Convingerea: un obstacol insurmontabil

Mai sunt încă (și nu puțini) naivi care speră ca în ultimă instanță puterea argumentului să prevaleze față de cea a reluctanței, a încăpățînării. Aici e vorba în speță de categoria de argumente etico-moralo-spirituale.

Cînd îi explici partenerului de viață că orice adicție (pornografia e una aleator luată) e o idolatrie cu multiple implicații personale și colaterale și vezi că nu vrea să realizeze, e o ipostază a enunțului din titlu.

Cînd ai un dialog încins cu propria-ți progenitură pe marginea utilității și necesității respectării autorității de orice speță, și vezi că dialogul e blocat de autosuficiență, e o altă mostră a barajului în fața căruia te afli.

Cînd șefului care îți face caracterizarea anuală pentru a justifica promovarea sau degradarea în plan profesional, îi repugnă orice argument obiectiv, orice referință din partea unei terțe părți, și realizezi că vorbești în van, e un alt exemplu al concluziei din antet.

Cînd vii cu probe scrise (de la CNSAS aprobare), cu mărturia orală a unor martori văzuți și nevăzuți (datorită plecării pe alte meleaguri) și cu intuiția consolidată în și de timp ( la care se adaugă și discernămîntul primit de la Providență), și vezi că cel vizat o ține sus și tare că e curat ca lacrima (una ca cea a lui Ovidiu, care anesteziază temporar conștiința civică și spirituală 😦 ), îți vine să stingi toate eforturile de deconspirare  ale foștilor, prezenților și viitorilor (vai Doamne!) informatori, colaboratori, securiști și ce or mai fi ei în peisajul evanghelico-mioritic. Cu acte pe tavă, cu probe cu martori, cu intuiția Duhului, cu efectele în timp, cu corelările inevitabile și necesare cu alți lepădători de Christos și lepădături de caractere, cu toate acestea sumate, ei, IUZII, au tupeu și nonșalanță, nesimțire și ascendent, curaj și determinare dusă la extrem în a nega orice pactizare cu forțele răului.

Ce-i de făcut în fața unor astfel de obstacole, dar mai ales în fața ultimului? Ce valoare și eficiență, ce motiovație și energie poate și trebuie să mai aibă cel ce-și propune să instileze sentimentul responsabilității și al vinovăției în conștiința celui incriminat cînd vede că celui din urmă îi merge bine și i se bulbucă ochii de grăsimea vremurilor veșnic în tranziție? Cum ar fi fost să stăm în banca comodității și indiferenței noastre, cea de toate zilele? Nu era mai bine dacă nu ne aventuram în această intreprindere argumentativă?

Iată cîteva din întrebările post-efort ale celui ajuns la bariera numită puterea de persuasiune, puterea de convingere.

De ce nu poate fi depășit un astfel de baraj?

Răspunsul, pe cît de facil pe atît de greu de acceptat de mulți dintre noi, ni-l oferă Scriturile. Persuasiunea, convingerea aparține altui regn decît cel uman. E apanajul Divinității. Orice încercare de sfidare a limitei, în ciuda (poate a) bunelor intenții, nu ar face altceva decît să alimenteze un deziderat al firii: îndumnezeirea.

În locul imixtiunii în atributele Duhului sau al resemnării puerile, cea de-a treia cale, și anume cea de-a spune adevărul în dragoste și răspicat e cea eficientă, durabilă și profundă.

E vorba doar de încredere și paciență din partea noastră…

Sau dacă vrem, vorba lui Abraham Lincoln:

De multe ori am fost constrîns să mă proștern pe genunchi datorită copleșitoarei convingeri că nu am altă alternativă. Propria-mi înțelepciune, și tot ce ține de mine, par a fi fost insuficiente...”

Anunțuri

4 gânduri despre „Convingerea: un obstacol insurmontabil

  1. Ce-i de făcut?
    Grea întrebare.
    Ce faci cu pacienții ce se cred sănătoși?
    Atâta timp cât boala nu doare, nu prea ai ce face.
    Starea descrisă de tine în primele paragrafe e un diagnostic al cugetului adormit, o lepră spirituală ce dă lipsă de simțire. (S-au împietrit prin înșelăciunea păcatului.)
    Doar sensibilizarea cugetului ar face pe oameni să se teamă, să se cutremure, să plângă și să înceapă cu sine, fiecare.
    Cugetul simțitor l-aș pildui cu pământul arat.
    Credința și cuvântul ei ar fi în această pildă sămânța.

    Degeaba pui sămânță(cuvânt, argument, convingere) într-un pământ nearat(un cuget brut, insensibil, tocit să reziste).

    E necesară sensiblizarea cugetului pentru ca credința să dea rod. Chiar și adevărul cu toate argumnetele lui evidente se înădușă în nelegiuirea unii cuget abrutizat.

    Teologiile în rafale favorizate de profitorii acestor stări nu sensibilizează cugetele, nu se ocupă de cugete, nu cultivă teama de Domnul. Aceste teologii produc oameni superficiali, plini de pace falsă.
    Ce ne pasă? Zic ei. Baremul arătat pentru intrarea în paradis îl împlinim tot mai lesne, neam după neam și ne trezim în acești ani că avem un cuget mai rău decât al coreligionarilor părăsiți de bunicii noștri.

    Plastic i-ai descris pe Iuzi în paragraful: ”Cu acte pe tavă…”, dar ei nu sunt ”vinovați”, ei știu bine cine sunt: niște actori perfecți, joacă pe bani. Ce ai vrea? Să demisioneze? E pâinea lor, e jobul lor, așa cum tu ești doctor. Nu au în fișa postului oră de ”mustrări de cuget”. Dureros e că victimele lor joacă în aceeași piesă un teatru din care ies în mod real păgubiți.

    Nu știu dacă ai citit postarea mea despre Amalec? E aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2015/03/31/sa-stergi-lingusirea-de-sub-ceruri/
    Amalec înseamnă lingușire sau lingușitor. Madian înseamnă ceartă.

    Citez:
    ”Când vedem lumea politică și economică, chiar și familiile pline de ceartă, îndeosebi când vedem lumea religioasă plină de lingușire parcă vedem Israelul copleșit de oștile lui Madian și Amalec (ei tăbărăsc împreună), unii te ceartă, alții te perie, te lingușesc până (eu și) tu ”oaie nătângă” fugi de certăreț în brațele lingușitorului fără să vezi cum ei își zâmbesc unul altuia de sub măști.

    Mai învățăm că Cearta și Lingușirea sunt aliați, indiferent care te atacă prima. Când cineva te lingușește va sădi imediat în inima ta răsadul aliatului lui numit ceartă și te vei certa cu prietenul tău adevărat. Nu uita: Madianiții(certăreții) și Amaleciții(lingușitorii) atacă împreună. Când cineva se ceartă cu tine, așteaptă-te ca apoi să te ia în brațe aliatul lui: un lingușitor care să te ”mângâie” de necazul pe care-l suferi. Ei par dușmani unul cu altul, dar îți sunt amândoi dușmani doar sufletului tău.”

    Observă că Amaleciții și Madiaaniții nu omorau, ei doar culegeau recolta, veneau după ce semăna Israel și nu lăsau nimic din roadă. Erau într-un fel asociați cu evreii, cointeresați, de ”mersul lucrării”, să fie roade, să aibă ei ce culege.

    Asocierea cu lingușitori te lipsește de roade la toamna vieții, spurcat gust.
    Bine zicea apostolul: ” Căci în lume s-au răspîndit mulţi amăgitori…..Păziţi-vă bine să nu perdeţi rodul muncii voastre (ca pe vremea lui Amalec-lingușitorul)…..Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!“ Căci cine-i zice: „Bun venit!“ se face părtaş faptelor lui rele.”

    Sunt sigur că ai pe retină amintirea zâmbetului celor ce te-au vândut, aveau grijă să te laude, să te flateze. Săptămâna trecută am călătorit cu treburi prin Germania și am poposit și pe la frați. Am vorbitr din aceste texte, despre amaleciți. Am avut probleme cu traducerea termenului lingușitor. Acum am învățat: germană Schmeicheln, engleză: flatterer, rusă: listeț. Este examenul la care eu am căzut cu brio, dar văd încă pe mulți nepregătiți, unii nici nu cred că este o astfel de probă, dar pentru că în Vechiul Testament avem lecția, înseamnă că s-a scris cu un rost. Rostul din 1 Corinteni 10: ”toate ispitele care ne-au ajuns au fost potrivite puterii omenești și descrise în Vechiul Testamnet prin pilde ca să fim pregătiți.”

    Spor la postat și vedere clară….Barthimeu.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s