lume de proşti

Doamne, numai pe Tine Te ştiu

Pentru că numai Tu mă cunoşti

 

Doamne, numai pe Tine Te iubesc

Din tot ce mi-a fost pasiune

N-a mai rămas nimic vrednic de iubit

Lumea cu-a ei urâciune

Şi implacabilă pustiire

O urăsc şi numai pe Tine Te iubesc

Deoarece numai Tu eşti iubire

-de Daniel Chiu-

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Un gând despre „Itinerarul existențial de la „Te vreau” la „Te iubesc”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s