„Doru Radu raspunde lui Barthimeu”. De pe piscurile derizoriului (2)

Așa cum am promis în articolul precedent, revenim după un bine-meritat respiro…

Revenim cu o primă analiză a depeșei adresate de Doru Radu lui Nicolae Rădoi, una apărută pe blogul ultimului sub titlul „Doru Radu raspunde lui Barthimeu”. 

După ce D.R. (de aici înainte pentru Doru Radu) citîndu-ne dintr-o intervenție mai veche, face o presupunere. Aceasta, adică presupunerea, se justifică și nu se justifică. Asta ca să fim pe același calapod de abordare cu a lui D.R.. 🙂

Dar ce urmează după acesată premisă-așternut? Urmează o amalgamare de afirmații, atitudini și convingeri.

Se începe cu un laudatio. Mai exact cu „pusul pielii la bătaie” a celor trei frați dragi. Așa, ca să se stîrnească un pic de divertisment, umează un pic de pusul cenușii în cap. O mini mea culpa legată de lipsa de curaj din partea expeditorului articolului către Rădoi. După care urmează anatemizarea (aparentă, spunem noi) a fostului avocat de Cluj, fostul Secretar General al Cultului Creștin Baptist din „epoca de aur”, cel care a făcut tandem securisto-informațio-colaboraționist la conducerea cultului (de Cornel Mara e vorba), și anume caracterizarea în negru a lui Paul Bărbătei. După D.R., Paul B. ar fi fost josnic, incalificabil. Corect, just ! Așa ar fi dacă n-ar urma ce-ar urma mai la vale. Adică circumstanțierea josniciei…

Apoi preopinentul nostru pentru a „lega un mal de altul”, adică pentru a-l „deșifona” pe cel ce a făcut parte din „Sinedriul” timișorean cînd cu evenimentele de la Caransebeș, recte Trifu Ioan (pastorul de la „Betel” de la acea vreme), afirmă că nu e sigur dacă gestul ultimului (unul de condamnare a avocatului de Cluj) a fost sincer sau nu.

Ca să nu ne îndoim absolut deloc de cele afirmate inițial, D.R. reiterează premisa prieteniei dintre noi.

Însă purtatul dintr-o extremă-ntr-alta continuă prin diagnosticarea lui Barthimeu ca avînd un „argument…neserios daca nu rautacios.” Interesantă jonglare de aprecieri! Un fel de duș scoțian estimativ. Asta după ce D.R nu e sigur de momentul turnurii a celor doi „baptiști (informatori)” : ’71 sau nu?!?

Că tot suntem la scăldatul în ambivalențe, D.R. îl ia la analizat și circumstanțiat pe DECEBAL (alias Vasile Vădan). Primul se (și ne) întreabă despre al doilea dacă în  ’71 a fost informator sau nu. Răspunsul primit e unul năucitor de derizoriu: „Nu! Poate c-a fost, poate ca nu;” Păi pentru numele Domnului, stimate D.R. hotărîți-vă odată! A fost ori ba? Așa ca să dormim și noi liniștiți, să ne relaxam coronarele spasmodice, dacă tot știți adevărul… Păi cum vine stimate D.R. cu „Legea Noncontradicției” conform căreia două enunțuri contradictorii (în cazul de față despre Vădan) nu pot fi simultan adevărate?!?

Prin hazliul tonului și abordării, suntem urcați pe un prim pisc al derizoriului. D.R. ne urcă pe o culme greu explicabilă prin „ cu siguranta nu s-a nascut informator precum Pavel cetatean roman”. Totuși e bine că ni s-a reamintit ceva într-o vreme în care unii (pentru a-și circumstanția aberațiile, inclusiv sexuale) tot mai des și zgomotos bat monedă pe lozinca „Așa m-am născut!”. Și noi care credeam că fiecare român s-a născut poet și nu informator, uite că ni se spune ceva inedit. Pe un asemenea Everest, nu doar că avem nevoie de oxigen, dar ne și cutremurăm pe o scară Richter a redundanței.

Ne întrebăm, deși s-ar putea să fie inutil: De unde știe D.R. că Vădan Vasile n-a fost informator și-n ’71?!? Are acte de la CNSAS? Asta că înainte vreme tot o ținea cu lozinca „Vreau acte, vreau acte!” Sau a locuit el la acea vreme în Simeria, fiind membru la Biserica Baptistă de acolo? Sau cumva tot ce afirmă D.R. e doar din auzite?!? Dacă da, ce credibilitate poate fi acordată surselor? De unde siguranța lui D.R. că DECEBAL s-a făcut informator doar după ’71?!? Cum ne explică D.R. lozinca folosită la înscăunarea lui DECEBAL la Cluj-Iris „Pleacă un Vasile (Talpoș, alias PROFESORUL-n.n.) și vine un Vasile (Vădan, alias DECEBAL-n.n.)”. Dacă tot e curios D.R. să afle adevărul, de ce nu-l contactează pe Vasile Vădan cît mai trăiește, așa cum l-a contactat și pe Iosif Țon cu ceva vreme în urmă, dar care contact nu ni s-a spus exact cu ce s-a lăsat?!? Prea seamănă raportarea lui D.R la Vasile V. cu cea față de Iosif Țon.

Aceeași paradigmă analitică e aplicată și în cazul lui Paul Bărbătei. „Nici el nu s-a născut informator”. Un alt pisc al derizoriului! Stimate D.R., o știam. Nu trebuia să vă deranjați. Faptul că ați făcut-o ne ofensează profund. Ați adus o gravă atingere demnității noastre, fapt pentru care vă rugăm să vă cereți scuze! Și la urma urmei, de unde știți dvs, D.R. , că nici Bărbătei n-a fost informator în anul fatidic (după dvs.) 1971? Aveți acte de la CNSAS? Ați locuit cumva în Cluj la acea vreme, sau ați fost membru la Biserica Mănăștur, ca să aveți o legătură nemijlocită cu Bărbătei? Sau, ca și în cazul precedent, vă pronunțați tot din auzite!?! Dacă tot știți atîtea detalii, cum ne explicați faptul că, într-o vreme în care copii de pocăiți nu aveau voie să urmeze „Istoria și Dreptul”, Paul B. era avocat în capitala Ardealului, și pe deasupra și cu două case în zonele cele amai atractive ale Clujului? Știți cumva cui i-a închiriat Bărbătei casa de pe David Francisc? Credeți cumva că acest detaliu e nesemnificativ? Ce părere aveți despre acest triumvirat informatoro-colaboraționist Bărbătei-Decebal-Profesorul?!? Are vre-o semantică?

La final de episod, ne întrebăm și întrebăm: Ce vrea să semnifice această fermecătoare învăluire de laude și acuze la adresa celor persecutați respectiv circumstanțieri și apologii în favoarea informatorilor? Ce tipar respectă o astfel de abordare?

Timpul și discernămîntul ne vor elucida…

-va (mai) urma-

 

Anunțuri

17 gânduri despre “„Doru Radu raspunde lui Barthimeu”. De pe piscurile derizoriului (2)

  1. Barthimeu: Multumesc pt atentia nemeritata de raspunsul meu. Il analizati cu prea mare atentie fara a observa chestiunile esentiale. Am citti cele scrise de N. Radoi unde dvs vorbeati de unul de pe Mures in jos care-l apara cindva pe Barbatei. Am crezut ca va refereati la mine, am si spus-o, si am raspuns prin 2 comentarii. Fara sa ma intrebe, blogul l-a facut articol. De ce? Nu stiu. Asta e tot secretul. Restul vorbeste de la sine. Desigur dv stiti mai multe lucruri; sunt si lucruri pe care nu le stiti in sensul ca le ignorati pe cele spuse de mine punind intrebari care nu se nasc din cele 2 comentarii ale mele. Desigur, cititorii dvs. au ocazia sa se elucideze. Nu este asta scopul celor scrise? Numai bine.
    PS- Nu cred ca aveti motive sa va simtiti ofensat.

  2. Bartimeu: Nu faceti atita effort ca sa dovediti mici exactitati de-ale mele. Propun sa raminem la fond. Faptul ca eu nu stiu exact data procesului fratilor din Simeria nu schimba fondul. Dvs insiva faceti inexactitate si mai grava. Spuneti ca in vremea in care PB era avocet la CLuj, copii fratilor nu puteau accede la drept si istorie. Nu-i adevarat (decit cu amendamente). Exact la data procesului de care vorbim, erau la drept doi copii de-ai fratilor. Unul va va ajunge pastor; ba mai mult el a fost martor si a inregistrat procesul cu pricina. Ce ziceti de asta? Desigur ca restrictia de care vorbiti a existat dar a aparut pe vremea cind noi doi terminam liceul, adica mai tirziu. Faceti aceeasi eroare ca si cu informatorii. Cei de care vorbim au ajuns informatori. Problema era daca erau la data la care eu ii elogiez…. pt ca elogierea mea n-are niciun scop ascuns. Oameni buni, puteau sa cada. Pt cei mai tineri, Paul Barbatei a terminat dreptul in regimul burghezo-mosieresc si nu pt ca ar fi fost informator. Amindoi, draga bartimeu, avem acelasi tel: adevarul. Cei ce ne citesc (or fi existind?) vor afla deci adevarul daca nu de la mine, de la dvs. Nu e asta scopul? … Sau mai de graba de la amndoi pt ca ce spunem noi nu se contrazice neaparat; eu fiind ceva mai delimitat in extensia afirmatiilor mele decit dvs….
    PS- noi doi am mai discutat in particular despre cazurile astea…

    1. Da draul meu D.R., nu fac nici minimul efort de-a dovedi micile exactități (probabil că ați dorit să spuneți inexactități 🙂 ) ale dvs. Problema de fond la dvs e fondul (sic!). Unul extrem de alambicat prin ambivalență.
      Dacă vă îndoiți că pruncii pocăiților (ca să folosesc o sintagmă bănățeană) aveau obstrucționat accesul la cele două facultăți, atunci vă sugerez să luați legătura cu pastorul Chiu Daniel, arădean/pîrnăvean stabilit în Chicago.
      Persoana la care vă referiți dvs, fost avocat la Ineu (dacă nu mă înșală memoria) și nu în mica Vienă (cum i se mai spune Aradului), unul care ulterior a devenit păstor atît în România cît și în America, și-a început studiile juridice un pic mai devreme, dacă nu mă înșală memoria.Și la urma urmei, care-i problema de fond, vorba dvs? Nu sistemul ticăloșit și uneltele lui, fie ele și dintre baptiști?!? AICI E FONDUL!
      Apoi cu „oameni buni puteau să cadă” s-o luăm ușurel. Dacă tot au căzut, trebuiau să se ridice, spune Scriptura. Cum?!? Nesperat de simplu: prin spovedanie publică! Faptul că unii au apucat să moară și n-au făcut-o, iar alții încă în viață refuză s-o facă, e o problemă de fond (vorba dvs- vai, că nu pot scăpa de ea 🙂 ): CARACTERUL!

  3. DR e ceață din tot ce-ai scris.
    Vădan trăiește și chiar e membru cu drepturi depline în biserica în care și-a turnat ”enoriașii” timp de cincinale. Să râzi, să plângi? Doar că enoriașii s-au schimbat. Trădații au murit sau au emigrat. Fiii lor au fost învățați de alde Vădan și clica (căci dacă citești bine blogul lui Barthimeu vezi că a fost o clică acolo, nu doar Vădan).
    Dar să lăsăm puțin, să vorbim despre atitudine. DR tu apeși pedala cugetului: că adică au avut și informatorii momente când le-a tremurat pixul, că au avut cuget, că n-au fost fiare, că ”oameni” sunt și ei. Eu zic că să nu vorbim de cuget la informatori, să vorbim de teatru, căci asta a fost: un teatru perfect. Ca să-ți reamintești, citește cel puțin postarea asta:

    https://barthimeu.wordpress.com/2013/05/15/bodea-dorel/

    Dacă ai mai mult timp treci și pe aici: https://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2007/12/08/fratele-olah-liviu-in-obiectivul-securitatii/

    sau aici: https://barthimeu.wordpress.com/2014/05/07/deci-este-clar-o-convingere-bumerang/

    Despre cuget ar trebui să vorbim la cei ce postăm sau la actualii membrii ai bisericii unde e membru DECEBAL.
    De exemplu eu, dacă n-aș scrie acest comment m-ar mustra cugetul.
    Pe tine DR ar trebui să te mustre cugetul că nu judeci fapte(așa scrie la Scripturi: ”după fapte îi veți cunoaște”), ci presupui circumstanțe atenuante…cu ce scop?(vezi ce rău e să presupui…subminezi încrederea!)
    Pe cei de la Iris ar trebui să-i mustre cugetul că după tot ce s-a arătat și scris nu și-au judecat istoria.

    Deci alegând între presupuneri mârșave, stări de cuget și fapte, zic că trebuie să rămânem la fapte.
    Din fapte să învățăm și indiferent cine și câți se pocăiesc sau nu, cei cu lecția învățată adună o comoară în ceruri. Ce ai scris tu DR nu e lecție, e ceață, așa-mi pare.

    PS. Cu cele două comentarii (de la Radoi) încerci s-o dregi, dar de fapt ocolești subiectul și provoci lehamite. Îi lauzi pe prigoniți când de fapt subiectul era ”pastorii prigonitori”. Deviezi subtil discuția, rămâne ceață.

    PPS. Așa am scris dar n-am reusit sa postez la Radoi. Ramane valabil și pentru ce s-a scris aici, DR face ceață. Nu vreau să insinuez scopuri și să mă înec în presupuneri. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne tare pe subiect: ”după faptele lor ÎI VEȚI CUNOAȘTE”.Nu scrie că nu-i vom cunoaște, nici că vor fi veșnic și perfect ascunși, cum cred ei. Că încearcă, e plauzibil, dar dacă ar cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu, ar renunța și s-ar pocăi. Cât se mai poate.

  4. De ce nu s-au ridicat? De ce nu au martusisit? Este un lucru grav; aici sunt de-acord cu dvs. De-ocamdata insa, cine-l acuza pa VV ca era informator la data condamnarii ramine s-o dovedeasca. Eu nu cred ca exista motive sa se creada asta si am aratat de ce. La fel cu Paul Barbatei la data de care vorbim. In niciun caz nu elogiez delatiunea. Ramine insa o problema la cei cae sustin ca Vadan era informatorul lor si totusi si l-au condamnat. asta schimba complet imaginea imaginea noastra despre raporturile dintre cele 2 parti.
    PS- Daniel Chiu a intrat la Istorie; altfel nu avea de unde sa fie dat afara, La preocuparea dvs pt detalii va facei doar ca nu pricepet eroarea pe care o faceti si care va afecteaza problema in discutie. E importanta data la care se intimpla anumite evenimente… altfel ce s-ar allege de istorie…

  5. Deconspirarea m-a intristat; am avut surprize, mi s-au dariat statui. Au fost si lucruri de asteptat. De PB si Caransebes stiam; am fost “aroape” de evenimente. Privind prin ceata groasa am respins metoda simplista de analiza. Judecata e–a Domnului. Demersul meu propune o alta abordare decit a dvs. Au fost crestini (chiar pastori) care si-au ascuns pacate: alcoolism, imoralitate, lacomia de avere si … delatiunea (sau toate cele de mai sus). Cind erau sa fie prinsi au negat/mintit, indepartat pe acuzatori. Mi s-a explicat ca delatiunea a facut mai mutl rau bisericii decit pacatele trupesti. De-acord! Dar sa nu cadem in teoria pacatelor acceptabile; noi n-avem pacate capitale si non-capitale. Pt noi, pacatele sunt pacate. Iar solutia unica e: pocainta. Pt ca am trecut prin viata amindoi observati, ca oamenii acestia au facut si lucruri bune. Cum sa privim lucrurile? Se reduce totul la o singura problema? Am avut putine exemple de necompromisi. Printre cele mai bune: Liviu Olah. Nu doar c-a lucrat Domnul prin el o trezire ci si pt c-a iesit imaculat din dosarele Securitatii. Dar citi ca el? Iar unii necompromisi in comunism au ajuns in patima imbogatirii sau baroni locali dupa Revolutie. Ei sunt eroi, insa. Barbatei a avut o contributie la inaintarea imparatiei lui Dumnezeu in Ro. O vreme, i-a fost mentor lui Olah. Si-a incheiat insa cariera prost ca oficial baptist. Spre deosebire de dvs, eu am curajul sa recunosc si lucrurile bune pe care “ei” le-au facut daca e asa; la fel ca sfintii si pacatosii sunt inconsecventi. Un exemplu opus lui Barbatei e Covaci. Presedinte baptist propus de Departament, el a colaborat cu ei dar la pensionare a decis sa se razbune pe filisteni precum si-a razbunat Samson ochii. El l-a dus pe Olah la Oradea si a facilitat citirea la congres a listei abuzurilor contra noastra… drept sub nasul directorului din Departament. De ce nu e bine ca unul s-a trezit macar in ceasul al 12-lea? Nu inseamna pocainta schimbarea macazului? Culmea e ca Secu a remarcat asta scriind: “Covaci e un tradator. Sa fie discreditat in fata credinciosilor prin acuzatia de delapidare”… -citat aproximativ din documente…. Dar cel mai pitoresc e vecinul dv, presedintele Husanu. Schimbat din presedintie la cererea Securitatii pt ca era “nesincer” cu ei (ia te uita!) el urma sa fie dezinformat si discreditat in fata credinciosilor (potrivit acelorasi surse). Nu mi-a placut de Husanu ca presedinte, dar le era el loial lor sau cui? Sunt multe alte motive pt care daca am trait atita prin viata ar trebui sa privim lupta acestor oameni cu acest pacat la fel ca lupta altor crestini cu alte pacate/ispite….

  6. Draga vestea buna:
    Multumesc pt atentie. Ceata n-am creat-o eu ci cei ce-au colaborat adica ne-au lasat o mostenire (majoritatea-s mai in virsta decit noi) intortocheata.
    Mai intii, dvs n-ati inteles. Eu am raspuns “la Radoi” unui comentariu al lui Bartimeu care banuiam ca ma privea pe mine… eu provin din zona pomenita de el. N-avea legatura cu nimic altceva decit cu comentariul lui … ei au decis sa faca din el un articol; nu stiu de ce si nici nu ma intereseaza… Deci, desi nu vreti sa presupuneti, o faceti involuntar.
    Am citit articolele la care faceti referire; din respect pt cei ce-au suferit am citit toate documentele pe care le-am vazut publicate (se poate sa-mi scapat ceva ne-intentionat). Ba mi-am cerut si dosarul de la CNSAS dar n-am avut dosar: ha, ha, ha….
    Sunt de-acord cu dvs: dupa fapte ii veti cunoaste. In procesul de care vorbeam eu, atit Barbatei cit si fr. Vadan (n-am stiut ca mai traieste) au facut fapte bune. Dupa aceste fapte daca ii judecam, la data aceea ei au fost exemple pozitive. Nu, dvs nu puteti pricepe asta pt ca nu se incadreaza in scenariul dvs.
    In rest, nu prea gasesc semnificativ ce spuneti dvs in raport cu cele scrise de mine. Puteti citi comentariile aparute aici inainte de comentariul dvs, desigur daca doriti.
    O zi buna!
    PS- Ati putea putea avea chiar simpatie pt fr. Vadan pt ca a infundat puscaria. Barthimeu a avut probleme din cauza Securitatii dar n-a ajuns la puscarie. Si nici eu si nici dvs. Impreuna cu VV a fost condamnat si un frate cu 6 copii. Intimplator stiu destul de multe despre dificultatile copiilor din acele zile. Poate sa vi se pare un sentimentalism ieftin, dar lupta dvs cu Decebal nu face impresie buna in contextual in care VV si celalalt frate experimenta persecutia comunista pt a-si fi indeplinit slijbele de pastor/casier. Oare cine tine cont de fapte”? In acest caz nu dvs, desigur.

    1. DR
      orice ar spune omul, dumneata ieși deasupra ca uleiul.
      Îl cunoșteam binișor pe Vădan, a fost în casa noastră nu odată, dar după ce am citit blogul lui Barthimeu, îl cunosc mai bine.
      Nu e doar Vădan, e clica, e sistemul, e mediul.
      Îndulcindu-l pe Vădan, scutești pe toți.
      Am suferit mult în armată din cauza lui Mărgăraș. Atunci n-am știut cauza. A trebuit să treacă 25 de ani ca să conectez evenimentele. Am stat în alt fel de pușcărie DR, o pușcărie de sticlă. Mărgăraș a fost un actor perfect, pe el l-am cunoscut mai bine. VV se dovedește din dosare că a fost tot așa de actor ca Mărgăraș, la Barthimeu pe blog se vede că au fost mai mulți. Tu chiar nu vrei să vezi DR?
      Eu nu lupt cu Decebal, dar cu orbirea ta lupt.
      Hai la o presupunere: în fabrica lor de dizidenți fabricați, trecutul de prigonit făcea bine la imagine. I-au construit un astfel de trecut lui NG de la Oradea, prietenului tău IT si altora. Dă-mi voie să rămân de partea prigonitului.
      Fă deosebirea dintre mască și chip. Tu lauzi masca, că a lucrat, că a predicat. Chipul însă e cel din Notele Informative.
      Sau cumva crezi că a fost invers? Crezi că notele infirmative au fost scrise să păcălească pe securiști și ei sufereau sub biciurile conștiinței în timp ce scriau. Ei vezi, chestia asta nu e compatibilă cu a fi creștin.
      Și știi ceva, nu acele note informative sincere sau nu descalifică toată lucrarea cuiva, ci timpul trecut fără pocăință.
      Legat de acest timp și de această tăcere, mai zici ceva, o scuzi? Plângi? I-ai sunat, ai scris pe blog, i-ai căutat? Înainte să-i aperi trebuia să faci asta.
      Te rog mie nu mai îmi scrie că m-am săturat. Lasă-mă!

      1. Și cînd te gîndești că Mărgăraș a fost aghiotant la două capete: și la Vădan și și la Țon! Vădan l-a hirotonisit ca diacon, iar la puțin timp ca DIACON PRINCIPAL (să te crucești, nu alta!) în comitetul lui (că de al Bisericii nici nu poate fi vorba).

        Iată o faptă extrem de bună vorba lui DR !Aici nu mai trebuie acte, că sunt fapte!

  7. barthimeu & vestea buna. Nu stiu cine Margaras;;; Cred ca din cauza acestuia vestea buna a suferit in armata. Consider delatiunea un pacat grav de care cei vinovati trebuiau sa se pocaiasca. Eu am raspuns unui comentariu al lui barthimeu. Consider ca prigoana ca si apararea cerlor prigoniti sunt fapte bune si nu rele. Ca s-a intimplat in Cluj altceva cu citiva ani mai tirziu, nu schimb trecutul. Daca vestea buna crede a cele relatate de mine sunt basme, e dreptul lui s-o faca.

    1. DR drag și scump!
      Faptele vorbesc!
      Dacă te gîndești la încrengătura gen Mărgăraș-Țon, Mărgăraș-Vădan respectiv Mărgăraș-Hușanu (că de la Biserica Betel „a lui Hușanu” a murit Mărgăraș), atunci restul e …tăcere.
      Astea-s fapte și nu impresii!

  8. Multumesc pt atentie. Nu pot comenta lucruri pe care nu le stiu, Pina la urma, noi o sa scriem o istorie baptista prin polemici. Exemplul de istorie pe care o avem in Scriptura ne spune ca nu-s care imparat a facut ce e bine dar totusi n-a inlaturat inaltimile. Un altul a-nceput bine si-a terminat prost; altul a fost bun cit a trait marele preot… pe altii i-a apucat mindria si au dat in lepra. Apostolul Pavel era uimit ca pina si Baraba a cazut in latul fatarniuciei.
    Exista oameni care spun ca noi facem rau repetind faptele rele ale unora si altora. Pina si N. Radoi care pare sa fie un radical in fata colaborationismului s-a aratat gata sa accepte ca au fost pastori care au inceput sincer si au cazut apoi. Constat ca n-am progresat nicun pic. Pt dvs cei in discutie au facut rau chiar si cind au facut bine…. Parerea mea e ca la Cronici… daca „rautatile dumnealor” au facut si bine, el nu este schimbat. Dupa parerea unui teolog e ca radicalismul nostru i-a speriat pe informatori motiv pt care s-au inchis in ei si n-au mai spus nimic… In cazul acesta demersul nostru a fost unul firesc si a produs un efect contrar. Ca sa vedeti ca va respect si nu-mi pierd timpul degeaba va spun un lucru riscant si la moment nepotrivit. Pt ca tot l-a pomenit vestea buna pe regretatul dr. Nick Gheorghita va povestesc o chestie. La un moment dat cineva a venit si i-a spus ca pe la colturile rotunde ale bisericii se zice c-a fost informator. Om repezit NG a zis „ma duc la comitet”. Se pare ca si-a cerut iertare, ca s-au pupat si cel putin dinsul a plecat intelegind ca lucrurile s-au lamurit si ramin, potrivit practicii baptiste, mormint. Numai ca in curind a aflat ca unii participanti n-aveau de loc de gind sa pastreze acele tainice discutii. Acest fapt l-ar fi intristat pe pastorul pensionar care ulterior s-a inchis in sine si a refuzat sa mai vorbeasca vreodata de asta. Barthimeu, dvs stiti multe… dar pina la urma, nici ingerii n-au voie sa desparta neghina de griu pina la ceasul hotarit.
    In ce-l priveste pe IT, dumnealui s-a folosit de multi in viata atunci cind a avut un interes dupa care i-a abandonat. De ce nu s-ar fi folosit de triumviratele dvs?
    Dvs pareti un tip sofisticat, capabil sa comentati si poezie si arta. E ciudat cit de simplist sunteti cind e vorba de sufletele oamenilor. Eu am luat in considerare citeva principi pe care oameni mai buni ca mine le-au spus:
    -Geabou era un om curajos. A fost recrutat; s-a dus la mentorul lui, Alexa P: „nu-i confrunta dar scrie-le predici”- I s-a spus. Dupa 4 ani, s-a trezit si a rupt-o cu ei…
    Un tinar student a fost contactat Secu. L-a ‘ntrebat pe Paul B ce sa faca. „Nu-i confrunta” – a fost raspunsul dupa care PB a-ntros spatele. Studentul s-a dus la Tzon. A primit alt sfat si n-a acceptat. Propuenerea era sa fie informator doar despre unguri si Ardeal… Cu chestia asta l-au prins pe-un inginer agronom de linga Arad. Dupa ce-a acceptat l-au intrebat cine-a predicat la biserica. „Parca era vorba de altceva” – a raspuns inginerul naiv…
    Pt dvs, intr-o simplitate surprinzatoare, totul e de-un malefic faustian. Pacatul e pacat; oameni neincercati au cazut … iar uneori au primit un sfat prost de la mentori. Nu pot insa sa cred ca puteti batjocori suferinta pt Domnul a celor ce ulterior vor deveni informatori. Intr-un text critic despre Wurmbrand, parintele Steinhard il critica pe marele meu erou pt ca in temnita I-a ridiculizat pe martorii lui Iehova. „Ei sunt gresiti, dar la acea data sufereau din greu”- comenteaza acest sfint. In traditia mea, incidental era povestit pozitiv intr-o carte a lui Visky. Dar sensiblitatea calugarului m-a pus pe ginduri. De ce nu se pocaiesc oamenii? Nu stiu! Poate si din cauza rigiditatii mele si a dvs.!

  9. @Nu s-a pocait nimeni” -vestea buna
    Eram porecliti pocaitii; pocainta trebuia sa fie specialitatea noastra. De ce ni-e grea pocainta daca suntem “pocaiti”?
    “Oameni mari ai lui Dumnezeu mor fara sa se impace unul cu altul.” –am remarcat la scoala biblica. Un om respectat, mai batrin si mai bun decit mine, m-a surprins dindu-mi dreptate. Aspectul pocaintei la care ma refer este in raport cu fratele in Domnul. Repet, am intrebat un pastor bun daca nu e de vina invatatura; mi-a raspuns ca era de vina Secu care i-a convins pe informatori ca e o chestiune patriotica….Adica, s-a rezolvat. Nu sunt de-acord cu teologiaortodoxa dar am observant la vecinii majoritari obiceiul de-a cere iertaciune si de-a ierta inaine de-a muri. Era teama sa nu mearga in Iad daca n-au facut-o. Daca n-apucau, o fccea popa pt ei, parintele avind puteri de dezlegare. La noi, e siguranta mintuirii. Ca-l sudui pe Bartimeu si a doua zi ma loveste trenul, n-am nicio tema pt ca stiu unde ma duc daca mor la noapte.!!! Mai frumos spus: “daca Hristos a murit pt mine de ce trebie sa-mi mai marturisesc pacate?” Ioti dracu’ bre, ar fi spus legendarul pastor moldovean Nichifor.
    Pe cei de mai sus, Dumnezeu sa-i ierte. Vorbesc serios. Am trait mult printre pocaiti si printre ortodocsi. Chiar daca nu sunt de accord cu iertaciunile de la ortodocsi, au prins si ei o ideie pe care noi am scapat-o. .. Ar trbui s-o reluam dar in sensul biblic si nu culutural. Pe vremuri, in Ro nu se lua cina pina nu se dadea ocazia impacarii…. Exista comunitati care nici nu iau Cina decit cu membri.
    Una din trezirile care ma fascineaza este miscarea trezitilor ce-a inceput in Salaj, probabil. Am citi cu interes documentele Secu despre ea. Anecdotica spune ca a inceput intr-o biserica baptista inainte de-a se da Cina. O sora a oprit procesiunea pt as cere iertare de la alta. Doua ore jumate nu s-a putut da Cina pt ca oamenii se impacau/rugau si plingeau. De aici, se spune, s-a raspindit pina departe in Ardeal. Era dupa arondare; bisericile erau sufocate de noile reguli. Oamenii se certau pt tinuta si metode de inchinare, etc… Trezirea aceasta a avut un specific: n-a avut lider, n-a avut o teologie dar a avut un impact pozitiv. A sfirsit in unele locuri in erezie asa cum au trezit multe treziri…
    Ramine sa invatam din exemple positive si… sa-i iertam de delatori… n-avem alto optiune

  10. intervin…pentru a nu se crede ca aceste postari nu sunt citite.
    Da se citeste. [Proprietarul blogului are posibilitatea sa stie cati ii calca pragul]
    Cei care si-au fixat deja niste bloguri pe care le viziteaza frecvent vin si vad ce s-a mai publicat [postat]
    Interesant.
    Pe blogul lui Barthimeu o intalnire in trei .
    Vorbesc din inima.
    Mi-ar placea sa am ocazia sa va invit la un ceai.
    Sa va urmaresc cum vorbiti, si dincolo de cuvinte sa vad reactia , expresia fetei.Am citit cu atentie tot ce ati scris.
    Vestea buna puncteaza un lucru interesant in trimiterea la postarea ,,cu lacrimi”.
    Iata ce cred eu .
    S-au spus predici multe despre pocainta . Una dintre ele ,care s-a dovedit a fi interesanta , este cu cei trei R.
    Recunoastere .
    Regret [remuscare]
    Renuntare.
    Recent mi-am dat seama ca ar mai fi de adaugat ceva .
    Inca un R.
    Reparare.
    Acolo unde a intrat mantuirea , respectiv in inima si casa lui Zacheu , este si dorinta de reparare .
    Zacheu a stat in fata lui Isus , nu in fata unui predicator oarecare.
    Si-a privit viata ca intr-o oglinda avandu-l in fata pe cel fara pacat.
    Fara sa in se impuna nimic a luat niste hotarari.
    Zacheu este modelul de pocainta totala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s